Epoca axiala: aparitia aproape simultana a marilor religii

Majoritatea istoricilor si a exegetilor marilor culturi plaseaza inceputurile religiilor intre anii 800 i.Hr si 200 d.Hr. Aceasta etapa planetara este numita Epoca Axiala, de catre existentialistul german Karl Jaspers. Intrebarea colectiva, este cum se explica aparitia aproape simultana a religiilor? Oricine studiaza comparat marile religii, poate constata numitorul comun al acestora, care este lumea de dincolo. Aparitia alfabetelor cristalizeaza concepte si dogme, astfel incat credintele iudaice, crestine si islamice se bazeaza pe Carti Sacre. In aceasta mie de ani au aparut profetii si inteleptii regiunii Eurasia: Zarathustra (Zoroastru) si Mani la persani, Lao Tze si Confucius in China, Budhha si invataorii vedici in India, apoi in bazinul mediteranei, profetii Vechiului Testament, Iisus si, mai apoi, Mahomed. Este interesant de remarcat ca religiile aparute in aceasta perioada glorifica lumea de dincolo in defavoarea celei de aici, astfel incat Moise le reaminteste evreilor de legatura lor sacra cu Dumnezeul Ceresc, Iisus spune raspicat ca regatul Sau nu este din lumea aceasta, iar Mahomed afirma ca noi cat traim dormim, si ne trezim abia dupa ce murim. Religiile anterioare anului 800 i.Hr venerau spiritele invizibile care guvernau lumea intrupata. Pe masura ce constiintele au inceput sa se dezvolte in plan orizontal, dupa aparitia conglomeratelor urbane, oamenii au inceput sa personifice aceste duhuri nevazute si asa au aparut idolii. Abuzul "zeilor" asupra oamenilor, macabrele sacrificii umane si inlocuirea superstitiei cu stiinta incep sa dispara cu ofensiva iudaismului, desavarsirea crestinismului si reforma islamica.

-va urma-

Celtii, urmasii directi ai atlantilor?

In Oamenii din epoca pietrei vechi, abatele Breuil si profesorul Lantier scriu despre celti ca erau initiati in astronomie, matematica, fizica, medicina. Cunosteau cimentul si mortarul, inlocuind piatra cu...betonul. Controversatul Robert Charroux isi sustine teoria despre celtii ca urmasi directi ai atlantilor si incearca sa demonstreze ca primele piramide apar in Galia si nu in Egipt sau Mexic. In Cartea Cartilor, el ii descrie pe celti ca pe niste navigatori redutabili: "Arheologia si traditiile dovedesc ca hiperboreenii sau descendentii lor directi, celtii au fost, in timpurile stravechi, colonizatori care si-au instaurat dominatia spirituala asupra globului." Pornind de la acest tip de rationament, Charroux ajunge la concluzia ca: "popoarele navigatoare prin excelenta: islandezii, irlandezii, britonii (englezii), vikingi, bretonii, bascii, spaniolii, portughezii, sunt cu totii celti de rasa pura, care locuiesc in tari unde abunda tumulii si menhirele". Teoria originii celtice l-a cucerit si pe Vasile Lovinescu,care in Dacia hiperboreana compara structurile megalitice de la Sarmisegetuza cu cele de la Stonehenge, gasindu-le aceleasi origini, demonstrand ca tracii sunt de origine celtica. Acum, daca admitem ca stramosii celtilor apartin unei civilizatii preumane, atlanti hiperboreeni, care locuiau pe un continent in mijlocul oceanului atlantic, intelegem de ce pana la prabusirea Turnului Babel, umanitatea vorbea o singura limba, de ce apar constructii asemanatoare, ca tumulul, dolmene, menhire, piramide. Aceste mega structuri din piatra sunt doar ramasitele unor temple deosebite. Iata cum descrie Diodor din Sicilia Stonehenge-ul epocii sale: "...un templu magnific circular, ornat cu ofrande bogate, situat in fata tarii celtilor". In Egipt, cea mai veche piramida, cea de la Saqqarah este identica cu tumulii celtici...

-va urma-

Celtii

O civilizatie uluitoare, pe nedrept uitata, sau ne studiata suficient de catre istorici este cea a celtilor. Ulterioarele cuceriri ale Imperiului Roman au estompat valorile si miturile acestei populatii, care deja in anul 300 i.Hr, se raspandise din Irlanda pana la Marea Neagra, din Franta in Italia si Spania, iar de aici pana in Germania. Intrucat exploatarea sarii si a fierului erau atributele lor economice, celtii au fost numiti de catre latini, gali. Acest termen provine din grecesul hal care inseamna sare. In Salt: A world History, Mark Kurlansky demonstreaza ca numele raurilor Rin, Isar, Main, Neckar sunt date de celtii, care le navigau, comercializand arme din fier. Ei isi cultivau in comun pamanturile, femeile aveau drepturi egale cu barbatii, organizau alegeri libere, construiau drumuri foarte eficiente. Specialistii sunt de acord atunci cand vine vorba despre precizia calendarului lor, ca este mult mai complex decat cel roman (iulian). Religia lor era politeista si era guvernata de druizi. Cultura lor nu este scrisa, deoarece, pentru celti era o mandrie sa memoreze datele cele mai importante legate de originea si trecutul lor. Romanii erau foarte speriati, la inceputurile Republicii (prin anul 390 i.Hr) de invaziile celtilor care au terorizat populatia, timp de sapte luni. Dupa configurarea unei structuri statale solide, romanii au pornit la contra-ofensiva, reusind sa cucereasca, pe rand aproape toate teritoriile celtilor, cu exceptia Irlandei, Scotiei, Bretaniei si Tarii Galilor. Tracii din bazinul Dunarii sunt de origine celtica, iar dupa Robert Charroux, ei sunt urmasii directi ai atlantilor.

-va urma-

Zamolxe: om, daimon sau zeu?

Putem observa cel putin trei caracteristici ale acestui personaj fabulos, Zamolxe, de unde deriva si tot atatea pareri despre natura sa: om-daimon-zeu. Pentru cultura dacica, Zamolxe este primul rege-preot din aceasta regiune a imperiului trac, asemeni faraonilor egipteni care erau considerati de natura divina. Foarte interesant este arcul peste timp, in Orientul Mijlociu, unde marele reformator al iudaismului, Hristosul neamurilor, Iisus este recunoscut ca regele-preot al lumii. Socrate, care a cunoscut un discipol al lui Zamolxe il convinge pe Platon sa scrie despre dac: "acesta, cu privirea limpede si glasul hotarat i-a spus (lui Socrate): regele nostru este zeu (theos)." Divinizarea conducatorilor, legiuitorilor si initiatorilor era un demers firesc in antichitate. Astfel, Alexandru cel Mare dupa ce a cucerit lumea a fost investit, inca din timpul vietii cu atribute divine, Augustus, Caesar, Caligula sunt doar cateva nume de regi sau imparati, care isi revendicau originile din dimensiunile superioare. Si astazi, imparatul Japoniei este considerat ca fiind un zeu in viata. Herodot nu-i aribuie lui Zamolxe caracterul de zeu ci de daimon, adica un erou, mai degraba un semi-zeu. Grecii isi cartografiasera foarte bine planul ceresc, unde ierarhiile erau foarte bine delimitate. Astfel, in teologia lor daimonii erau superiori oamenilor dar sub zei, pe cand la romani, cateva secole mai tarziu, cele doua niveluri tind sa se suprapuna. Cand asociau unui rege, calitati superioare grecii il defineau ca pe un daimones, iar romanii ca pe un deus. In viziunea originara a mitologiei elenistice, zeii se manifestau doar in planul superior, in lumile invizibile, in timp ce daimonii aveau deopotriva si caracter uman.

-va urma-

Zamolxe reformatorul si salvatorul

In minunata sa carte Religia Dacilor, Dan Oltean il plaseaza pe Zamolxe in panteonul daimonilor (entitate supranaturala, un fel de erou-zeu, mediator intre lumea vazuta si cea nevazuta). Dupa Empedocle, daimon este un alt termen pentru suflet. La Platon, termenul are si conotatia de inger pazitor. In Legile, el scrie despre daimoni ca sunt un popor superior omului, si din randul caruia, Zeul Suprem alege un reprezentant care sa-i conduca pe oameni: "...exact asa cum facem noi astazi cu turmele si cu toate animalele domesticite care traiesc in cirezi, caci boilor nu le punem in frunte un bou si caprelor o capra...La fel zeul iubitor fiind de oameni ne-a pus in frunte un neam mai bun decat al nostru, pe cel al daimonilor". Zamolxe este printre altele si un eliberator, mantuitor, reformator. Dupa ce se retrage dintre oameni in pantecul pamantului, ca intr-o moarte initiatica, ramanand trei ani in solitudine si meditatie, Zamolxe iese tranfigurat, unindu-se cu scanteia divina din el, asemeni lui Iisus care traieste miracolul devenirii "Una cu Tatal". Zamolxe separa viata de moarte prin initiere, adica prin confruntarea cu realitatile lumii nevazuta inainte de moartea trupului. Este identic cu ce aveau sa spuna sfintii crestini ai pustiei: "Nu poti cunoaste Raiul dupa moarte, daca nu l-ai inteles din timpul vietii!" O alta asemanare interesanta intre crestinism si zamolxianism este ideea omului indumnezeit capabil sa reformeze si sa salveze umanitatea! Asa cum Iisus reformeaza Legea lui Moise: "Eu nu am venit sa stric Legea ci am venit s-o implinesc!", tot asfel, Zamolxe redescopera sensurile invataturii primului Zeu, Gebelezis. Iata ce scrie Dan Oltean in Religia dacilor:" Zamolxe nu a demolat vechile divinitati getice, ci le-a dat un nou aspect, o noua infatisare. Din aceasta cauza era foarte firesc ca numele lui Gebelezis sa dispara, fiind inlocuit cu numele reformatorului sau." Nu putem sa negam uluitoarea asemanere cu religia crestina care trece cu vederea peste Demiurgul Vechiului Testament, Yahve...Conform traducerilor, Gebelezis inseamna Zeul Cerului sau Zeul venit din cer...

-va urma-

Zamolxe si Iisus

Divinitatea dacilor, Zamolxe, prin asemenarea conceptuala cu Iisus starneste interesul atat al teologilor cat si a istoricilor. Originea invataturilor celor doua figuri marcante, deopotriva umane si indumnezeite sunt deseori controversate si starnesc aprige polemici printre cercetatori. Astfel, conform Evangheliei lui Pseudo-Toma si Evanghelei arabe, doua apocrife descoperite in 1947, la Qumram, in perioada de la 2 la 12 ani, dupa fuga lui Iosif si a Mariei din Palestina, Iisus ar fi fost initiat in stiinta secreta egipteana, invatand astrologie, alchimie si inalta magie. Despre Calea lui Zamolxe, parerile sunt impartite si contondente intre ele. Exista patru abordari distincte:

1.Perspectiva isoricilor greci care-l plaseaza pe Zamolxe ca fiind discipolul lui Pitagora (initiat si el in Egipt).

2. Punctul de vedere a lui Herodot, ca Pitagora si Zamolxe nu aveau cum sa fie contemporani, intrucat zeul dac ii este mult anterior filosofului grec.

3. Parerea istoricului Hermippus Callimachius, conform careia Pitagora a fost discipolul lui Zamolxe.

4. Analiza lui Hyppolytus, din sec. III d.Hr, care incearca sa demonstreze ca "Zamolxes a fost cel dintai care a raspandit doctrina pitagoreica printre druizii celti".

O alta asemanare profunda intre religia crestina si cultul lui Zamolxe, pe langa ideea vietii vejnice si a tripartitiei experientei umane: ne nastem din pamant si apa, traim cu aer si ne intoarcem in focul luminii eterne, este si simbolismul numarului 3. Iisus a stat 3 zile in mormant, timp in care s-a pogorat pana in centrul Iadului unde "pe diavol l-a surpat!", iar Zamolxe se retrage intr-o locuinta subterana unde sta 3 ani, dupa care "revine la suprafata transfigurat".

-va urma-

Sacrificiile ritualice la daci

O alta civilizatie care crede in nemurire si in necesitatea sacrificiului pentru a imbuna divinitatile este cea daca. Istoricul grec Herodot scrie despre triburile de geti pe care le intalneste in terotoriile noastre: "credinta lor este ca ei nu mor, ci cel care piere se duce la Zamolxes-divinitatea lor-pe care unii il cred sacelasi cu Gebelezis. In al cincilea an arunca sortii si intotdeauna pe acela dintre ei pe care cade sortul il trimite cu solie la Zamolxes, incredintandu-l de fiecare data dupa toate nevoile lor." Ritualul sacrificiului uman se deosebeste de cel aztec prin cateva particularitati. Daca aztecii aveau nevoie de prizonieri pe care sa-i ofere lui Huitzilopochtli, mancatorul de inimi, dacii consimteau ca cel mai bun si mai virtuos dintre ei sa "porneasca ca mesager inspre Cerul lui Zamolxe". In cartea a IV-a a Istorii-lor, Herodot la capitolul XCIV continua: " Trimiterea solului se face astfel: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zamolxes, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-i vant, il arunca in sus peste varful sulitelor. Daca, in cadere, omul moare strapuns, raman incredintati ca zeul le este binevoitor; daca nu moare, il invinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupa ce arunca vina pe el, trimit pe un altul..." Ritualul presupune ca inaintea sacrificarii, solului i se trasmit toate doleantele celor ramasi pe pamant. Herodot mai descopera un lucru interesant. Tracii erau monoteisti sfidand zeii altor culte. Spre exemplu, cand tuna si fulgera, acestia trageau cu sagetiile spre nori amenintandu-i pe cei responsabili!

-va urma-

Sacrificii umane pentru a impiedica sfarsitul lumii

Aztecii credeau ca ei traiau in timpul "celui de-al cincilea soare" si ca lumea fusese distrusa pana la ei, de patru ori, de catre zeii nemultumiti de "ignoranta si rautatea oamenilor". Speculate abil de catre un sacerdotiu corupt, temerile aztecilor au cristalizat un sistem de superstitii periculoase. Conform acestora, doar sacrificiile umane puteau amana sfarsitul vietii pe Pamant, pentru ca zeitatea lor suprema se hranea zilnic cu inimi umane. Aztecii au mostenit sangerarile ritualice practicate de olmeci, insa au dus aceast ceremonial la un nivel macabru, de exterminare in masa. Aceste modificari conceptuale au condus la inlocuirea zeitatii supreme Quetzalcoatl (Sarpele cu pene), zeul agriculturii si mestesugurilor cu Huitzilopochtli (Colibriul din sud), zeul razboiului. Aztecii au inceput sa se considere poporul ales de catre acest zeu crud, care aminteste intrucatva de Iahve al evreilor. Scopul fiecarui razboinic era sa prinda cat mai multi dusmani, pe care sa-i sacrifice, sperand sa capteze bunavointa lui Huitzilopochtli. Sacrificiile umane se savarseau atat la rasaritul, cat si la apusul soarelui, dupa ce preotii le desenau victimelor dungi albe si rosii pe corp, le colorau buzele cu rosu si desenau in jurul gurii cate un cerc negru, iar pe cap li se turna vopsea alba. Doi preoti intindeau trupul celui damnat pe terasa piramidei, dupa care preotul oficiant ii despica cu un cutit de obsidian pieptul, ii scotea inima pe care o oferea zeului suprem, in timp ce trupul celui ucis se rostogolea pe treptele piramidei sub razele opace ale unui soare din ce in ce mai sangeriu. Conform conchistadorului Hernan Cortes, la fiecare templu, se sacrificau anual cate 50 de oameni, ceea ce inseamna ca pe intreg teritoriul ocupat de azteci, mureau sacrificati ritualic aproximativ 20.000 de oameni. Dupa alti istorici, numarul este mult exagerat de spaniolii, care astfel isi justificau propriile crime oribile impotriva aztecilor!

-va urma-

Aztecii

Prin 1325, dupa declinul toltecilor, acest trib obscur care-si spunea "mexica" s-a stabilit pe una dintre insulele lacului Texoco, la o altitudine de peste 2100 de metri. Preluand cultura dar si rigoarea tolteca, aztecii au creat un adevarat imperiu. Orasul Tenochtitlan era un megalopolis precolumbian ajungand la 3 milioane de locuitori. Salba de lacuri si mai ales terenul mlastinos au permis populatiei sa-si dezvolte agricultura, dobandind astfel un nivel de trai foarte satisfacator. Aztecii au construit terase suspendate, arhitecturi elaborate, sisteme complexe de irigatii. Au inceput domesticirea curcanilor, a cainilor si cultivarea porumbului. Shamanii au cultivat si prezervat doua specii de cactusi din care obtineau prin fermenare, bauturile ochli si pulque folosite pentru extinderea constiintei, calatorii mentale...O alta particularitate a traditiei aztece este dansul initiatic in cerc. In centrul Tenochtitlanului se afla o piata inconjurata de ziduri unde puteau dansa ritualic 8600 de oameni. In orasul invecinat, Tlatelolco exista o alta piata care putea rivaliza fara nici un complex cu Roma si Constantinopolul.

Nici aztecii nu cunosteau animalele de povara si roata. Imperiul aztec se cristalizeaza prin 1428 d.Hr, dupa cucerirea orasului Azcapotzalco. Boabele de cacao devenisera un fel de moneda universala. Bunastarea nu avea sa dureze, insa, foarte mult. In a doua jumatate a secolului al XV-lea inundatiile si mai ales invaziile lacustelor au declansat o foamete cumplita. Cyntia Stokes Brown in Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent scrie: "Parintii isi vindeau copiii pe porumb, iar oamenii acceptau sa fie facuti sclavi ca sa poata supravietui. Conducatorul aztec Montezuma I, care a domnit in perioada 1440-1468, a proclamat razboiul drept ocupatia principala in stat, in incercarea de a obtine rezerve de hrana suficiente pentru intreg imperiul."

-va urma-

Toltecii

Aproape concomitent cu civilizatia maya, in orasul Teotihuacan, apare civilizatia tolteca, care se impune in regiune, vreme de opt secole. Activitatea principala era exploatarea si prelucrarea obsidianului, o roca vulcanica. Toltecii au preluat de la olmeci, calendarele si sistemul de scriere alcatuit din glife. Foarte interesanti sunt zeii din Teotihuacan Xipe Totec (Zeul jupuit) este guvernatorul Soarelui si al Lunii, Tlaloc este zeul Ploii si Quetzalcoatl (Sarpele cu pene) este zeul Timpului. Toltecilor le este atribuita descoperirea metalurgiei, regimul militar si opresiv. Sistemul credintelor lor impunea sacrificii umane pentru imbunarea zeilor. In perioada 2o0 i.Hr-750 d.Hr sacerdotiul i-a guvernat pe tolteci si asemeni catolicilor care cred ca Papa este "Vicarul lui Dumnezeu pe pamant", Topiltzin Quetzalcoatl, marele preot pretindea ca este intruparea "Sarpelui cu Pene", care printre aletele i-a invatat pe oameni agricultura si le-a adus civilizatia. Quetzalcoatl este pentru tolteci ca Thot pentru egipteni, sau Hermes pentru greci: Marele Initiator! Civilizatia tolteca intra in declin spre sfarsitul sec. al XI-lea d.Hr, cand invaziile unui trib obscur care-si spunea "mexica" si care era considerat o populatie "de mana a doua", slujitori si sclavi, impinsi de seceta au luat in stapanire teritoriile si au impus un alt sistem de raportare la lumea spirituala...

-va urma-

Civilizatia maya

Cu aproximatie, in anul 600 i.Hr, in sudul Yutacanului, a aparaut o noua civilizatie americana, agrara si cu realizari asemanatoare olmecilor.Este vorba despre mayasi. Cyntia Stokes Brown, in Istoria lumii de la Big Bang pana astazi, descrie conditiile mult mai dificile de dezvoltare sociala a acestei populatii, din cauza zonelor calcaroase care absorbeau substantele nutritive din sol, din cauza caldurii sufocante si mai ales a lipsei animalelor de povara, si a carelor de tractiune. Mayasii nu cunosteau roata! Probabil din aceste motive, mayasii nu au construit un imperiu centralizat. In perioada de glorie a existentei sale, intre anii 600-800 d.Hr, poporul mayas era structurat in mici orase-state (dupa unii istorici, aproximativ 60) care aveau o mitologie,o traditie si o cultura comuna, insa cu administratii autonome. Populatia maya era formata din cel putin trei pana la cinci milioane de oameni. Credinta lor este comuna cu a dacilor, ei intrand in comuniune cu stramosii si cu zeii prin autosacrificiu. Un obicei religios era strapungerea pieilor cu spini de peyota. Substantele psihoactive din cacatus ajutau la procesul de extindere a constiintei. Cel putin doua regate maya au fost conduse de femei. Aceasta civilizatie a cunoscut scrisul ideogramic si a dezvoltat inalte concepte astrologice, astronomice, matematice si teologice.

Au fost descoperite carti obtinute din fasii lungi de hartie care contineau date extrem de precise despre virtutiile unor plante, despre univers si despre zeii civilizatori veniti din cer. In intunecarea mintilor lor meschine si virusate, conchistadorii spanioli au distrus cu un zel demn de o cauza nobila, aproape toate vestigiile uluitoarei culturi maya. Dintre toate marturiile acestui popor deosebit s-au mai pastrat patru asemena carti, scrise insa dupa anul 900 d.Hr. Scrierea mayasa a putut fi descifrata abia in 1980. Declinul mayasilor incepe in jurul anului 900 d.Hr si se pare ca s-a datorat pe de-o parte foametei care a decimat o jumatate din populatie si pe de alta parte revoltelor oamenilor simplii care i-au alungat pe preoti si familiile conducatoare. Centrele religioase au fost abandonate pe fuga, iar unele picturi si sculpturi au ramas neterminate. Se pare ca prin anul 750 d.Hr, mayasii s-au confruntat cu o seceta fara precedent. "Consecinta acestei secete a fost abandonarea, dupa anul 900 d.Hr, a asezarilor urbane din campiile locuite de populatia maya. Dupa aceea, jungla tropicala a invaluit in mister templele bogat ornamentate ale civilizatiei maya", scrie Brian M.Fagan in The Long Summer: How Climate Changed Civilization.

-va urma-

Civilizatiile celor doua Americi

Olmecii au constituit prima organizare urbana pe coastele Golfului Mexic, care a inceput sa se dezvolte inainte de anul 1000 i.Hr, ajungand pana la 350.000 de indivizi care locuiau in orasele mici si isi celebrau zeitatile in trei temple, unde sa adunau la intervale regulate.Neavand un sistem propriu de scriere, olmecii foloseau glifele si pictogramele. In lipsa marturiilor scrise, istoricilor le este foarte greu sa gaseasca izvorul credintelor si ale obiceiurilor lor. Insa vestigiile acestei civilizatii ne pot ajuta sa ne facem o imagine cuprinzatoare despre dimensiunea interioara a acestor oameni, dar mai ales despre regulile de functionare ale universului lor exterior. O particularitate a culturii lor consta in faurirea unor sculpturi foarte mari, unele avand peste 3,5 metri inaltime si cantarind in jur de 20 de tone. Tema principala a acestor statui erau capete gigant , zei hermafroditi si niste fapturi pe jumatate oameni, pe jumatate jaguari.

Olmecilor le datoram sporturile cu mingea, ei fiind inventatorii tlachli. Acest joc se desfasura intr-o curte pietruita in forma de I, cu ziduri inclinate pe margini si cu niste inele suspendate la capetele terenului. Jucatorii purtau aparatoare pentru solduri, manusi si centuri din piele de caprioara , aveau voie sa loveasca mingea de cauciuc doar cu genunchii sau coapsele si trebuiau s-o introduca printre inelele din perete. Bazoreliefurile infatiseaza decapitarea unuia dintre capitanii celor doua echipe. Aici parerile sunt contradictorii. Unii cercetatori sunt de parere ca perdantul era sacrificat, altii cred exact contrariul. Asemeni dacilor, olmecii celebrau eroismul, iar sacrificiul celui mai virtuos dintre ei era o onoare trimisa zeilor. Calanedarul olmec se bazeaza pe calcule extrem de complexe si era compus din cicluri de cate 52 de ani. Acesti locuitori care populau teritoriul de astazi al statelor mexicane Veracruz si Tabasco aveau o viziune ciclica asupra istoriei si profeteau ca marile evenimente istorice, intemeierea dinastiilor, disparitia altor civilizatii, catastrofele naturale sau cele provocate de om se repeta la anumite intervale. Civilizatia olmeca s-a confruntat cu propriul declin incepand cu anul 400 i.Hr.

-va urma-