Inca doi ani apocaliptici

Vrem, nu vrem apartinem Universului si evoluam odata cu el. In istoria umanitatii se regasesc aceleasi doua cai de extindere a constiintei, una armonioasa si alta fortata, caz in care toate mutatiile au fost extrem de dure, precedate de evenimenete planetare deosebite. Presedintele, misterios ucis J.F.Kennedey, avand toate informatiile necesare a decretat profetic: "Ori vom salva impreuna planeta, ori vom pieri impreuna in flacarile ei." In lumina celor mai recente descoperiri quantice intelegm raportul de interconectivitate intre toate fiintele si matricea Terrei. Prefigurand adevaruri stiintifice care confirma ubicuitatea Dumnezeiasca, poetul scotian James Thomas scria in sec. al XVIII-lea: "Nu putem atinge o floare, fara sa deranjam o stea", iar gigantescul Eminescu, cu aproape un secol mai devreme: " La steaua care a rasarit e cale atat de lunga, ca mii de ani i-au trebuit luminii s-o ajunga...era pe cand nu s-a zarit, azi o vedem si nu e!"

Din ce in ce mai multe directii de gandire se indreapta spre intelegere cosmosului si asupra rostului existentei noastre in Planul Divin. Pentru un observator atent, este limpede ca traim vremuri apocaliptice, dar vreau sa precizam atent intelesurile etimologice. Apocalips provine din grecescul apocalypsis care inseamn revelatie. Catolicii chiar denumesc in latina cartea lui Ioan: Revelatio. Deci, suntem pusi in fata intelegerii Intregului sau in fata Haosului pe care singuri il generam prin intoleranta, ignoranta, necunoastere si atat de subliniatele tare, in mai toate religiile lumii, definite in crestinim drept patimi. Poate ca vom asista cu totii la colapsul civilizatiei asa cum o stim, mai alesc ca sfarsitul calendarului Mayas se anunta a fi pe 21.12.2012, dar, cu siguranta pamantul se va roti mai departe in sistemul solar, asa cum o face de cateva miliarde de ani.

Intrebarea este, dupa prabusirea omului ca regn dominant al planetei, ce se va intampla? Sub ce forme va evolua inteligenta universala zamislita in toate fiintele vii? Profetiile ne pun in fiecare generatie, in fata unui adevar imuabil: toate evenimenetele universale sunt supuse raportului cauza-efect! Cromozomii memoriei noastre ancestrale ne readuc in minte catastrofe trecute. Iata cat de simplu si teribil suna o profetie a indienilor Hopi: "Intr-o zi, unele stele vor veni impreuna, pe un singur rand, dupa cum s-a mai intamplat deja in urma cu mii de ani, si va fi timpul purificarii Pamantului", iar pe o piatra funerara din cimitirul Kirby din Anglia sta scris inca din sec al XV-lea: "Cand imaginile vor parea vii cu miscari libere, cand corabiile, ca si pestii, vor inota sub apa, cand oamenii, mai repezi decat pasarile, vor despica aerul, atunci jumatate din lume va fi cufundata in sange"...si a fost al Doilea Razboi Mondial cu submarine, avioane, cu imagini cinematografice si cu o jumatate de planeta innecata in fum, foc, demolari si mult, prea mult sange!

-va urma-

Scenariul iesirii planetare din Marea Criza

Analizand datele actuale si mai ales, stadiul de evolutie a constiintei planetare, Natiunile Unite au elaborat, pe langa scenariul colapsului si unul pozitiv. Intru-cat ne aflam intr-o perioada de profunde transformari ale realitatii si pentru ca multi dintre noi au inteles ca mentalizam initial tot ceea ce ni se intampla, sa speram ca viziunea optimista asupra evolutiei civilizatiei va rezista in fata catastrofalei intoarceri in Haos. Scenariul depasirii Crizei incepe cu responsabilizarea si organizarea societatilor civile, in fata amenintarilor comune si a problemelor din ce in ce mai grave. Politicile de afaceri se vor schimba respectand armonizarea schimburilor dintre om si natura, liderii economici intelegand legatura indisolubila si infailibila dintre microcosmos si macrocosmos. Conceptul lui Bacon "lupta omului cu natura" va fi depasit, omul ecologizandu-si relatiile cu mediul inconjurator.

Patronii media vor constientiza impactul audio vizualului asupra educatiei si vor furniza programe de cunoastere a Universului, a societatii, a realitatilor energetice etc. Asadar, in cadrul societatilor va aparea o noua forma de cultura, extinsa, integralista care spre deosebire de curentele separatiste ale secolelor precedente va accentua ideea ca sub acelasi soare, pe acelasi pamant locuieste un singur popor numit Umanitate si ca el trebuie privit ca o creatie a lui Dumnezeu ca sursa universala a vietii. Guvernele, conduse de oameni competenti si cinstiti vor sprijini politicile publice, programele sociale si ecologice implementand filosofia responsabilitatii, a solidaritatii si compasiunii.

Cand amenintarile teroriste si pericolul razboaielor va fi trecut in urma armonizarii sociale, culturale, religioase si financiare, uriasele fonduri destinate armamentului se vor redistribui pentru cercetare, educatie, sanatate, cultura si arta ceea ce va mari considerabil procesul creativ al omului. Se va fi inteles ca banii nu reprezinta un scop in sine ci o forma energetica de a construi realitati si atunci vor disparea afacerile private cu bani, iar statele isi vor dimensiona economia in functie de necesitati si prioritati. Foarte multe fonduri vor fi directionate pentru reabilitarea mediului, pentru creerea de sisteme eficiente de distribuire a resurselor si a alimentelor. Se va investi considerabil in dezvoltarea unor tehnologii non-invazive pentru natura care sa asigure un nivel de trai acceptabil tuturor acelora care muncesc, gandesc si actioneaza responsabil.

Agricultura va fi regandita in contextul respectarii sanatatii pamantului si a consumatorilor gasindu-se solutii naturale pentru crestere si rezistenta in fata daunatorilor. Guvernele vor gandi politici publice ca toti mai multi oameni sa aiba acces la educatie, slujbe si alimente. Platformele on-line vor asigura adevarate piete de comunicare globala intarind solidaritatea si integralismul social. Marile puteri vor fi inteles ca pamantenii trebuie reprezentati unitar in fata unei posibile Confederatii Galactice. Resursele naturale sunt infinit disponibile daca nu se intervine brutal si nociv asupra echilibrului biologic. Exploatarile cu cianuri precum si utilizarea combustibilior fosili vor fi interzise prin legi dure, caci umanitatea va fi inteles ca intre individ si natura exista un etern raport de cauzalitate-efect! Economiile statelor se vor baza pe venitul natural, asadar structuri precum Rezervele Federale vor disparea! Civilizatia consumismului va fi inlocuita cu directii mult mai rationale care vor pune accentul pe utilizarea materialelor reciclabile si pe utilitate.

Diferentierile sociale artificiale prin bunuri de consum vor fi inlocuite de categoriile de competenta astfel incat oamenii vor apartine categoriilor: ganditori-strategi; muncitori-executanti si intermediari (cei care vor gasi oportunitati de dezvoltare). Umanitatea se va echilibra si va fi inteles principiul Unitate in diversitate si de schimb intercultural pastrandu-se intacte si nealterate mostenirile traditionale. Religiile vor redevini cai catre cunoastere si mantuire si nu scopuri in sine, asadar conflictele inter-religioase si inter-etnice vor disparea. In lumina acestor prefaceri fundamentale, increderea nationala si international vor creste. Domeniile spirituale vor influenta pozitiv pe cele materiale, iar planeta va fi condusa ca o singura familie a omului, dar si a tuturor formelor de viata care trebuie respectate si prezervate. Iesirea din Criza se poate intampla doar prin intelegerea adevarului universal: "Nimic nu se pierde, totul se transforma".

Un sinopsis al prabusirii

Natiunile Unite au gandit doua scenarii ale viitorului civilizatiei contemporane, unul pesimist si unul al Salvarii. Coroborand toate datele realitatii inconjuratoare, ambele variante sunt valabile. Incepem cu varianta colapsului.

Dupa globalizarea sistemelor economice, informationale, finanaciare lumea se va fi polarizat accentuand prapastia dintre beneficiarii aliantelor si cei aflati in afara Uniunii Europene si NATO.Tarile marginalizate, statele autoritare, grupurile si organizatiile etnice nemultumite, mai ales cele jefuite in mod sistematic de resurse naturale ca populatiille din tarile Arabe sarace se vor organiza si profitand de platformele on line de mare viteza, vor deveni din ce in ce mai articulate si coerente.

Se va crea o puternica reactie contra globalizarii si impotriva "arogantei" statelor de prim rang din punct de vedere economic si social. In acest cadru complicat in care statele si organizatiile civile se vor chinui sa gaseasca o cale de mijloc intre intarirea autoritatii si pastrarea libertatilor individuale, dar mai ales din cauza coruptiei si a lacomiei tot mai multe grupuri teroriste, traficanti, nuclee de crima organizata isi vor gasi aliante si modalitati de actiune impotriva unei ordini mondiale pe care nu o accepta. Militarizarea conflictului dintre state si organizatiile subversive va obliga guvernele sa aloce tot mai multe fonduri si sa le cheltuie targetat in domeniile de siguranta publica si militare ceea ce va deturna interesul si atentia fata de sistemele de educatie, sanatate si protejarea mediului.

Populatiile sarace se vor confrunta si mai acut cu reducerea veniturilor, cu privatiuni care vor genera chiar si in interiorul statelor puternice conflicte si confruntari violente. Incalzirea globala si in general conditiile climaterice nefavorabile care se accentueaza in fiecare an, incepand cu 2000, vor limita recoltele, vor prejudicia sursele de apa potabila ajutand instalarea foametei si secetei in zonele defavorizate incurajand migratiile consistente catre zone care inca prezinta conditii bune de trai.

Guvernele acestor tari dezvolatate se vor confrunta cu noi amenintari privind siguranta publica si economica, anumite granite vor fi prejudiciate, ceea ce va instaura o stare permanenta de alerta si chiar de razboi. Proliferarea armelor nucleare si mai ales inmultirea populatiilor sarace si defavorizate vor crea un cadru propice haosului structural. Tari precum Coreea de Nord, Iranul si alte state privite ca "eterni dusmani ai democratiei vor fi amenintate de schimbari impuse din afara granitelor, iar reactia de aparare poate fi catastrofala. In 2005 arsenalul nuclear al statelor cuprindea 30.000 de arme de distrugere in masa. Vedem si intelegem asadar, ca daca nu recurgem global la o schimbare fundamentala de paradigma, in care umanitatea sa-si gaseasca potentilaul creativ si de dezvolatre in conditii echitabile si juste pentru fiecare, ne indreptam cu pasi siguri spre o criza fara precedent a vietii pe pamant!

-va urma-

Decalogul dezastrului

Intrerup putin serialul despre Atlantida propunandu-va un subiect dens, greu, ingrijorator. Este aproape evident ca am intrat in perioada istorica descrisa ca "inceputul sfarsitului". Fara sofisme, fara idei preconcepute iata cateva statistici internationale care plaseaza civilizatia moderna intr-un tablou sumbru. O lume veche se desira...cine o va inlocui? Pe ce premise, cu ce valori?

1. Suntem 6,6 miliarde pe planeta cu o rata a cresterii densitatii de 90.000.000 pe an. Natiunile Unite previzioneaza ca pana in 2025 vom ajunge la 7,85 miliarde, iar in 2050 la 8,95 miliarde de locuitori.

2. 80 de procente din produsul intern brut mondial este directionat catre 1 miliard de oameni, restul fiind impartit de 5,5 miliarde. 1,3 miliarde consuma 86% din resursele planetei. 3 miliarde abia daca pot subzista cu un venit de 2 dolari pe zi, in timp ce 650 de milioane dintre pamanteni detin 54 de procente din veniturile mondiale. Tarile sarace, printre care si Romania platesc dobanzi anual mult mai mari decat ajutoarele venite de la F.M.I si Banca Mondiala. Tarile lumii a III-a si a IV platesc cu 38 de miliarde de dolari mai mult decat ajutoarele primite.

3. La scara planetara, un locuitor din trei traieste in conditii mizere, in cartiere rau famate, ghetouri, mahalale. Zonele paupere din lume sunt ocupate de aproximativ 900 de milioane de locuitori.

4. In tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare un copil diun trei este malnutrit, iar 11 milioane de copii sub cinci ani mor anual din cauza unor boli provocate de alimentatia precara.

5. Exista o globalizare a terorismului atat in lumea islamica cat si Europa sub forma resurectiei miscarilor anti-semite, de extrema dreapta si a fundamentalismului religios.

6. Scad dramatic rezervele alimentare si se constata o diminuare dramatica a resurselor de apa , pese 1,1 miliarde de oameni fiind amenintati de seceta.

7. Se degradeaza constant echilibrele naturale prin poluarea excesiva a atmosferei, oceanelor si a sistemelor de apa potabila. Peste jumatate din fondul planetar al padurilor a disparut incepand cu revolutia industriala pana azi. Continua disparitia unor specii, iar specialistii avertizeaza ca daca nu se intampla urgent o schimbare de paradigma, pana in 2100 vor fi disparut peste o treime dintre speciile existente. Cea mai teribila transformare climaterica a inceput in anii 2000 de cand gheata arctica se topeste anual in cantitati uriase, marea absoarbe o caldura solara uriasa care determina o topire si mai accelarata a ghetarilor de la poli. Permafrostul siberian este pe cale de disparitie generand eliberarea necontrolata a gazului metan aflat in pungile de sub turba de balta generand un efect de sera cu tendinte de generalizare.

8. In ciuda declaratiilor politice si a promisiunilor electorale, din 2005 s-a constatat o crestere continua a saraciei si a foametei. Evaluarile oficiale, care sunt cu aprox.20 de procente mai optimiste decat cele non-guvernamentale arata alarmant: In SUA 12,5%din populatie traiesc in saracie, 31.000.000 din care peste 12 milioane copii se confrunta cu insecuritatea alimentara, iar 3,1 milioane de cetateni sufera efectiv de foame.

9. Cel mai bogat segment al populatiei a devenit si mai bogat in timp ce restul se confrunta cu o scadere dramatica a nivelului de trai.

10. In numele sigurantei nationale si a intereselor de stat, multe tari democratice au introdus programe de cenzurare a libertatilor individuale mergand pana la controlarea internetului, descurajarea financiara a jurnalistilor si limitarea actiunilor societatilor civile. Din 2007 se constata la nivel planetar o scadere a interesului administratiilor fata de sistemele de educatie si sanatate.

Putem, asadar lesne constata ca umanitatea se afla de ceva vreme pe traiectoria de la colapsul national la cel planetar.

-va urma-

Atlantida de la realitate istorica la mit

Cercetatorii subiectului Atlantida au exprimat patru directii de studiu:istoric, alegoric, parabolic si mitologic. Pentru cei care sustin realitatea concreta a continentului, o creasta subacavatica din Atlantic, care iese dintre valuri in Insulele Azore reprezinta o dovada consistenta. Alti cercetatori ai oceanelor contrazic aceasta teorie incercand sa demonstreze ca aparitia portiunii de uscat dovedeste existenta fisurilor in crusta fundului oceanului care provoaca cutremure ce au ca efect ridicarea pamantului din ape si extensia maselor continentale. O alta abordare ia in considerare ca Platon se referea de fapt, la civilizatia Cretei Minoice distrusa de o eruptie vulcanica din insula Santorini care a produs valuri uriase. Exegetii il suspecteaza pe Platon ca ar fi localizat gresit continentul dincolo de Coloanele lui Hercule (Gibraltar) si ca, totodata s-a inselat si in privinta perioadei, plasand evenimentul cu 9000 de ani inainte, in loc de 900. Sustinatorii existentei istorice a Atlantidei vorbesc despre un tinut de uscat care lega nordul Europei de Africa, Asia si cele doua Americi si care s-a scufundat in urma unui potop catastrofal lasand actuala configuratie a continentelor despartite de mari si oceane.

O alta categorie de cercetatori are convingerea ca Platon a folosit o alegorie prin care sa-si exprime idealurile filosofice si politice. Descrierea Atlantidei ca o societate perfecta se apropie de ideile din Republica. Apoi, cand descrie coruperea si decaderea civilizatie se refera in subtext la declinul etic, moral si cultural al Atenei. Susutinatorii acestei teorii aduc argumente ca desi grecii erau adeptii democratiei, in acea epoca era riscant sa critici autoritatile. Socrate fusese condamnat la moarte pentru tulburarea linistii si al ordinii sociale, asadar, Platon isi putea prezenta convingerile politice printr-o alegorie mult mai putin maligna decat o teza ideologica. Majoritatea celor preocupati de adevarul Atlantidei crede in caracterul parabolic al povestirii platonicene. Asemeni lui Iisus care le vorbea apostolilor in parabole, Platon isi expune cunostintele despre caracterul uman, inteligenta universului si prezenta zeilor in toate actiunile umane, intr-o forma simbolica si universala. Morala cataclismului care distruge un continent are o bataie mai lunga, privind insasi umanitatea amenintata de autodistrugere prin corupere si departare de spiritualitate. Intrucat povestea Atlantidei apare aproape in fiecare generatie, fie ca alegorie, fie ca parabola, ori realitate istorica a aprins si inca infierbanta imaginatia cititorilor. Caracterul universal al unei civilizatii perfecte, initial dar care se lasa prada decaderii transforma Atlantida intr-un mit. Teoria regresului istoric se regaseste in Ciclurile Brahmanice, vechi de peste 8000 de ani care explica regresul omenirii de la Varsta de Aur la Epoca Fierului , a Intunericului si a Ignorantei. Cand umanintate devine povara universului, dispare in urma unui efort conjugat al Naturii de a se reechilibra. Mitul Atlantidei este de fapt mitul umanitatii asa cum o cunoastem!

-va urma-

Platon si Atlantida

Platon, in Timaeus si Critias, aduce pentru prima oara, in istoria umanitatii, asa cum o stim noi un capitol pe cat de incitant pe atat de misterios: civilizatia Atlantidei. Cele doua dialoguri ii urmeaza altuia in care Socrate vorbea despre statul ideal, visul umanitatii, Utopia, intitulat Republica. Inceputul este mitologic, un razboi de care stiu din cronici, preotii egipteni ii opune pe atenieni unei teribile flote venita de dincolo de Coloanele lui Hercule, cunoscuta astazi, drept Stramtoarea Gibraltar. Ciudata armata venea dintr-un continent unde zece fii ai lui Poseidon, zeul marii ridicasera o mare civilizatie. Capetenia lor se numea Atlas asa cum avea sa fie numita si tara. Palatul regal, in care aceasta ierarhie divina isi desfasura programul se afla pe o insula circulara inconjurata de alte doua insule mari. Legate intre ele prin canale in forma de inel, cele trei insule formau o figura geometrica care seamana cu o tinta cu cinci cercuri. In centru se afla templul lui Poseidon.

Initial aceasta civilizatie era pasnica si se conducea dupa cunostinte vaste despre univers, timp, efemeritate si eternitate, insa a degenerat supusa morbului coruptiei. Un ego tenebros a acaparat mintile si sufletele atlantilor, care au inceput sa-si foloseasca talentele creative in masinaria de razboi. Au inceput sa strabata marile si oceanele cu ambarcatiuni ultra performante in incercarea de a cuceri Europa si Asia. In Dialogurile sale, Platon prin vocea lui Critias povesteste sfarsitul tragic al Atlantidei.

Dupa infrangerea de catre atenieni, atlantii s-au intors pe continenetul lor, insa din cauza folosirii necugetate a tehnologiei ultra avansate, civilizatia avea sa faca implozie. Catastrofe uriase, culminand cu un mega potop au scufundat continentul in Atlantic intr-o singura zi. Arheologia moderna plaseaza aceasta epoca acum aproximativ 11.500 de ani. Acestea sunt datele de la care avea sa creasca cel mai mare mit al civilizatiilor preumane...

-va urma-

Amintiri dinaintea Potopului

Interesanta Cartea Cartilor scrisa de celebrul si controversatul istoric si arheolog Robert Charroux, publicata la noi de Pro Editura si Tipografie mi-a stranit apetitul pentru studierea civilizatiei antedeluviene, cu precadere continentele Atlantida si Lemuria. Cromozomii-memorie, la care se adauga si informatiile marilor religii despre un punct final al civilizatiilor ma indruma catre un gand cutremurator: perceptiile noastre despre o posibila calamitate planetara nu sunt altceva decata amintirile ancestrale ale unei catastrofe precedente.

Fobiile ar putea sa-si gaseasca explicatia in memoria akashica pe care o accesam inconstient. Pamantul a fost evident populat de mari civilizatii inainte de potop, altfel cum am putea gasi explicatii satisfacatoare structurilor megalitice, dolmenelor, menhirelor, piramidelor din Americi, India si Egipt. Vom patrunde intr-o serie de postari in culisele Societatii Teosofice conduse de Helena Blavatsky de unde vom incerca sa extragem informatii despre cele doua continenete disparute la Potop si mai ales despre civilizatiile extraordinare care imparteau Pamantul. Toate incercarile de localizare gasesc un numitor comun: Atlantida s-a scufundat in oceanul Atlantic, iar Lemuria in Pacific.

Marturii scrise despre Atlantida avem de la Palton (sec.V-IV i HR.), in timp ce despre continentul lemurian se vorbeste articulat abia in zorii sec. al XIX-lea incercandu-se o explicatie stiintifica.Observam asadar o prima diferenta considerabila de abordare fata de cele doua continente. Daca Atlantida reprezinta unul dintre miturile fundamentale ale occidentului, Lemuria este un subiect relativ nou atat in literatura cat si in istorie. Cel care se documenteaza si scrie despre amandoua sub aceeasi coperta este W.Scott-Elliot. In zorii sec. XX apare Legendele Atlantidei si ale Lemuriei disparute. El apartinea traditiei teosofice, fiind memebru al Lojei din Londra, medaliat pentru opera literara reprezentativa in stiinta si filosofia esoterica.

-va urma-