2012 inceputul razboiului statelor cu crima organizata

In 1936 Roosevelt atragea atentia ca cei mai mari dusmani ai pacii si prosperitatii sunt "banul organizat si crima organizata". Astazi, vedem ca analiza sa a fost, din pacate corecta. Dupa prabusirea echilibrului planetar, in 1989, membrii partidului unic si ofiteri ai structurilor serviciilor secrete, din fostul Pact de la Varsovia s-au organizat intr-un sistem paralel, oligarhic de inspiratie mafiota. Aceasta noua filozofie a crimei organizate a gasit repede punti de legatura cu structurile identice din lumea occidentala, iar astazi, putem afirma ca lumea este condusa in paralel atat de politicile statale cat si de interesele tranfrontaliere ale unor grupuri care se regasec in ierarhiile infractionalitatii organizate. In zorii secolului al XXI-lea profiturile realizate ilicit, de regula prin coruperea autoritaritilor si jaful din bugetele nationale, prin contracte oneroase, au depasit pragul psihologic de 1000 de miliarde de dolari, fapt ce l-a facut pe Jacques Sopplesa sa scrie in Banalizarea crimei organizate: "Gangsterismul este o tendinta grea a geopoliticii actuale". Romania a fost virusata, inca din anii '90 de acest morb al coruperii generalizate, lasandu-se parazitata de interese de grup, in defavoarea natiunii si a populatiei, platitoare de taxe si impozite. Clasa politica a estului european, are de regula doi stapani in fata carora ingenuncheaza: banul si puterea. Foarte putini lideri, raman din pacate, tributari sentimentului de datorie fata de Dumnezeu si Patrie. Crima organizata isi extrage profiturile pe planuri diferite si prin actiuni specifice. Astfel din traficul de arme, droguri, carne vie, din contrabanda cu tutun, alcool si medicamente, precum si din comercializarea produselor interzise: organe umane, plante modificate, specii protejate, marfuri contrafacute, mafiotii obtin uneori profituri mai mari decat statele practicante de taxe si impozite. Criminalitatea organizata, se insinueaza in organismul economico-politico-social, parazitandu-l in cele din urma, pana la sucombare. Economia Romaniei poate fi un bun exemplu...Prin virusarea sistemului oficial, mafiotii obtin controlul asupra resurselor patrimoniale ale statelor si natiunilor, iar penetrarea se face prin 4 tipuri de actiuni: frauda fiscala, munca la negru, mita pentru contracte publice si deturnarea fondurilor publice. Principalele organizatii criminale sunt: familiile italo-americane, yakuzele (Japonia), Triadele (China), Mafia rusa, cartelurile latino-americane si clanurile turco-kurde. Singura posibilitate pasnica de a scapa de acesti paraziti mortali este imediata reforma a sistemelor statale si epurarea din sistem a tuturor elementelor corupte, desfiintarea monopolului si eliminarea oligarhiilor, obligativitatea companiilor multinationale sa plateasca statelor unde isi desfasoara activitatea toate taxele si impozitele pe venitul obtinut si eliminarea tranzitarii banilor catre paradisuri fiscale si offshore-uri. Poate cea mai eficienta modalitate de a readuce moralitatea in economie ar fi incurajarea si sprijinirea producatorului si diminuarea profiturilor intermediarilor. Cu alte cuvinte, sustinerea creativitatii si a muncii prin diminuarea puterii financiare a speculativului. In caz contrar, ori ce analiza serioasa asupra starii morale si mentale ale planetei va conduce, inevitabil la un scenariu asemanator cu cel de dinaintea declansarii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Sa nu uitam ca Dumnezeu se manifesta prin Dreptate si Iubire. Totul se afla supus raportului cauza-efect! VIN VREMURI GRELE PENTRU MAFIOTI!

Viitorul intre binecuvantare si blestem

Uitam prea des ca apartinem, deopotriva energiilor ceresti din care se configureaza sufletul nostru si celor pamantesti care ne asigura acest mecanism perfect: trupul. Laicizarea excesiva a vietii sociale ne-a indepartat de originea noastra divina, iar hiperindustrializarea si megatehnologizarea ne-au taiat legaturile cu natura, din a carei patrimoniu facem si noi parte. Neimplinirea, angoasa si criza pe care le traverseaza astazi oamenii, nu sunt altceva decat efectele departarii noastre fata de Sursa, de Adevar si mai ales fata de minunatul nostru potential creativ. Daca am intelege taina lui impreuna si universalitatea binelui, am iesi rapid din acest marasm in care ne-am bagat singuri din ignoranta, intoleranta si lacomie. Principiul vaselor comunicante ne-ar putea ajuta sa pricepem ca in lipsa unei evolutii comune, constante oamenii au nevoie sa-si descatuseze energiile negative acumulate din frustrare, neintelegere, nedreptate etc. Imparteala ideologica intre comunism si capitalism a tinut intr-un echilibru fragil tendintele excesive si dominante ale individului si ale colectivitatii. Astazi acest echilibru a devenit de-a dreptul vulnerabil, caci ne vedem cu totii atrasi sub mrejele unei singure ideologii: consumul. Duhul intunecat al Mamonei (Demonul banului) a devenit, pe nesimtite infailibil. Daca pana si pe bancnota de 1 dolar scrie "in God we trust", atunci ne aflam in fata unui q.e.d! Astazi mergem mult mai smeriti la banca decat la biserica si primim creditul cu bucurie mult mai mare decat vestea buna a mantuirii. Hristosul ne indeamna la cautarea eliberatoare a adevarului, dar noi ne mintim singuri, devenind si mai abitir prizonierii iluziei. Publicitatea si stirile sunt noii profeti ai consumismului. Vin vremuri pentru care umanitatea nu este pregatita. Va propun sa reflectam la urmatoarea idee scrisa de Patrick D'Humieres in Dezvoltarea durabila va ucide capitalismul?: "Trebuie sa ne convingem de un lucru, de care nu toata lumea este constienta: lumea veche a murit. Resorturile ei sunt sfarmate. La fel si mondializarea pe care o cunoastem de 30 de ani. Cresterea durabila este cea care aduce progresul, imbunatatirea nivelului de trai al tuturor". Asta inseamna ca artizanii tiparelor de conducere planetara trebuie sa gaseasca sistemului capitalist de astazi resorturile catre progres, caci altfel el devine sinonim cu falimentul! Si la aceasta concluzie nu se poate ajunge fara sprijinul spiritualitatii si al religiei. Prin religie inteleg a ne reaseza pe o cale de evolutie spirituala, iar prin stiinta de a ne insusi principiile unei vieti materiale prospere si dinamice. Daca ne consideram suficient de civilizati ar trebui sa renuntam la legea junglei, care defineste societatea consumista si sa abordam conceptul dezvoltarii durabile care sa tina cont de interconectarea noastra ca fiinte, de conceptul unitate in diversitate si mai ales de dubla noastra natura: suflete nemuritoare in trupuri trecatoare! Anul in care vom intra peste cateva zile vine cu o incarcatura energetica teribila, este un dragon de apa! Gandurile, sentimentele si actiunile noastre vor hrani acest dragon, care se poate manifesta sublim dandu-ne puterea de a restaura adevarata ordine divina sau ne poate deveni catastrofal, daca-l vom alimenta cu rezidurile noastre intunecate! Ca intotdeauna noi ne vom alege binecuvantarea sau blestemul.

Ganduri pentru vremurile din urma

Lacomia noastra ne-a impins intr-o spirala a consumului, catastrofala pe termen lung. Mi-e teama ca generatia noastra este atat de disperata pentru a-si satisface intreg patrimoniul de necesitati, fara sa se mai gandeasca la nevoile si drepturile generatiior viitoare. Parca, ne bantuie pe toti, ideea fantoma: "dupa mine, Potopul!" Am intrat intr-o noua dimensiune istorica si ar fi imperios necesar sa intelegem ca viata se compune din intrepatrunderea unor componente sociale, economice, spirituale si ambientale. Abia toate acestea, armonizate si echilibrate creaza ceea ce numim generic: sistemul! "Fiecare pasare, pre limba ei piere", este proverbul care-mi suna cel mai des in minte, cand privesc decadenta aducatoare de haos, din jurul omului, chiar din sistem. Iar limba aceasta, distrugatoare, pe care o vorbim astazi este lacomia. De ce un gusat burtos si hipertensiv, care are atatea bunuri, pe care nu le va putea valoriza nici in doua vieti isi doreste mai mult, in timp ce unui biet costeliv, subnutrit si care moare cu zile nu-i ajunge in farfurie nici macar o lingura de orez fiert? Actualul tsunami care a maturat intreaga economie mondiala, cutremurul care va prabusi toate institutiile de putere demonstreaza pentru toata lumea ca sistemul planetar s-a aflat pana acum intr-o logica gresita si nedreapta. Ultimii ani ne-au aratat ca desi marile companii transfrontaliere epuizeaza pamantul de resurse, exploatand totul la maxim, majoritatea populatiei lumii este condamnata la saracie. Astazi 20 % dintre noi consuma 80% din resursele naturale ale planetei. Din cei aproape 7 miliarde, cati suntem, 2,4 miliarde nu au acces la infrastructuri sanitare de baza, iar mai mult de un miliard, traiesc cu mai putin de un dolar pe zi. Anul in care vom intra peste cateva zile se anunta ca unul al marilor prefaceri. Schimbarea este animata, intotdeauna de vointa lui Dumnezeu, dar noua ne revine, ca intotdeauna, libertatea de alege ce dorim sa fim in acest scenariu permanent al schimbarii: retrograzii care se opun, din egoism si teama de nu ne pierde privilegiile, oricum trecatoare sau progresistii care vor tinti, cu ori ce pret, perfectionarea si armonizarea planetara? Va veni un an al marilor intrebari. Sa nu uitam ca singurul raspuns poarta numele de Hristos, adica IUBIRE!

Profetii Bibliei III

Isaia

Probabil, Isaia isi incepe misiunea spirituala in anul 740 i Hr, la moartea regelui Ozia din Iuda. Spre deosebire de restul prorocilor Vechiului Testament, Isaia nu provenea din paturile sarace, ci, din contra era un nobil instarit. Revelatia Dumnezeiasca ii va schimba destinul. Vremurile erau tulburi, iar umanitatea acelor vremuri incpuse sa-si piarda stralucirea divina. Intelegand ca o lume veche se desira sub greutatea imoralitatii, lacomiei si lipsei de credinta, Isaia face urmatoarea profetie: "Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste un fiu si vor chema numele lui Emanuel (Darul lui Dumnezeu). El se va hrani cu lapte si miere pana in vremea cand va sti sa arunce raul si sa aleaga binele. Ca inainte ca fiul acesta sa stie sa dea la o parte raul si sa aleaga binele, pamantul de care iti este teama, din pricina celor doi regi, va fi pustiit" (Isaia 7, 14-16). Interpretarea crestina, ulterioara se refera la nasterea virginala a Mantuitorului. Profetia anunta peste secole nasterea unui rege ideal al lumii, care va guverna prin iubire si daruire, nu prin forta si supunere: "Caci prunc s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie!" (Isaia 9,5) Acest rege minunat, fiu deopotriva al omului, dar peste care se va odihni "Duhul lui Dumnezeu" va reintegra intreg pamantul Perfectiunii Creatiei Tatalui, va readuce pacea originara din Eden. "Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara; si vitelul si puiul de leu vor manca impreuna si un copil ii va paste!" Acum putem intelege de ce Hristos spune: "lasati copiii sa vina la mine!" Cartea lui Isaia descrie furia lui Yahve ce se va abate asupra Ierusalimului si lui Iuda, din pricina erezei si a inaspririi inimilor, dar anunta totodata venirea lui Mesia. Printre profetiile lui Isaia se remarca si prabusirea lui Lucifer, care va fi invins de dragostea Fiului: "Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii (Luceafarul-Venus) Cum ai fost tu aruncat la pamant, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai in cugetul tau: Ridica-ma-voi in ceruri, asemenea cu cel Preinalt voi fi...si acum, tu te pogori in iad, in cele mai de jos ale adancului" (Isaia 14, 12-15). Crestinii celebreaza ruperea pacatului prin tainica fraza: "M-am lepadat de Satana, m-am unit cu Hristos; ma lepad de Satana, ma unesc cu Hristos si acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!"

-va urma-

Profetii Bibliei II

Ilie

"Domnul este Dumnezeul meu" inseamna numele celui de-al doilea mare profet al evreilor, Ilie. Insiruirea faptelor si virtutilor sale apare in cartile Regilor, din Vechiul Testament. Desi nu a lasat nici o marturie scrisa, prorocul Ilie este descris ca un revolutionar, opunandu-se abuzurilor de putere si amendand comportamentul lipsit de bunacuviinta si moralitate. A vietuit in sec. al IX-lea in timpul domniei regelui Ahab, casatorit cu printesa feniciana Izabela, care impusese in Israel credinta in zeul Baal. Prima profetie a lui Ilie vorbeste despre o seceta cumplita care va lovi poporul lui Israel din cauza inchinarii la idoli. Regele a fost extrem de nemultumit de cuvintele prorocului, mai ales ca ele vizau ingerinta sotiei sale in credinta evreiasca in Yahve si atacau zeul fenician, asa ca s-a hotarat sa lichideze yahvismul si pe partizanii ei atat de rigizi si verticali in respectarea decalogului. Ilie este nevoit sa fuga. Dupa trei ani, revine si-l provoaca pe Ahab la o confruntare intre puterile lui Yahve si cele ale idolilor fenicieni. Proba presupunea ca 500 de idolatrii ai zeului Melkart sa aprinda un foc sacru, folosind formule sacre, in timp ce el va incerca acelasi lucru, invocandu-l doar pe Yahve. Victoria lui Ilie l-a impresionat pe regele Ahab, care i-a permis prorocului reintoarcere in vechiul Israel si combaterea preotilor pagani. Izabela continua insa prigonirea fidelilor lui Yahve, fapt ce-l obliga pe Ilie sa fuga, in exil, pe muntele Sinai, unde aude vocea lui Dumnezeu in propria sa fiinta, care-l intareste si-l trimite sa propovaduiasca Adevarul si Legea. Alaturi de discipolul sau, Elisei, prorocul continua sa puna la zid practicile abuzive ale cuplului regal Ahab-Izabela pe care-l avertizeaza asupra sfarsitului groaznic ce-i asteapta, daca nu se vor pocai. Izabelei i-a prezis ca va muri asasinata si devorata de caini, ceea ce s-a si intamplat, in scurt timp. Istoria lui Ilie se sfarseste cu ridicarea sa in vazduh de catre un car de foc. Inaltarea lui Ilie i-a inspirat pe evrei sa creada ca prorocul a devenit nemuritor si va veni pe Pamant alaturi de Mesia in ziua Judeacatii lui Dumnezeu. De aceea, multe secole mai tarziu, cand Iisus i-a intrebat pe discipolii sai, cine cred ca este El, unul i- raspuns ca Moise, altul ca...Ilie. Iar mantuitorul a spus despre sine ca a venit sa implineasca Legea, nu s-o strice! Cine are minte sa priceapa!

Profetiile Biblice I

Samuel

Dumnezeu isi alege canalele prin care se exprima. Profetii sunt oameni haraziti sa vada dincolo de spatiu si de timp, aducand oamenilor informatii vitale pentru mantuirea lor. Inca de la eliberarea israelitilor din robia egipteana, prorocii au invocat Pamantul Fagaduintei ca pe un dar promis de Dumnezeu, drept credinciosilor Lui. Primii profeti ai Vechiului Testament aveau un caracter, eminamente shamanic, intrau in stari de constiinta modificate cu ajutorul muzicii si a dansului, calatorind in duh intre lumile vazute si nevazute. Cartile care compun Pentateuhul si care urmeaza dupa mirobolanta Cantarea Cantarilor insumeaza opera a 16 proroci. Primul dintre ei, care va predica invataturile Domnului a fost Samuel. Dedicat vietii spirituale, Samuel, inca de la varsta de 12 ani a inceput sa auda o voce puternica in timpul noptii. Convins de catre marele preot Eli, ca este vocea Domnului, Samuel a capatat de atunci harul profetiei, avertizandu-i pe evrei de vremurile ce vor sa vina, intarindu-i in credinta si avertizandu-i asupra naturii umane pacatoase. Principala directie a propovaduirilor sale se indrepta spre un regat ideal unde singurul imparat este Yahve si vorbeste despre adevaratele arme ale drept-credinciosului: pocainta, virtutea si curajul. In anii tineretii, a reusit sa imprime iudeilor un spirit just si echilibrat intre indatoririle fata de cetate si cele fata de Yahve. Poporul isi dorea o organizare sociala si, tributara modelului egiptean in care se formase, a invocat monarhia. Fiind mare judecator in Israel si un profet extrem de respectat, Samuel avea autoritatea sa se se opuna unui asemena concept care contravenea fundamental ideii de Regat Ceresc. In viziunile sale, omul nu trebuia sa se inchine decat in fata lui Yahve si le-a atras iudeilor atentia ca monarhul se va credea el insusi un Dumnezeu pe pamant si va aduce multa suferinta si povara poporului care i se va inchina. Dar, ca intotdeauna aproape, vocea profetului nu este ascultata de multime, care il alege pe Saul ca rege. Foarte interesanta, la Samuel, este aceasta viziune a puterii care corupe sufletul...idee care isi etaleaza expresiile si in ziua de astazi!

Patrimoniul spiritual geto-dacic

Nu mai este o taina pentru nimeni. Ne aflam in zorii unui alt ciclu evolutiv. O lume veche, batrana si obosita se pregateste pentru transformare, iar oamenii sunt chemati sa-si redescopere sensurile profunde. Noi, ca urmasi ai dacilor, ar fi bine se ne limpezim putin gandurile si sentimentele cu privirea la uluitorul patrimoniu spiritual, lasat de catre ilustrii nostri strabuni. Sa incepem prin recunoasterea tabloului sacramental din religia noastra primordiala, luand contact cu principalele zeitati la care se inchinau vitejii nostri geto-daci.

Bendis

Adorata de stramosii nostri ca zeita a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii si a magiei. Unele reprezentari (precum bustul de bronz de la Piatra Rosie) o arata cu sani proeminenti ceea ce conduce la presupunerea ca era patroana dragostei si maternitatii.

Cavalerul trac

Numit "Theos Heros"-stapan capetenie,mai apoi semizeu de origine muritoare iar in varinata romana, "Deus sanctus Heron", unele imagini ale calaretului trac sunt insotite de inscriptii unde numelui "Heron","Heros" ii urmeaza adesea diverse epitete: "Invictus"-Nebiruitul, "Aeternus"-Vesnicul, "Katahtonios"-Stapanul mortilor, "Ktistes"-intemeietorul de neamuri. mai des "Vetespios". Iconografia romaneasca l-a pastrat in chipul Sf.Gheorghe.

Derzelas

Zeu apartinand mitologiei daco-getice, avand un cult de origine autohtona. E considerat fie zeu al sanatatii, al energiei vitale,fie o divinitate subpamanteana .Un templu al lui Derzelas s-a zidit la Histria in sec al III-lea ien.

Gebelezis

Zeul geto-dacic al cerului innourat , diriguitor al furtunii si al fulgerelor, in onoarea sau impotriva caruia dacii trageau cu arcurile (dupa unii spre a purifica fata zeului ceresc risipindu-i norii, dupa altii spre a-i reprosa norii excesivi, aducatori de grindina si de trasnete primejdioase pentru paduri, gospodarii, grane si pentru vita de vie). Aceasta practica e inregistrata si in alte zone geografice, tirul aglomerat de sageti si strigatele masive puteau creea curenti de aer ce risipeau norii. In iconografia romaneasca s-a pastrat ca Sf.Ilie.

Zamolxe

Se presupune ca in jurul anului 1400 i.Hr, Zamolxe a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt. In peregrinarile sale, Zamolxe a acumulat multe invataturi in domeniul astronomiei, prevestirii, medicinii. Intors inapoi pe meleagurile natale, el a ajuns vicerege. Din aceasta pozitie a pus sa i se amenajeze o pestera pe muntele cunoscut mai tarziu sub denumirea de Kogaion. El s-a retras aici in solitudine disparand timp de patru ani, iar cand a revenit, poporul care isi daduse de seama de pierderea suferita, l-a zeificat. Zamolxe a ajuns sa fie considerat zeul cerului senin si al soarelui, el controland locurile unde ajungeau dacii dupa moarte, si cu numele caruia soldatii plecau la lupta. A fost identificat totemic cu Marele Lup Alb - pazitorul neamului.

Adevarata putere este a celui care serveste

Bogatul nu este cel ce are mult ci acela care are nevoie de mai putin. De fapt, adevarata avere ii apartine doar celui venit in lumea sa ofere, nu sa ceara! Cum sa primeasca ceva acela, care deja are totul...Si asa cum respectul nu se impune ci se castiga, tot astfel omul nu poate sili pe nimeni sa-l iubeasca, ci poate deveni iubit. Leul nu este rege pentru ca rage si ingrozeste restul animalelor ci pentru ca are nobletea de a nu fura prada nimanui, oricat de infometat ar fi! Inteleptul priveste lumea cu ochii curati, in timp ce restul oamenilor isi confectioneaza privire de musca verde, iar omul curajos ramane constant cu el insusi chiar si atunci cand toti ceilalti din jurul sau se schimba precum cameleonii pentru a se integra cat mai bine in energia locului. Purtatorul lui Hristos in inima nu va putea iubi aurul si sceptrul de putere, caci adevratul monarh, singurul caruia i se inchina, poarta mereu o roba alba si o coroana de spini! Cand lumea se lasa coplesita de opulenta si puterea celor mari, Dumnezeu se pogoara in ceresetori, in nomazi si in copii! Ce nevoie sa mai aiba omul de lumina de casa, cand acoperisul sau e bolta instelata, sau de avere, cand intreaga natura i se supune blanda, pentru a fi mangaiata? NU PUTEM VINDECA LUMEA INAINTE DE A NE IMBLANZI PE NOI!

"Nu credeam a invata ca voi muri vreodata"

Dupa ce pleaca de langa noi, si din aceasta lume, parintii isi gasesc un loc, in celulele noastre vii unde depoziteaza intreaga arhiva a gandurilor si faptelor lor. Purtam, asadar pe langa propria cruce si pe cea a strabunilor, care uneori este facuta dintr-un lemn usor de cedru, dar alteori putand fi grea, impovarandu-ne urcusul pe Golgota mantuirii. Ne temem de moarte si suferim dupa pierderea celor dragi pentru ca, inca nu cunoastem realitatea de dincolo. Suntem fiinte paradoxale. Cand suntem mici, ne luam la intrecre cu timpul dorind nerabdatori sa devenim mari. Cand, in sfarsit am crescut si suntem, pe deplini autonomi, ne cuprinde nostalgia copilariei si am da ori ce pentru a mai putea fi odata mici...Ne investim de cele mai multe ori sanatatea pentru a strange averi, pe care apoi le cheltuim ca sa ne insanatosim. Daca am fost crescuti sa respectam si sa intelegem viata, de ce fugim de intelegerea corecta a singurei certitudini axiomatice numite moarte? De cate ori nu invocam moartea ca sa scapam de suferintele vietii, ca mai apoi sa fugim speriati de ea cand ne da tarcoale, cu adevarat? Uram moartea pentru ca nu o cunoastem si noi ne speriem teribil de ceea ce nu stim. Va mai amintiti cat de tenebros ni se parea intunericul din camera, pana sa aprinda bunica lumina? Daca vom intelege ca suntem o fiinta duala a carei spirit vine dintr-o lume si a carei trup este zamislit din elementele altei lumi, vom putea accepta mai usor acest adevar imuabil: Cand ne nastem, spiritul se pogoara in trup si noi devenim cu adevarat membrii acestei lumi cu primul strigat de bebelus. Deci, prima gura de aer ne pecetluieste experienta in trup. Cand murim si ne dam ultima suflare, ne splitam: spiritul se reintegreaza Regatului sau, iar trupul, elementelor din care este constituit. De fapt, noi nici nu murim brusc ci, putin, cate putin cu fiecare secunda a desfasurarii noastre prin viata. De aceea avem un timp limitat, ca persoana. "Trenul vietii este asteptat de moarte in ultima sa statie. Orice om are statii, de-a lungul vietii statii apar si statii dispar. Oamenii dorm si cand mor se trezesc", scrie admirabil sufistul Mazem Rifai in Reintoarcerea la tarmurile adevarului.

Pentru a stii sa traiesti cu adevarat trebuie sa te antrenezi sa mori in fiecare clipa! In viata putem alege sa traim pentru nimic sau sa murim pentru ceva! Hristos ne asteapta bland la capatul drumului. Ca sa meritam Transformarea, schimbarea noastra la fata, trebuie sa fi trait cu adevarat miracolul nemarginirii inca din timpul vietii. "Omul nu poate ajunge in Rai, dupa moarte, daca nu a cunoscut Raiul, inca din timpul vietii" ne spune bunul parinte Cleopa... Trezindu-ne, inca de pe acum, nu vom ma fi nevoit sa adormim din nou.

-Ce esti tu, l-a intrebat un yogghin pe Buddha?

-Un om treaz, i-a raspuns el zambind asa cum numai cineva care a inteles putea s-o faca!

Uitam sa nu uitam dar ne oprim pentru a continua

-parabola mica scrisa codat, dar cu cheia la vedere-

cine are mintea in suflet, sa priceapa!

Uitam ca avem un timp si un spatiu in care sa ne desavarsim asemeni Tatalui nostru cersc si Maicii pamantesti. Ne lasam amagiti, sedusi de puterea ego-ului si pierduti in fata atator oglinzi mincinoase care ne infatiseaza, fie bogati, fie puternici, fie prea mari, fie prea mici, ratam sansa de a ne indumnezeii, care este Viata. Goana noastra dupa tot ceea ce se afla in exteriorul trupurilor noastre ne secatuieste de energie si ne vedem aproape incapabili sa pornim in cautarea sensului fiintei noastre, calatorie care se face, invariabil in interior. Ne nastem cu mana goala si murim la fel...atunci de ce atata truda pentru a acumula pamant in diferite forme? A sunat trambita desteptarii! Armele sfinte ale adevarului zangane in vazduhuri. Sfintii si-au albit camasile pline de sange si asteapta cuminti deschiderea pecetilor. Ne aflam in plina transformare...Nu va trece viata aceasta, fara ca fiecare dintre noi sa nu se priveasca sincer, curat si adevarat in oglinda propriei vieti. Sa nu uitam: "Cine scoate sabia, de sabie are parte!" dar "Cine zambeste lumii cu ferestrele sufletului curate, il primeste in fiecare clipa pe Soarele nemuritor in camaruta inimii sale!" Cea mai mare bucurie a Tainei este sa fie descifrata! Porneste, asadar pe cararea sufletului tau in cautarea cheilor! La un moment dat ve fi intrebat de ultimul arhonte: "Ai gasit cuvantul pierdut?" Abia, atunci, in fata ochilor lui de foc iti vei aminti...si atunci un zambet ca o primavara eterna te va invalui...Continua sa urci, caci abia cand totul pare la sfarsit...abia atunci incepe cu adevarat!