Teoria Conspiratiei IV. Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre?

Suspiciunile legate de ocultismul nazist si mai ales de fascinatia demonica prin care Hitler isi hipnotiza asistenta, se leaga de o societate secreta numita Thule Gesellschaft, infiintata la inceputul sec.XX, la Munchen si care-si declarase interesul asupra studierii antichitatii germanice si antropologiei ariene. Inainte de a doua conflagratie mondiala, societatea a tiparit peste 20 de volume de proza, poezie si mitilogie nordica. Cuprinsi de fronda dupa rusinoasa pace de la Versailles, membrii Thule isi organizeaza directiile de actiune catre infiintarea unei platforme ideologice, cu adanci consecinte politice "pentru salvarea mostenirii rasei ariene, superioare din punct de vedere genetic si cultural, atacata miseleste de propaganda iudaica"-asa cum scrie intr-o scrisoare,Eckhart Dietrich, mentorul "spiritual" al lui Hitler. Astfel in grup au intrat conducători nazişti de prim rang, precum Herman Goring, comandantul aviatiei militare a Germaniei naziste, sau Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler în Partidul National Socialist. Simbolul acestui ordin ocult a fost crucea lui Wotan (zeul suprem din mitologia germanica), asemanatoare cu svastica utilizata de nazisti. De asemenea, salutul membrilor Societatii Thule era „Heil und Sieg“, reluat apoi de Hitler, care l-a transformat in „Sieg Heil“. Proiectul gigant al societatii era epurarea etnica a Europei si a fost pus in dinamica prin operaţiunea secretă cunoscută sub numele de Lebensborn, care presupunea ca femeile germane cu un aspect fizic corespunzator idealului nazist să aiba contacte sexuale controlate cu militarii SS, alesi pe aceleasi considerente genetice, in vederea eliminarii "sangelui evreiesc vinovat de toata coruptia si bolile civilizatiei", cum avea sa declare intr-o conferinta publica, insusi Himler.

O alta teorie conspirationista face trimitere la un presupus contact intre membrii Thule si o civilizatie extraterestra. Mai exact, prin 1936 acestia ar fi descoperit un ozn prabusit in muntii Padurea Neagra si dupa ce au studiat nava, au reusit sa inteleaga mecanismul si chiar sa construiasca altele asemanatoare. Cel mai extravagant scenariu il plaseaza pe Hitler in centrul unor practici de magie neagra, aduse de consilierii tibetani, care invocau spiritele razboinicilor din trecut, alimentati energetic de sangele victimelor razboiului si din suferinta prizonierilor din lagar. Multi martori ai discursurilor lui Hitler afirmand ca acesta are charisma de nibelung. In aceasta directie de gandire se aseaza si teoria conform careia, Thule cunostea ritualul de punere in contact cu egregorul Cavalerilor Teutoni, cei mai vestiti militari ai Evului Mediu.

Despre Stalin se stie ca a studiat la Seminarul Teologic din Tbilisi unde l-a cunoscut pe celebrul ocultist George Gurdjieff. Conspirationistii sunt convinsi ca Stalin, prin Grudjieff a fost initiat intr-o societate secreta numita Fratia Estului. Porecla data lui Stalin,Koba, care se traduce vrajitor alimenteaza suspiciunea ca cel mai cumplit dictator al sec XX detine secretele utilizarii magiei negre. O veche legenda din sec, al V-lea vorbeste despre regele persan Kobades, mare mag si militar a carei doctrina seamana perfect cu ideologia comunista.Se credea, prin urmare ca Stalin este reincarnarea acestui rege persan. O alta teorie arata ca pentru a dobandi puterea nelimitata, Stalin ar fi pactizat cu entitati energetice din Astralul Inferior, pe care le hranea cu milioanele de morti si victime ale terorii bolsevice. Scopul sau era instaurarea unei ordini mondiale conduse de spiritele malefice ale predecesorilor sai care visau la A Treia Roma cu centrul la Kremlin. Cu alte cuvinte, un nou Vatican...

Teoria conspiratiei. Cap.III. Rasputin: sfant, diavol, spion sau impostor?

Inceputul secolului XX avea sa introduca pe scena Rusiei un personaj extrem de controversat care, prin charisma sa deosebita a pus stapanire pe familia tarului, a destabilizat guvernul si, dupa cum sustin unii istorici, a precipitat izbugnirea Revolutiei Bolsevice. Dupa ce a reusit sa-l vindece pe mezinul casei regale, Alexei, acest calugar misterios pe numele sau Grigori Efimovici devine nelipsit de langa tarina Alecksandra, capatand din ce in ce mai multa putere si autoritate. Cronicarii vremii il zugravesc pe Rasputin in nuante si culori diferite. Unii sustin ca acesta lua mita de la diversi negustori, curteni sau nobili pentru a le pune o vorba buna pe langa tarina, ca si-a impus, folosindu-se de harul sau de tamaduitor, oameni cheie pe langa toate functiile de decizie din Imperiu, controland astfel, politica tarului. Altii au consemnat apetitul lui sexual abuziv si anormal. Fiind dotat cu o erectie de 33 de cm, Rasputin-priapicul le pretindea atat femeilor cat si barbatilor care beneficiau de harul sau tamaduitor sa i se supuna in pat, obligandu-i la preversiuni de nedescris. Alte consemnari pretind ca harul sau profetic si taumaturgic era autentic, ca Rasputin traia in smerenie si modestie, avand rolul de a proteja familia regala de atacurile oculte si magice la care era supusa de dusmanii regalitatii ruse, el fiind calugar ortodox, initiat al unui cerc inchis, insarcinat cu apararea Dreptei Credinte. Istoricii au analizat si o scrisoare personala pe care i-a trimis-o tarina, pe un ton atat de familiar, incat se putea sugera o aventura amoroasa. Pe 30 decembrie 1916, Rasputin este invitat la o petrecere organizata de printul Felix Iusupov, contrariat si speriat de fascinatia pe care acest taran simplu si grosier o exercita asupra familiei tarului, unde este otravit cu cianura.

Ciudatenia mortii lui avea sa deschida cutia catorva scenarii conspirationiste extrem de interesante. Vazand ca desi a mancat bucatele otravite, Rasputin nu tradeaza nici o slabiciune, insusi printul l-a impuscat, de la mica distanta. Nici gloantele lui, nici cele ale ducelui Pavlovici, nepotul tarului nu il rapun pe acest straniu calugar, care reuseste sa fuga din palat. Ajuns in curte, insa este prins de garzile printului si batut cu lanturi. Spre stupoarea tuturor, medicul Lazovert, unul dintre complotisti l-a declarat in continuare viu, fapt ce a condus la legarea lui Rasputin cu pietre grele si aruncarea lui in Neva. Rezistenta lui supranaturala in fata mortii i-a sporit si mai mult aura de mister el fiind declarat in popor ca un sfant-martir. In cercurile nobiliare s-a nascut ideea ca Rasputin nu este altcineva, decat insusi contele de Saint-Germain, un nemuritor care a influentat intreaga istorie a lumii, in diferite epoci. Exista si teoria fantezista ca acest calugar care le fascina pe femei pana la orgasm fara atingere, era de fapt un extraterestru trimis sa-pregateasca terenul pentru distrugerea imperiilor si religiilor pentru a putea organiza o noua ordine planetara...Oricare dintre scenarii ar fi valabile nici unul nu explica satisfacator natura puterilor lui Rasputin si mai ales dragostea cu care era primit in familia tarului...

Teoria conspiratiei

Episodul II

Intre 1464 si 1493 Christopher Marlowe a fost, fara indoiala, primul mare dramaturg al Anglei. Piesa sa, Doctor Faustus uimea Curtile Europei. Exista nenumarate voci care-l aseaza inaintea lui Shakespeare, pe care-l banuiesc de impostura si parvenire in marea cultura a lumii. Dar, sa nu ne grabim...Nebuloasa care avea sa hraneasca predicatele conspirationiste este insasi viata dramaturgului, oprita brusc in urma unui asasinat odios, fiind injunghiat in ochi, intr-o taverna. Marlowe, se pare ca nu a fost doar scriitor ci si...spion. Contextul vietii britanice, in epoca, era foarte tulbure. Pe plan intern, razboiul de uzura dintre catolici si protestanti slabise autoritatea regatului si, desi Invincibila Armada fusese invinsa, iar religia oficiala devenise independenta fata de Vatican, existau multe grupuri secrete de cataolici care conspirau alaturi de puteri straine. Anglia avea nevoie, asadar de minti indraznete si creative pentru a asigura un serviciu de contr-spionaj profesionist. Astfel, spionul sef al reginei Elisabeta I, Francis Walshingham l-a recrutat pe Marlowe, care profitand de notorietatea sa, s-a putut infiltra in grupurile ostile Anglei, ajutand la distrugerea lor. Desi versiunea oficiala a mortii celebrului dramaturg Christofore Marlowe spune ca a fost ucis in urma unei dispute, iscate din cauza unei datorii neplatite, teoreticienii conspiratiei sunt convinsi ca a fost asasinat de catre rivali pentru a pune capat carierei unui fel de James Bond al perioadei elisabetane. Altii sunt de parere ca el a fost ucis chiar de catre oficialii englezi, speriati de instabilitatea lui emotionala si mai ales de faptul ca ar fi putut juca la dublu. Demonstratia lor se bazeaza pe faptul ca, desi scandalul s-a produs in public, cu o vedeta nationala, nimeni nu a depus marturie si nu a fost condamnat cineva, pentru crima. Insa cea mai interesanta abordare, il are ca personaj central, pe celebrul ocultist si spion Jhon Dee. Dupa moartea lui Walshingham, Dee a devenit seful spionajului britanic si consilier personal al reginei ,pe teme de astrologie, magie inalta si alchimie. Cunoscut ca un individ lipsit de scrupule, Dee pare cel mai in masura sa comande asasinatul, daca l-ar fi suspectat pe Marlowe de tradare.

Cel mai spectaculos scenariu, il introduce in scena pe William Shakespeare, membru al Scolii de Noapte, un club ocult de scritori, aristocrati si spioni. Intre cei doi exista o rivalitate literara notorie pe intreg continentul, iar partizanii conspiratiei sunt siguri ca Shakespeare, care se considera inferior a gasit cel mai propice moment pentru a se debarasa de concurenta. Fara Marlowe, drumul lui spre succesul planetar a fost drept si fara alte pericole artistice...Nici masonii nu au scapat de suspiciuni, existand teoreticieni care sunt convinsi ca Marlowe a fost ucis, prin scoaterea ochiului, ca semnatura. Era un avertisment pentru ca toti cei care incalca juramantul tacerii, sa stie ca vor sfarsi tragic, intrucat "ochiul" fratiei vede oriunde si oricand. Si uite asa adevarul se dizolva in nenumarate scenarii, demonstrandu-ne inca o data, cat este de greu de descoperit!

Cele mai controversate Teorii ale Conspiratiei.

Capitolul I

Istoria umanitatii este urmarita, uneori ca o umbra de predicate conspirationiste. Ideea ca oamenilor obisnuiti le scapa esentialul si ca adevarata cunoastere este rezervata unei elite conducatoare se reactiveaza constant, mai ales in epocile tulburi si haotice. Astazi, poate mai mult ca oricand, dinamica transformarii constiintelor este atat de acuta si de putin previzibila incat este mai facil pentru judecata ordinara sa gaseasca un tap ispasitor pentru toate relele, decat sa admitem raportul cauza-efect. De aceea Teoria Conspiratiei prinde in plasa ei, evident oculta, din ce in ce mai multe minti tulburate de lipsa stabilitatii in toate domeniile, de la religie la politica. Vreau sa incep serializarea celor mai importante teme, care insumate compun o istorie paralela, uneori intemeiata, alteori, de-a dreptul fantasmagoreica. Poate cel mai tulburator scenariu, cuprinde legendele legate de regele Athur si Sfantul Graal. Dogma catolica sustine despre Graal ca ar fi potirul din care Hristos a baut vin, la Cina cea de Taina, inainte de a fi dat pe mana romanilor de catre apostolul tradator Iuda. In atat de controversatul Ev Mediu, trubadurii au gasit noi virtuti ale acestei cupe din aur, dintre care se detaseaza puterea ei divina de a invia mortii, de a vindeca pamantul de rautate si de a aduce Binecuvantrea Harului celui care o detine. Asa ia nastere povestea regelui Arthur si a Cavalerilor Mesei Rotunde. Teoria Conspiratiei se naste atunci cand, crestinii gnostici, cei persecutati de Vatican gasesc o cu totul alta interpretare Graalului. Acestia ii acuza pe catolici ca au derivat intentionat adevarul, mistificandu-l pentru a-si justifica puterea si influenta. Conform acestei teorii, Sfantul Graal provine din termenul Sang Real, care se traduce Sange Regal si nu de la Saint Grail care defineste un obiect de natura materiala, cupa sau potir. Miza opticii diferite porneste de la descendenta lui Iisus din regele David, asa cum este ea descrisa in Evanghelia lui Matei. Pentru primii evrei crestinati, Iisus este mostenitor de drept al tronului lui Israel, iar Irod fiind un rege corupt de catre romani, ordona uciderea lui Iisus, inca din fasa ca nu cumva aceasta descendenta regala sa-i perecliteze puterea. Dan Brown avea sa tulbure multa lumea prin Codul lui Da Vinci unde reitereaza o alta directie a Teoriei Conspiratiei, si anume ca Iisus nu este crucificat, ci salvat de unchiul sau Iosif din Arimateea. Iisus fuge alaturi de sotia sa, Maria Magdalena din Palestina si dau nastere a trei copii, doua fete si un baiat. Ajunsa in sudul Frantei, familia regala a lui Iisus se inrudeste cu nobilimea locala creand in timp dinastia Merovingienilor. Legendele secrete ar fi consemnat transmiterea acestui Sange Regal de la Merovingieni la templieri, precum si la alte familii regale ale Europei cum ar fi Stuartii din Franta si Sinclairii din Scotia. Pe firul acestei teorii se ajunge pana la printesa Diana, care provenea din marea familie Stuart. Intersant este faptul ca aceasta linie de sange regal nu se amesteca cu cel al monarhiei britanice care isi extrage originile din linia germanica Saxa-Coburg-Gotha cunoscuta in prezent ca dinastia Windsor. Spre jumatatea secolului XX, iese la rampa o organizatie ciudata denumita Prioratul de Sion care sustine mai mult sau mai puti voalat ca Biserica Catolica ascunde un adevar teribil pentru ea si anume acela ca puterea ei se bazeaza pe lipsirea dreptului regilor evrei. Si ca ea este condusa din umbra de neamul levitilor, casta preoteasca a anticului stat evreu, aceeasi leviti care au ordonat crucificarea lui Iisus care avea dreptul sacrosant de a deveni Regele Iudeilor. Un alt predicat conspirationist legat de aceasta descendenta christica priveste istoria dintr-un unghi. inca si mai teribilist. Conform acesteia, Iisus nu ar proveni din neamul davidic ci are o descendenta sacra din familia preotilor atlanti. Linia de sange este sfanta, intrucat poporul atlant ajunsese la o spiritualizare deplina fiind capabila sa comunice direct cu Planul Divin Superior. Din aceasta perspectiva, misiunea lui Iisus fiind aceea de a-i transmite omului cunostintele necesare sa iasa din sclavie si sa devina Homo Superior. In principiu, toate aceste teorii stranesc patimi si comentarii aprinse, insa pentru omul de buna credinta si cu moravuri respectabile cunoasterea nu face rau ci are menirea sa ne limpezeasca privirea de ansamblu asupra istoriei noastre. "Cautati adevarul si el va va face liberi!"

-va urma-

Duhurile Naturii si influenta lor asupra oamenilor

Intreaga gandire antica celebra geniile si duhurile naturii. Stramosii nostri credeau in inteligenta si sufletul materiei si celebrau toate duhurile muntilor, apelor, padurilor pe care le considerau de origine divina. Grecii le numeau nimfe, iar latinii lymfe. Istoricul Pausanias, calatorind in Grecia scrie despre templele inchinate nimfelor la marginea raurilor : "Nimfele se numesc Calliphaeia, Synallaxis, Pegaia si Iasis. Cei ce se scalda in apele acestea se vindeca de durere si oboseala." Latinii credeau ca un contact direct intre nimfe si oameni ar fi fost periculos pentru cei din urma. Tacitus descrie in Anale cum un grup de soldati au vazut lymfele si cuprinsi de nebunie s-au macelarit intre ei. Aceste genii ale naturii se clasificau in functie de regiunile pe care le strabateau. Nimfele apelor se numeau oceanide, naiade sau nereide. Cele ale muntilor-oreade, ale padurilor-driade, ale poienilor-alseide, ale lacurilor si mlastinilor-limnade. Natura acestor entitati este superioara din moment ce o nimfa, Adrasteia l-a crescut pe Zeus in Creta. Insusi Ovidiu, marele poet exilat la Tomis a scris in Metamorfoze despre regele tiran Eriscitone care s-a incapatanat sa taie un copac plin de driade sfidand-o pe zeita Demetra. Intrucat, tiranul a incalcat legea naturii, ucigand un arbore protejat de nimfe, Demetra il blesteama sa moara de foame. Ovidiu descrie apoi, ceremonialul inchinat nimfelor si zeitei. Copacul era impodobit cu ghirlande si coronite din flori colorate, la radacina i se puneau turte din miere si vin dulce. Oamenii dansau in jurul trunchiului fiind convinsi ca printre ei se zbenguie si driadele. In Theogonia, Hesiod le dedica niste versuri: "Din sfanta Glie se trag Muntii falnici, lacasul pururea indragit/ De nimfe ce intotdeauna au vecuit prin vai muntoase..." Relatia lor cu oamenii este armonioasa si benefica atata vreme cat sunt respectate. Nimfele sunt vindecatoare si profetice, invatandu-i pe medici tainele tuturor plantelor. Ele au grija de toate fiintele care locuiesc sau se ratacesc prin munti si paduri. Nimfele il cresc pe Hercule dupa ce a fost abandonat de catre mama sa intr-o poienita. Se credea ca sub protectia nimfelor corpul omenesc sau trunchiul copacului ramaneau sanatoase si tinere. Zeii, uneori se indragosteau de aceste nimfe, cunoscuta fiind povestea dintre Dafne si Apollo. Acest cult al geniilor naturii se regaseste in tot patrimoniul credintelor antice,celtii, scotii sau britii numind geniile naturii gnomi, elfi, ondine sau salamandre, in functie de elementul pe care-l guvernau: pamant, aer, apa si foc...Aceste credinte in inteligenta materiei au continuat sa reziste in timp pana astazi, obicieiurile populare celebrand aceste duhuri protectoare, in ciuda rationalismului materialist sau a dogmatismului religios. Noi le numim zane, iele, sanzaiene...

Cultul stramosilor si zeii tutelari

Etruscii, grecii si romanii isi venerau stramosii dedicandu-le sarbatori specifice. Se imparteau bucate la raspantiile drumurilor si se aduceau jertfe in temple. Larii au fost zeii tutelari ai etruscilor pana cand au devenit protectorii Romei. Originea lor se regaseste in iubirea dintre nimfa Lara si zeul Mercur. Conform definitiei lui Victor Kernbach larii sunt si capeteniile militare ale inaintasilor, strabunii eroi...In mitologia Romei antice larii supravegheau viata urmasilor si interveneau atunci acestia se aflau pe langa cale sau erau atacati de forte nevazute. Larii doemstici protejau gospodariile si familiile; Lari compilates se manifestau la rascruce de drumuri si in cartiere; Lari militares erau ocrotitorii armatei; Lari permarini vegheau asupra marinarilor; Lari rurales erau venerati de tarani, iar Lari Praestietes protejau orasul. Fiecare cetatean roman respectabil avea in casa un altar numit laralia in fata caruia se ruga pentru bunastare si protectie. In arealul de credinte stravechi exista si manii, care sunt sufletele mortilor transformate de zei in aparatoarele mormintelor si ale templelor. Lor le era dedicata sarbatoarea Feralia unde se imparteau pomeni se organizau mese imbelsugate in care erau evocate faptele stramosilor. Corespondentul crestin al acestei manifestari se numeste parastas. observam, asadar, ca pe langa influentele iudaice, regasim in crestinism, mai ales in ortodoxie reflexele politeismului roman.

-va urma-

Viata sufletului dupa moarte

Existenta spiritelor destrupate era axiomatica in epoci ceva mai spirituale. Pitagora intr-un imn inchinat planului superior scria: "Cinsteste si pe Geniile pamantesti, indeplinind tot ce este hotarat de lege." Anticii numeau aceste entitati daimoni sau genii si credeau ca locuiesc in eter, in vazduh, dar si in celelalte elemente. Iata ce este scris in Corpus Hermeticum: "...ei au gravat pe table ascunse faptul ca aerul este plin de genii". Initiatii tuturor timpurilor cred ca odata atinsa cunoasterea de sine, omului i se reveleaza nemurirea si apartenenta la poporul ceresc. Hierocles, unul dintre marii exegeti ai lui Pitagora crede ca "geniile sunt suflete omenesti care s-au impodobit cu adevar si virtute, pentru ca au dobandit cunoasterea". Gnoza este principiul care transcede limitele dogmei! Asadar, daimonii sunt spiritele defunctilor, care au fost transformate de zei in duhuri nelimitate de spatiu si timp. Ei pot fi buni sau rai in functie de misiunile pe care le primesc de la zei.Platon crede ca daimonii traiesc atat in cer, cat si pe pamant, in trupuri, in aer, apa...peste tot. Plutarh scrie: "Thales. Pitagora, Platon si stoicii au spus ca Spiritele sunt substante de natura divina, ca exista spirite bune sau rele, dupa cum sufletele lor, in timpul vietii au fost bune sau rele." Si iata cum gandirea sofisticata a Europei vechi se inrudeste cu gandirea animista atat de prezenta in Africa si Orient.

-va urma-

Eroii: natura si faptele lor

In gandirea Europei vechi, eroii ocupau un loc fundamental. Zeii i-au zamislit imprumutandu-le din calitatile lor, iar acestia, dupa moarte s-au transformat in duhuri, alaturi de geniile pamantului, cu rolul de a media intre planul efemer si cel etern. Pentru etrusci, latini sau greci, zeii locuiau in astre, eroii ocupau eterul, iar geniile guvernau pamantul. In functie de faptele lor, eroii puteau fi facuti chiar zei. Gasim trei nume: Radamante, Eak si Minos care au primit calitatea de a judeca sufletele mortilor, comportandu-se astfel ca niste zei nemuritori. Intr-un fel, Antichitatea este condusa la inceputuri de acesti eroi sau semizei, care au fost grupati in functie de calitatile lor specifice. Astfel ii putem grupa dupa cum urmeaza: eroi mantuitori: Hercule, Perseu, Tezeu; eroi vindecatori (taumaturgi): Asclepios, Orfeu; eroi civilizatori: Triptolemus, Romulus, Licurg, Numa Pompilius; eroi cuceritori: Alexandru cel Mare, Caesar; eroi aparatori: Ahile, Patrocle; eroi strategi: Ulise, Eneas, Agamemnon; eroi legiuitori si pilduitori: Castor si Pollux; eroi filosofi: Marcus Aurelius, Iulian Apostatul. Sa trecem, acum in revista cateva dintre faptele acestor eroi si influentele lor asupra evolutiei umanitatii. Mantuitorii s-au luptat cu zeul mortii, cu Thanatos, cu monstrii si duhurile rele, taumaturgii au inventat medicina, civilizatorii au raspandit agricultura, au sistematizat religiile, au intemeiat orase si au creat legi. Cuceritorii au creat imperii, iar pilduitorii au reglementat caile prin care oamenii pot atinge lumina Olimpului sau intunericul Tartarului. In templele inchinate lui Hercules se gaseau biblioteci, in cele apartindu-i lui Asclepios erau scoli de medicina si centre balneare. Eroii erau semizei, intrucat tatii le erau zei, iar mamele- pamantece muritoare.

-va urma-

Semizeii si duhurile razbunatoare

Mitologiile Europei vechi sunt pline de semizei si de eroi. Intr-un fel, conceptul simbiotic dintre uman si divin, nu este originar crestinismului ci se regaseste din plin printre credinciosii in zeii olimpieni. Astfel, putem gasi cateva similitudini intre Hercule, care il are ca tata pe insusi Zeus si o mama pamanteana, cu Iisus...In gandirea antica, eroii erau figuri mantuitoare, care traiau pe pamant aparand lumea de intuneric si rautate, le aduceau oamenilor cultura si civilizatie. Cele mai ilustre figuri eroice le apartin lui Triptolemus, Perseu, Tezeu, Bellerofontis. Fara doar si poate, cel mai cunoscut si inspirator dintre ei a fost Hercule cunoscut de greci drept Heracle. Dupa moarte, acesti eroi, erau ridicati in trupurile lor de slava fiind primiti in nemurirea zeilor.Pamantenii le inchinau temple, care aveau adevarate virtuti taumaturgice. Bolnavii inoptau sub acoperisul sacralizat, visand remediile necesare. Insa in purul spirit al echilibrului, al balantei universale intre bine si rau, anticii credeau si in existenta erniilor, sau a duhurilor razbunatoare, care aveau misiunea sa implinheasca raportul cauza-efect, razbunandu-se pe ticalosi. Aceste entitati ale dreptatii apar reprezentate tinand serpi in maini si bice cu care loveau si pedepseau pe cei care comiteau adulterii, hule, crime, sacrilegii. Printre pacatele vizate erau si nerespactarea parintilor, agresarea naturii si sfidarea legilor. Erinii, fiind duhuri, luau in posesie trupurile si mintile celor vizati chinuindu-i pana cand realizau greselile si se rugau zeilor Olimpieni sa le aduca iertarea...

-va urma-

Dumnezeu si ierahiile divine in religiile politeiste

greco-latine

Sa mai zabovim putin in compania marilor mituri ale gandirii anticei Europe. Universul este populat de fiinte supranaturale. In jurul omului, in planuri vizibile si invizibile actioneaza de la zei la daimoni si de la driade la nimfe, care pazesc intreaga creatie a Substantei Primordiale, cunoscuta, ulterior in toate culturile lumii ca Dumnezeu. Natura gazduia, atunci si animale fantastice. Pe langa teribilul Minotaur mai existau si sirene, centauri sau serpi inaripati. Religiile politeiste, precum cele de inspiratie greco-latina, nu-L exclud pe Dumnezeul Unic, cunoscut ca Demiurg, cel care a creat totul si pe zei din propria lui substanta, sau cum ar scrie Platon: "Dumnezeu al dumnezeilor al carui Demiurg sunt eu, parinte al faptelor sa nu poata fi dezlegat". Pentru vechii elini, imediat dupa ce Demiurgul s-a auto zamislit, a creat ierarhiile ceresti, adica pe cei 12 zei olimpieni care sunt impartiti in patru grupe:

-cei care fac lumile: Zeus, Poseidon, Hefaistos

-cei care anima lumile: Demetra, Hera, Artemis

-cei care aduc armonia: Apollo, Afrodita, Hermes

-cei care protejeaza lumile: Athena, Ares, Hestia.

Istoriograful latin Sallustius scrie si despre existenta altor zei mai mici, generati de cei 12: "Dionisos din Zeus, Asclepios din Apollo, Gratiile din Afrodita."

-va urma-

Natura si functia daimonului

O lucrare foarte interesanta este Saturnalia de Macorbius unde sunt descrisi zeii trimisi de Zeus sa asiste la nasterea fiecarui om. "Patru zei exista si vegheaza la nastere: daimonul, soarta, eros si destinul". Fiecarei expresii spirituale, ganditorii antici ii gasesc si una materiala. Astfel, pentru Macrobius, daimonul este Soarele, Soarta este personificata de Luna, Iubirea este continuta in sarut, iar Destinul in nod. Asadar, fiecare dintre noi, primim la intrupare "...caci Soarele zamislind suflul caldurii si al luminii este nascatorul si paznicul vietii omenesti. De aceea este socotit daimonul, adica zeul noului nascut", continua Macorbius. Sa vedem, insa care sunt, in gandirea antica, greco-latina, de inspiratie egipteana, principalele trasaturi ale daimonului.

-este o fiinta intermediara intre om si zeu

-devine veghetorul celui nascut

-ingrijeste natura si omul

-primii daimoni au fost oamenii buni, din generatia de aur, transformati, dupa moarte de catre Zeus in duhuri bune.

-erinii sunt daimoni rai care au rolul de a pedepsi oamenii prihaniti.

-daimonul este un comunicator intre oameni si zei

-poate locui atat in trup, cat si in afara lui si influenteaza omul in bine sau in rau, in functie de natura lui primordiala.

-sufletele celor rai vor fi chinuite, dupa moarte de catre daiomoni.

-sufletele oamenilor devin locuintele zeilor sau ale daimonilor.

-conform lui Plotin, daimonul poate fi superior, adica nu-l va lasa pe om "sa cada prea mult spre rau si inferior, daca il va ispiti pe om sa comita pacat dupa pacat.

In cele din uram, daimonul se aseamana cu karma, caci iata ce mai scrie Plotin: "daimonul implineste ceea ce omul a ales", dar apare si ca "un precursor al ingerului"...

-va urma-

Natura divina a zeilor

Motto: "Vrei sa fi iubit de zei? Fii bun! (Seneca)

Foarte interesanta este parerea ganditorilor greco-latini despre natura divina. Sallustius gaseste cateva caracteristici generale ale esentei zeilor, printre care faptul ca ea nu este saparata de Cauza Primirdiala, este transecedentala spatio-timpului, nu are nevoie de expresie materiala si nu poate fi niciodata distrusa. El conchide: "Esentele zeilor nu au venit niciodata in existenta pentru ca ceea ce este etern nu poate lua fiinta!" Misiunea zeilor se aseamana izbitor cu cea a ingerilor. Providenta lor divina lucreaza atat in planul material cat si in cel spiritual, iar misiunea lor este grija lumii si a omului. Asemenei Naturii Superioare a Cauzei Primordiale, esenta divinitatilor are o dubla exprimare: vazuta si nevazuta, iar zeii sunt deopotriva necreati si eterni. Fiind, asadar, din aceasi natura cu Dumnezeu zeii fac binele, nu se schimba niciodata si evolueaza odata cu expansiunea Cauzei Primordiale in infinitatea universala. Oamenii, care sunt o creatie a zeilor sunt pusi in fata uneia dintre cele mai dificile alegeri in viata lor: unirea sau despartirea de planul divin. Ramanem in comuniune cu zeii prin faptele noastre bune si prin credinta in superioritatea lor fata de noi si ne separam de lumina lor binecuvantata cand ne lasam ispititi de rautate. In Elemente de teologie, Procles scrie: "Daca exista o bunatate divina aceasta determina substanta zeilor caci desi acestea au toate cele trei atribute- cunoastere, potenta si bunatate- totusi substanta lor este caracterizata si natura proprie lor determinata de ceea ce este mai inalt, adica bunatatea"!

-va urma-

Despre zei si mituri

Din izvoarele intelepciunii antice, aflam ca intre zei si oameni a existat din totdeauna o comunicare. Fie omul, prin invocare, rugaciune sau sacrificii capta bunavointa zeilor, fie acestia interferau cu viata cotidiana, modificand destine. Se poate pune o intrebare simpla: daca zeii sunt nemuritori si s-au manifestat in viata tuturor popoarelor care au crezut in ei, de ce nu ar mai fi la fel de activi si astazi? In epocile mai moderne, si mai ales sub influenta dogmatismului monoteist, impus cu forta bruta dar si cu persuasiune de catre Biserica, in cartile de mitologie, zeii apar ca niste personaje fantastice, de poveste, nicidecum ca niste entitati reale, care se manifesta in diferite planuri: Empireu, Pamant, Tartar...Dar daca acestia nu au disparut, locuiesc undeva, pot fi evocati si chiar se manifesta in viata oamenilor? Teologii gnostici ii considera pe unii zei ca fiind ingeri cazuti in planul terestru, adica niste daimoni, iar pe altii ca facand parte dintr-o ordine cosmica a carei origine i se datoreaza Cauzei Primordiale, adica lui Dumnezeu Unicul. Asadar, zeii, creati inaintea oamenilor, prin libera lor alegere si constienti de propria lor putere au hotarat in ce scenariu vor sa se desfasoare, nefiind nici ei scutiti de raportul cauza-efect. Pentru antici, nu era nici o blasfemie sa-l vezi pe Zeus pacalit, sau pe Demetra suparata...Ei bine, toate preocuparile noastre de a descoperi originea comuna a omului si adevarata lui natura ne conduc , inevitabil in lumea miturilor. Dupa unele teorii vechi, miturile sunt formele prin care zeii se reveleaza oamenilor. Ei isi alegeau oameni capabili sa-i inteleaga si-i inspirau. Cei mai sensibili in acest tip supranatural de comunicare erau poetii, filosofii, initiatii. Avem cateva marturii ale unor poeti celebri: Ovidius descrie relatia lui speciala cu zeul Ianus, Hesiod si Homer se declara "direct inspirati de zei", Socrate avea un daimon calauzitor, lui Plotin, un preot egiptean ii atrage atentia ca are pe spate un...zeu. Sallustius scrie: "miturile reprezinta bunatatea zeilor, fiind creatia zeilor pentru oameni, dar ele sunt invaluite in mister caci sa vrei sa-i inveti adevarul despre zei pe toti oamenii va produce dispret din partea celor nesabuiti, pentru ca nu pot intelege si lipsa de zel din partea celor buni, drept pentru care a invalui adevarul in mituri previne dispretul nesabuintelor si ii obliga pe cei buni sa practice filosofia".

-va urma-

Dumnezeu ca O Cauza Primordiala in gandirea greco-latina

Am gasit un veritabil compendiu de gandire si practica religioasa antica, in brosurile scrise de Gheorghe Razvan Gabriel, editate de MondoRo si va propun un excurs catre cunoasterea celor mai profunde directii teologice si teogonice ale stramosilor nostri greco-romani. Si cum noi toti gandim si percepem in imagini, dar decodificam totul cu ajutorul cuvintelor, ne vom baza argumentatiile pe texte stravechi. Poate cea mai interesanta carte despre zei, lume si mai ales despre caile de comunicare intre planuri ii apartine Caius Sallustius Crispus, unul dintre cei mai cunoscuti istoriografi latini, contemporan cu Iulian Apostolul. In tratatul sau despre religie, il numeste pe Dumnezeu Cauza Primordiala despre care crede: "...nu poate fi decat unica, pentru ca unitatea precede multitudinea si unitatea transcede toate lucrurile prin putere si bunatate". Cu alte cuvinte la inceputul ordinii cosmice s-a aflat Cauza Primordiala din care au purces toate. Sallustius este convinsa ca Ea este transcendenta si ca reprezinta Binele Absolut. Cauza Primordiala se exprima intr-o diversitate infinita, dar are un principiu comun cu toate creatiile sale: iubirea! Daca Ea are suflet, toate lucrurile ar avea suflet, daca ar fi minte, totul ar fi inzestrat cu ratiune, daca este Fiinta, toate lucrurile sunt nascute dintr-o Fiinta primordiala. Aceasta Cauza Primordiala nu se poate divide, tocmai datorita iubirii care tine in unitate toate formele sale de expresie. Doar lipsa iubirii poate aduce separarea intre lucruri sau fiinte! Binele absolut nu este nici minte, nici suflet nici fiinta ci reprezinta Samanta Divina sau Constiinta Sacra, la care toate creatiile au acces prin evolutie si cunoastere. Nu are nici o natura materiala dar se exprima prin materie, transcede toate formele si genereaza, organizeaza si guverneaza toate lumile, vazute si nevazute!

-va urma-