Motto: " De mii de ani, oamenii nu dau crezare promisiunilor lui Dumnezeu dintr-un motiv extraordinar: sunt prea frumoase pentru a fi adevarate..." Neale Donald Walsch

Plimbare cu Dumnezeu pe Carare

Toate marile traditii contrazic ideea preconceputa si atat de arbitrara cum ca Dumnezeu ar avea un plan perfect pentru noi, de la care nu trebuie sa ne abatem nici macar un grad ca sa nu fim aspru pedepsiti. In logica religioasa si nu sectara, relatia noastra cu Tatal nu este una dintre servitor si stapan ci intre asociati, angajati in crearea lumilor. Legile universale sunt concepute atat de perfect, incat omul, daca le-ar respecta ar face saltul quantic de la "animal de povara la inger liber". Invitatia lui Hristos este la regasirea nemuririi: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru este"! Dumnezeu se face cunoscut creatiei sale, intotdeauna prin cele opt concepte, pe care le regasim admirabil talcuite in Kabbalah: Intelepciune, Intelegere, Mila, Tarie, Frumusete, Slava, Victorie, Temelie; toate acestea manifestandu-se intre Coroana si Regat, intre Cer si Pamant, intre Spirit si Materie. Asadar, ca buni fii ai Domnului sa ne ridicam fruntea din tarana si sa privim cu nadejde linia albastra a infinitului! Ce parinte s-ar bucura vazandu-si copilul umilit, batjocorit si chinuit? Dragostea Lui este atat de Mare, incat se intrupeaza in fiecare generatie pentru a ne arata Calea spre Eternitate.

Predicatele optimismului

Viata inseamna, de fapt, creatie caci Dumnezeu, aceasta Forta Misterioasa care se exprima prin Intelepciune, Forta si Frumusete genereaza forme si esente perfecte. Constiinta umana este de natura divina, iar organismele vii sunt capodopere. Omul, un fluture, un bonsai, o para...cata perfectiune! Daca suntem expresiile lui Dumnezeu, Sublimul Creator al Tuturor Lumilor, atunci ar trebui sa ne traim viata creand, fiind constienti ca avem simturile pentru universul exterior, imaginatia si intuita, pentru a putea porni in cautarea Sinelui, ramanand lucizi, dar blanzi, generosi, dar fermi in deciziile noastre dictate de principii. Etica si morala sunt zidurile care ar trebui sa ne margineasca poteca ascendenta, iar iubirea, motorul care ne pune in "miscare". In cartea lui Neale Donald Walsch: Conversatii cu Dumnezeu exista o fraza cheie: " O buna bucata din viata ai trait ca efect al experientelor tale. Acum ai ocazia sa fii cauza lor"! O invitatie superba la cunoastere si actiune. Puterea noastra se exprima prin gand-cuvant-actiune, iar libertatea pe care am primit-o ne da posibilitatea de fi tot ceea dorim. Legile echilibrului si ale atractiei configureaza decorul in care ne vom derula existenta din momentul nasterii pana la moarte. Cei care cred in Viata de Apoi se pregatesc sa inteleaga ce se intampla cu spiritul eliberat de materie, caci este axiomatic faptul ca viata rezida in toate regnurile si ca "nimic nu dispare, totul se transforma!" Din nefericire, multe idei stupide ne populeaza lumea in care traim, iar dintre ele cele mai paguboase si malefice sunt curentele separatiste: fanatismul religios, superioritatea rasiala, ascendentul economic etc, caci acestea nu construiesc niciodata nimic, ci dimpotriva, naruie ceea ce ne-a fost dat de la Dumnezeu pentru a ne duce la bun sfarsit menirea, pentru a ne intelege scopul. Altminteri vom trai inconstient, artificial, ratand sansa de a plonja in Miracolul Vietii. De noi depinde soarta intregii Lumi, caci ce este umanitatea? La ce o putem reduce? Evident, la cuplul primordial Adam-Eva; barbat-femeie; (+) si (-)...Ori ce forma ar avea, oriunde s-ar naste, omul este copilul Cerului si al Pamantului, iar suflarea de viata i-a dat-o acelasi Tata, Marele si Unicul Creator cu Adevarat. Dar omul este o fiinta ca tot ceea ce este viu in Univers si atunci de ce atata sete de distrugere? De ce sa ne construim fericirea pe nefericirea Naturii, speciilor cand am putea trai in armonie cu Intregul?

Spiritualitate inseamna eliberare

Exista un soi de mimetism care ne impiedica sa progresam pe calea spirituala. Seductia formelor este foarte puternica pana la debararsarea totala. Exista o etapa in care adeptul se va simti mult mai confortabil in fata unui maestru. Chogyam Trungpa in Incursiune in materialismul spiritual scrie ca nimeni nu i-ar da ascultare daca l-ar intalni pe strada, insa daca este imbracat traditional si se prezinta drept a unsprezece reincarnare a lui Trungpa Tulku este asaltat de mii de oameni care il proslavesc inainte de a deschide gura. Rolul unui maestru este de-ai arata celui insetat unde este izvorul nu de-al conditiona cu paharul; si dupa ce acesta il va centra pe discipol ii va spune ca pe adevaratul drum spiritual nu te ajuta nimeni din afara ci gasesti cele de trebuinta in universul tau interior. Secretul, este de a renunta la conflict, la dihotomie, de a accepta totul ca parte din intreg. Experimentarea vietii produce intelepciunea atat de necesara in iluminare, in mantuire! Exista insa si posibilitatea ca acel cautator fervent al spiritualitatii sa ajunga un simplu colectionar de experiente culturale interesante dar gol pe dinauntru, adica incapabil sa ofere celorlalti ceva autentic, provenind din el insusi. De accea, discipolul, dupa ce va simti ca a devenit el insusi apt sa inteleaga universul, trebuie sa-si paraseasca maestrul si calatoreasca prin lume impartind lumina!

Capcane pe drumul evolutiei spirituale

Pentru buddhisti, cea mai grea incercarea a Eului este sa se piarda in Marea Minte Universala. Nici Hristos nu si-a mai ingaduit persoanei sa ocupe vreun loc in incinta fiintarii Sale spunand "Eu si Tatal Unu suntem"! Eul, acest demon separator se infiltreaza in toate gandurile si-l va slavi pe Stapanul Materialismului Mental. Aici se pierd multi guru, maestri spirituali, care inca nu pot accepta ca nu ei sunt Lumina Lumii, ci doar canalele prin care Ea se manifesta. Gandurile egocentriste au nevoie de stabilitate si siguranta si vor incerca sa ne convinga ca nu exista nimic mai presus de propria minte. Aici isi gaseste locul pe calea spirituala meditatia al carei rol este de a ne elibera de preconcepte, clasificari, axiome. Drumul spre Iluminare trece prin interior. Mantuirea, Pacea, Linistea la care tanjim de cand ne constientizam efemeritatea sunt sadite de Creator in fiecare dintre noi, nu trebuie decat sa stam in fata sufletului amintindu-ne: "Bate si ti se va deschide!" Stim ca ne aflam cu adevarat pe o cale spirituala cand nu ne mai luam in serios fiecare incercare de "a deveni mai bun". In prima faza, egoul ne va intinde niste capcane facandu-ne rigizi. Invataceii la inceput de drum vor fi foarte mandri ca ei fac meditatie, sunt vegetarieni, sunt sfiosi, generosi, buni crestini, cu frica de Dumnezeu sau tin post, stau ore intregi in ashramuri etc. Pana nu ne vom detasa de forme si pana nu vom gasi toate cele de trebuinta in sine, nu vom fi altceva decat niste somnambuli visand ca se trezesc. Cand ne pierdem umorul, buna dispozitie si disponibilitatea inseamna ca am ratat eliberarea si ne-am facut prizonierii altor concepte. Cel mai mare dusman al Iluminarii este fanatismul, iar cea mai grea dintre erori este confundarea caii cu scopul! Aici se afla marea suferinta a lumii!

Cei trei stapani ai materialismului si cele patru adevaruri nobile

Drumul spirirtual este presarat de capcane puse de insusi Zeul Egoului. Crestinii stiu ca: "Drumul spre iad este pavat cu bune intentii", iar buddhistii stiu, ca uneori in spatele incercarii de evolutie a constiintei se ascunde nevoie meschina a eului de a se simti in siguranta. Hristos ne indeamna sa parasim formele rostind clar: "Regatul Meu nu este din lumea aceasta", iar Buddha plaseaza Nirvana dincolo de nesfarsitul raport cauza-efect, "Acolo unde totul tace, se naste si exista". Si cum domeniul formelor se mai numeste si materialism, va propun o incursiune in doctrina tibetana, unde exista trei guvernatori ai materiei: stapanii mentali ai Formei, ai Cuvantului si ai Mintii. Egocentrismul stapanului Formei va dori sa genereze "o lume placuta, pervizibila, sigura si docila, iar egoul va incerca sa se puna la adapost si de a se distra evitand ori ce fel de tensiune", scrie calugarul budhhist Chogyam Trungpa Ripnoche. Stapanul Cuvantului ne impune clasificarea, conceptualizarea iar egoul se va feri sa dea piept cu experienta directa. Sub dominatia acestui stapan, realitatea va fi filtrata de subiectivism, furnizand persoanei confortul intr-o lume previzibila.Stapanul Mintii isi foloseste egoul pentru a ne convinge sa ramanem deosebiti, unici dar in separatie fata de ceilalti. Majoritatea celor care pornesc pe calea evolutiei spirituale se afunda in imperiul iluzoriu al mintii, considerandu-se superiori celor care "dorm". Buddhismul tibetan vorbeste despre Materialismul spiritual, ca despre o ultima incercare a egoului de a ramane independent fata de sine, sau cu alte cuvinte este batalia finala a Persoanei pentru a ramane independenta fata de Fiinta. Adevarata spiritualitate ne invita sa abandonam persoana si sa ne incredem in fiinta: "Nu eu vorbesc acum, ci Hristos traiste in mine" spunea apostolul Pavel cand a fuzionat in UNU, iar buddhismul descrie cale catre Unitate prin intelegerea celor patru adevaruri nobile:

1. Nobilul Adevar al suferintei:
“Nasterea este suferinta, decaderea este suferinta, boala este suferinta, moartea este suferinta, a fi unit cu ceea ce nu este placut este suferinta, a fi separat de ceea ce este placut este suferinta, a nu obtine ceea ce doresti este suferinta. Pe scurt, toate laturile experientei facute în cuget si în trup, carora agatarea le este inerenta, sunt suferinta.”

2. Nobilul Adevar al cauzei suferintei:
“Aceasta sete este cea care duce la renastere si este însotita de agatarea patimasã care fuge cand dupa un lucru cand dupa altul. Este setea dupa placerile simturilor, setea de existenta si setea de non-existenta.”

3. Nobilul Adevar despre incetarea suferintei:
“Este completa distrugere si separare de acesta sete, uitarea ei, renuntarea la ea, eliberarea de ea si neatasarea fata de ea.”

4. Nobilul Adevar despre Calea ce duce la încetarea suferintei:
“Este Calea cu opt brate si anume:
Intelegere corecta, Gandire corecta, Vorbire corecta, Actiune corecta, Mod de viata corect, Efort corect, Atentie corecta si Concentrare corecta.”

Cufundarea in Acum

Una dintre preocuparile spiritualitatii de pretutindeni este de a absorbi puterea cosmica a lui Acum. Pentru ca, evident, Dumnezeu este prezent in fiecare generatie, iar problemele mantuirii, regasirii Fiintei celei Mari, intoarcerea in Regatul Pierdut sunt predicatele unui prezent continuu. Patrunderea in starea de Acum incepe prin concentrarea la activitatile cotidiene. Uneori, in rutina se afla cheia de eliberare. Respiratia, gatitul, bautul ceaiului, mersul prin natura sunt lectii de intensa spiritualitate daca le executi constient. Din pacate noi traversam mecanic aceasta uluitoare experienta numita viata. Legea fundamentala a lui Ekhart Tolle suna cam asa: "Cu cat ne opunem mai mult situatiei prezente, cu atat vom suferi mai mult" si a fost formulata dupa ce a inteles din cultura orientala importanta ceremonialului in cele mai banale ipostaze. De exemplu, se poate atinge iluminarea, starea de satori, infulecand incet, mestecand constient de amestecul aromelor, inghitind bucati mici si concentrandu-te asupra artei care a transformat hrana in aliment si medicament. Fuga de prezent devine istovitoare, cand ne proiectam in alt loc, cu altcineva, intr-o alta situatie financiara, visand la cai verzi pe pereti, ratam experimentarea lui Acum, in taina caruia se afla tot ceea ce ne trebuie pentru a ne duce menirea mai departe. Intelepciunea te invata cum sa iesi din bucla suferintei: iertand prezentul, indiferent cat este de dur, acceptand ca tot ceea ce ne este dat are un sens si rugandu-ne sa capatam ceea ce ne trebuie. Hristos ne indeamna in rugaciune: "Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua ASTAZI."Taina lui Acum se explica asa. In prezent nu exista probleme, caci acestea au nevoie de timp pentru a exista. Maxima concentrare pe moment, pe clipa, impiedica alimentarea problemelor cu energie. Daca nu judecam natura unui eveniment, daca ii aceptam doar existenta fara sa-l etichetam in vreun fel incetam sa ne mai chinuim degeaba! Pont: Stapaneste-ti ura si teama pentru o secunda si vei gasi o solutie!

Motto: " A nu opune rezistena vietii inseaman a fi intr-o stare de gratie, pace si iluminare. Aceasta stare nu mai depinde de anumite satri sau calitati ale lucrurilor, fie ele bune sau rele. Pare paradoxal, si totusi cand dependenta ta interioara de forma a disparut, conditiile generale de viata, formele exterioare, tind sa se imbunatateasca considerabil"- Eckhart Tolle

Puterea lui Aici si Acum

Intelepciunea orientala crede ca trecutul si viitorul sunt arome in ceasca de ceai a prezentului. Cateva milenii mai tarziu pionierii psihologiei transpersonale dau urmatorul sfat: "Transforma-ti viata constientizand ca singurul moment pe care il ai la dispozitie este momentul actual." Problema civilizatiei moderne este tocmai proiectarea unui viitor luminos fara un contact realist cu prezentul. Ori cine face o sinteza intre marile religii poate afirma ca toate spun aceasi poveste a extinderii constiintei. O trilogie absolut necesara este Puterea prezentului. Ghid de dezvolatare spirituala a lui Tolle, urmata de Fii aici, acum, Ram Dass si Miracolul momentului de Thich Nhat Hanh. Lucrarile panorameaza miturile fundamentale din crestinism, buddhism, taoism si alte traditii regasind minunatul concept Unitate in Diversitate. Modernitatea este cladita pe realizarile mintii ceea ce a condus, in timp la o abordare confuza a realitatii. Un timp ne-am confundat, mai ales occidentalii, cu propria minte, insa in loc s-o controlom noi pe ea, s-a produs exact invers. Cand suntem copii populam intunericul cu mii de monstri fiorosi in care incepem apoi sa credem, insa cand bunica aprinde lumina, tenebrele dispar. Mintea are obiceiul universal de a monologa si de a se hrani cu evenimente trecute pe care le analizeaza si le diseca consumand enorm de multa energie si timp in care fiinta doarme iar egoul este hiperactiv. Gandind tot timpul ratam sansa experimentarii prezentului. Marea intelepciune a lumii a gasit locul si exprimarea lui Dumnezu, la fel de prezente in fiecare generatie. Creatorul se afla in centrul intregii sale creatii (sa nu uitam ca un cerc este generat din centrul sau...este marea lectie a compasului), iar exprimarea sa este eternul: Aici si Acum!

-va urma-

Permanenta schimbare a realitatii

Cele doua energii fundamentale yang (cosmica) si yin (telurica) in impletirea lor creaza lumi, sisteme solare, dimensiuni existentiale. Principii complementare, desi aparent opuse femini-masculin; intuneric-lumina; abstarct-concret, yin-yang constituie un intreg inseparabil si ireductibil. Orientalii privesc lumile ca pe monede cu doua fete: feminin-masculin=om; intuneric-lumina=zi; abstract-concret=realitate samd. Fizicianul Heisenberg explica: "ceea ce observam nu este natura in sine, ci natura expusa metodei noastre de examinare", cu alte cuvinte, in quantica particulele capata forme diferite in functie de modul in care le privim. In universul quantic nu exista forme presatabilite ca in cel newtonian. In functie de evolutia mintii, realitatea "obiectiva" isi schimba infatisarea. Shamanul care priveste jungla vede si comunica cu natura altfel decat turistul din New York. Ca sa ne intelegem, in aceasta paradigma actantul, actiunea si obiectul actiunii nu sunt trei elemente distincte ci un tot unitar. In Bhagavadagita este scris: " Toate se indeplinesc de catre Tendintele Naturii;cel cu Sinele tulburat de Eu gandeste, faptuitorul sunt eu!". In Upanisade exista o maxima care exprima foarte bine realitatea quantica: "Cand mintea este tulburata se naste pluralitatea, dar cand mintea este linistita, aceasta pluralitate dispare". Lumea se schimba in functie de cum o percepem. Hristos spune ca este mai bine sa vedem barna de sub propriul nas decat paiul din ochiul celuilat. Quantica explica de ce florile miros diferit in functie de cel care le culege.Cartea lui Capra, Taofizica prezinta un adevar teribil. Vechile religii au transpus in mit, epopee si arta predicatele celei mai moderne dintre stiinte, demonstrand cu argumente temeincie ca religia si stiinta nu sunt opozabile ci complementare!

Adevarurile religiilor orientale

Paradoxal sau nu, cosmogoniile taoismului, buddhismului, hinduismului sunt descrise la fel in fizica quantica. Religii cu mii de ani mai vechi decat stiintele moderne stiau de mult ca miturile soliditatii si al permanentei aveau sa tulbure umanitatea in evolutia ei. Pentru buddhisti, cauz a suprema a suferintelor este incapatanarea de nu recunoaste ca totul curge. Agatarea cu dintii si unghiile de perivilegiile contextuale hraneste iluzia stabilitatii. Chinezii celebreaza calitatea naturii de a fi in permanenta schimbare intr-un circuit etern. Iar hermeticii credeau intr-o lege din Kybalion care postuleaza ca: "nimic nu dispare, totul se transforma", neintrerupt asa in Cer precum si pe Pamant. In quantica, particulele sunt generate de un camp si tot in el se intorc dupa ce parcurg diferite spatii in timp. Acest camp de forte generator al vietii subatomice, este numit in hinduism Brahman. In fizica particulelor, acestea se nasc si sunt distruse aparent fara motiv.Dansul Shivei exprima dubla spirala universala a creatiei si distrugerii materiei. Buddhistii numesc vidul creator sunyata, iar el este generatorul tuturor corpurilor vii. Tao reprezinta natura vida, fara forma a universului, dar care are in sine potentialul intregii Creatii. Fizica quantica demonstreaza matematic ceea ce religiile orientale propovaduiesc prin mitologie, arta si poezie.

-va urma-

Materia, vidul si energia

Cercetatorii quantelor aseamana materia cu un teren imens pe care se joaca protonii si electronii, capatand atat de diferite forme de expresie. Daca lumea newtoniana era legata de cauzalitati exacte, iata ca fizicienii Werner Heisenberg si Niels Bohr, pionierii fizicii quantice pledeaza pentru caracterul ultra fluid si uneori spontan pe care il are energie in infinita ei curgere universala. Cateva exemple desprinse din studiile celor doi pot sa ne lamureasca cu privire la universul quantic:

-particulele nu se ciocnesc niciodata intre ele ci se absorb si uneori isi schimba proprietatile.

-particulele pot fi percepute doar din punctul de vedere al mediului inconjurator si nu ca obiecte izolate.

-particulele nu sunt obiecte ca in viziunea lui Newton ci rezultatele unor interconexiuni.

-particulele pot aparea si ca modele ondulatorii, sunt imprevizibile si ubicue.

Pana la urma, toate aceste experiente ne arata ca natura fundamantala a lumii fizice nu este o aglomerare haotica de obiecte ci o retea complexa de cauze si efecte, de interactiuni intr-o perpetua miscare. Fritjof Capra da un exemplu foarte plastic. Nucleul unui atom este de 1.000.000 de ori mai mic decat atomul intreg si cu toate acestea el constituie aproape intraga masa fizica a acestuia.Din aceasta perspectiva, ceea ce percepem noi ca ar fi materia, omul, masa, marul, masina, banii sunt structuri care se bazeaza in mare parte pe spatiu gol (vid) si ca tot ceea ce este solid se afla intr-o stare de pulsatie ritmica. Paradoxal, in fizica quantica este faptul ca vidul este viu si inteligent generand particule fara nici un motiv aparent: "In cadrul acestor experimente, materia apare complet transformabila. Toate particulele pot fi transformate in alte particule; ele pot fi create din energie si pot disparea in energie", argumenteaza Capra. In campurile de forta ale particulelor subatomice dispar toate distinctiile dintre vid si materie. Exegetii noii paradigme spirito-stiintifice sunt convinsi ca aceasta antimaterie, "spatiul gol" este de fapt spiritul creator, iar formele fizice nu sunt altceva decat "manifestari trecatoare ale Vidului fundamental"

-va urma-

Fizica si spiritualitate

Secolul XXI al mileniului al III-lea gaseste umanitatea pregatita sa faca saltul quantic in intelegerea unui adevar simplu: intre o celula din ficat si un soare dintr-un cluster galactic exista un raport de activitate. Tot ceea ce se afla in dimensiunea materiala are o cauza energetica si un principiu spiritual. Ghidul care ar putea sa ne calauzeasca dincolo de preconceptii, inertii cognitive, indolenta si clisee este Fritjof Capra, doctor in fizica teoretica la Universitatea din Viena; unul dintre cei mai titrati cercetatori in fizica particuleor la universitatile si institutele de cercetare din Paris, Santa Cruz, Londra, San Francisco si autorul cartilor: Momentul adevarului. Stiinta, societate si noua cultura; Intelepciune aparte.Dialoguri cu oameni remarcabili; Conexiuni ascunse si Taofizica. O paralela intre fizica moderna si mistica orientala, din care voi face un scurt rezumat. Ideea centrala pe care o regasim in intreg ansamblul operei sale este: Fizica si spiritualitatea sunt cele doua fete ale aceleiasi monede. Legatura dintre fizica si spiritualitate l-a invitat pe Capra sa plonjeze in mistica orientala si l-a facut sa inteleaga ca stiintele moderne se lupta cu fenomene fizice neobisnuite pe care spiritualitatea le descrisese si explicase cu mii de ani in urma. Anii care vor urma il vor face pe Fritjof Capra sa priveasca acelasi univers, insa cu alti ochi decat o facusera pana la el fizicienii clasicisti. De exemplu, pentru Isaac Newton, in sec. al XVII-lea, cosmosul era mecanic, o infinita masinarie alcatuita din elemente dinamice, previzibil daca ii intelegeai legile. Timpul si spatiul erau separate, cauzele generau efecte, dar nici un fizician pana la Einsetin nu analizase principiul din spatele cauzelor. Einstein arata ca materia nu are aceeasi soliditate pe care i-o atribuie cele cinci simturi. Lucrurile nu sunt obicete ci energie care dobandeste aspectul si consistenta formei in care se exprima. Einstein schimba fundamental perceptia asupra lumii a carei natura nu va mai fi soliditatea ci perpetua miscare. Iata ce scrie Capra: "Vom vedea cum cele doua fundamente ale fizicii secolului al XX-lea- teoria quantelor si teoria relativitatii -ne obliga sa vedem lumea asa cum o vede un hindus, un buddhist sau un taoist si cum aceasta similitudine devine si mai pregnanta atunci cand ne uitam la incercarile recente de a combina aceste teorii pentru a putea descrie fenomenele lumii submicroscopice..."

-va urma-

Wicca: o veche religie care celebreaza viata

Wicca sau Vechea Religie nu se bazeaza pe dogme intelectuale sau teologice. In aceasta paleta de credinte nu exista o carte sfanta sau filiatie apostolica, preoteasca si nu sunt impuse porunci, ori definite pacate. Pentru vrajitorie, viata trebuie celebrata. Exista o nesfarsita bucurie de a descoperi unitatea vietii in diversitatea formelor ei. Ritualurile nu sunt solemne, sexualitatea este considerata sacra, deorece prin impreunarea Zeului cu Zeita a luat nastere Lumea, iar barbatul si femeia perpetueaza viata. Wiccanii stiu ca tot ceea ce exista apare un urma intrepatrunderii lui (+) cu (-)si tocmai de aceea celebreaza expresia cuplului primordial in intreaga Natura. In vrajitorie nu sunt clamate saracia, abnegatia, devotamentul, obedienta, castitatea ci doar respectul pentru legile cosmice, netulburarea armoniei si bucuria in fata miracolului vietii. Pentru Vechea Religie, exista o Sursa Suprema a vietii, o Inteligenta Universala, o Mare Minte care a ordonat toate legile si principiile a tot ceea ce exista; un Zeu al Cerului si o Zeita a Naturii. Aceasta este treimea wiccana. Intr-o lume spirituala dominata de mari barbati, vechile credinte naturale le ofera femeilor accederea intr-o dimensiune interioara unde vor putea redescoperi puterea si adevarul. Pentru a intelege mai bine aceste predicate, va recomand cartea Dansul Spiralei.Renasterea vechii religii a Marii Zeite de Miriam Simos cunoscuta sub numele de Starhawc.

Sabatul si cercul de putere

In Wicca, un rol important il constituie sabatul, care este pentru vrajitorie identic cu congregatiile bisericilor. De obicei, 13 femei formeaza inima grupului. Cand se aduna, vrajitoarele formeaza un cerc, se apuca de maini si prin invocatii si ritualuri patrund intr-o lume interioara calauzite fiind ori de un geniu elemental, ori de un spirit-calauza. Interesant este faptul ca cel invocat genereaza un camp energetic mai puternic decat suma indivizilor din cerc. Practica cere ca membrii sabatului (uneori sunt si barbati) sa "fie invesmantati in cer", adica goi-pusca pentru a simboliza adevarul gol-golut. Simbolistica Vechii Religii se regaseste in structurile megalitice. Cercurile formate din pietre maresc puterea energetica prin concentrare. Practicile wicca urmaresc revelarea "puterii din interior" opusa fortei exterioare exercitate de toate sistemele laice sau clericale. In obscurantistul Ev Mediu, din cauza zelosilor inchizitori, obsedati sa eradicheze ori ce forma de cult care se abatea de la canonul lui Constantin cel Mare, sabatul vrajitoarelor a fost considerat ritual malefic, iar in mentalitate populara s-a inradacinat ideea "cercului raului". Pe langa parcticile tamaduitoare, vrajitoarele wiccane dezvolta un cult de celebrare a Zeului si a Zeitei, caci Dumnezeu in mentalul pagan este deopotriva Tatal-Mama tuturor lumilor vazute si nevazute. Zeul este imaginea Cerului, iar Zeita simbolizeaza Natura. Exista o etica stricta. Odata cu puterea vine si responsabilitatea iar practicile negative, malefice sunt considerate dezonorante, iar cei care se abat de la "buna armonie" sunt exclusi din cerc.

-va urma-

Vrajitoria intre religia naturii si satanism

Pana in secolul al XIV-lea, Biserica a coabitat pasnic cu restul religiilor precrestine, insa Papa Inocentiu al VIII-lea, prin 1484 a trimis Inchizitia sa eradicheze toate traditiile care nu se conformau catolicismului. Din acel moment si pana astazi, vrajitoria este asociata cu maleficul. Cartea de capatai a zelosilor de la Vatican este Malleus Maleficarum, opera dominicanilor Jacob Sprenger si Heinrich Kramer. Cunoscuta si ca Ciocanul vrajitoarelor, cartea descrie intr-un mod arbitrar practicile wicca si le trateaza pe vrajitoare ca pe "logodnicele lui Satan". In contextul misoginismului exacerbat al Evului Mediu, o religie care celebra Zeita Mama reprezenta o blasfemeie pentru calugarii care sustineau Patriarhatul. Propaganda impotriva tuturor cultelor care nu semanau cu religia imaginata de Constantin cel Mare a condus la un holocaust teribil. Aproape 9.000.000 de femei au fost torturate si ucise fiind acuzate de vrajitorie, de sex cu diavolul, de canibalism, si alte chestiuni abracadabrante. In fapt, exegetii fenomenului vrajitoriei in epoca medievala considera ca altele erau motivele fundamentale ale urii Bisericii fata de vrajitorie si anume ca religiile naturii, printre care si Wicca erau fundamental opuse institutionalizarii, centralizarii si dogmei, adica amenintau direct insasi ratiunea de a fi a Bisericii. Persecutiile au incetat abia in secolul al XIX-lea, fiind inlocuite insa cu suspiciunea. In plina expansiune tehnologica si materialista Vechea Religie a devenit o "superstitie pentru femei nemaritate". Intr-un sens spiritual, profund, recuperarea adevarului despre vrajitoria inteleasca ca pe un cult al naturii, al Zeului si al Zeitei inseamna reasezarea femeii in dimensiunea spirituala. Femeia este o forta generatoare de viata legata la cele mai sensibile conexiuni ale Universului. Trubadurii, initiatii si traitorii in Cuvantul Viu al Mantuitorului stiu ce rol urias au in evolutia umanitatile femeile reprezentate in toate cultele de la Isis, Sophia, Maria, Maria Magdalena etc. Acest adevar este incifrat in cartile de Tarot, unde Papesa este inaintea Papei.

-va urma-

Motto: " Inteleptul stie ca sacaralitatea feminina si spiritul naturii sunt cele mai vechi religii"

Cate ceva despre Wicca

In Dansul Spiralei, Starhawk scrie: "Vrajitoria isi extrage invataturile din natura si se inspira din miscarile soarelui, ale lunii, ale steleleor, din zborul pasarilor, inaltarea seculara a copacilor si din ciclul anotimpurilor". Wicca este o religie precrestina, formata din suma traditiilor celtice. In epoca moderna, devine un curent integralist imprumutand elemente din traditia europeana si amerindiana. Exegetii fenomenului Wicca contrazic ideea ca vrajitoarele moderne apartin unui cult traznit, ca au nasuri coroiate si pline de negi, ca blesteama si inteapa papausele din carpa cu ace lunngi si ruginite, dupa ce in prealabil au semnat cu propriul sange pactul cu Necuratul. Dimpotriva, ei sustin ca vrajitoria este poate cea mai veche religie din occident. Aparuta cu aproape 3500 de ani in urma, in nordul Europei, vrajitoria face parte din marea familie shamanica. Sa facem un exercitiu de imaginatie: blocurile de gheata se desprindeau, animale uriase si feroce puneau in primejdia viata indigenilor, conditiile de trai erau imposibile. In asemenea context, cei care puteau prevedea miscarile astrelor, schimbarile climatice, comportamentul animalelor, perioadele fertile etc, deveneau membrii unei asa zise clase sacerdotale. In peisajul anglo-saxon wicce inseamna "a modela", iar slujitorii acestui cult, fie barbati sau femei reuseau sa inteleaga spiritele naturii atat de bine, incat modelau constiinta clanului dupa nevoile vitale.Simbolul wiccan pentru ciclicitatea nesfarsita a vietii si mortii era o spirala dubla. Intre cer si pamant sunt vejnic doua spirale, una care coboara sufletele in materie si cealalta care le urca spre "cerul primilor stramosi".Fiecare clan avea un "sabat", un sfat al inteleptilor, avand vaste cunostinte esoterice si oculte, printre care manuirea energiilor vii, interpretarea miscarilor astrelor si proprietatile tuturor plantelor sacre. Wicca pune accentul pe sacrul feminin, celebrand Zeita Mama a Lumii. Interesant, dar in shintoism, religie shamanica la fel de veche ca wicca, soarele este de natura feminina -Ameratsu.

-va urma-

Motto: "Nimic din ceea ce este real nu poate fi amenintat. Nimic din ceea ce este ireal nu exista. In fiecare dintre noi salasluieste pacea Domnului. Atunci de ce suntem vejnic in razboi?"

Importanta intrebarilor in trezirea spirituala

Am vazut cum, in gandirea tolteca, mitote (ceata mintii) ne impiedica sa vedem lucrurile corect, si lumea in adevarata ei lumina. Neavand mintea clara, incepem sa facem presupuneri si implicit sa tragem concluzii, de cele mai multe ori eronate. Avand o teama maladiva de necunoscut, suntem tentati sa ne inventam raspunsuri la toate intrebarile care ne provoaca nesiguranta. Inteleptul este cel care nu face presupuneri inutile! Niciodata, Hristos nu a spus: "crede si nu cerceta", ba dimpotriva indemnurile sale sunt exact in sens contrar: "cauta adevarul si el te va face liber!"; "bate si ti se va deschide!", iar apostolul Pavel: "cerecetati totul..." Spiritualitatea ne imbie sa punem intrebari si sa ascultam raspunsuri. Daca vrem sa ne eliberam din "visul iadului", care este ori ce lume fara Dumnezeu, adica fara Forta, Frumusete si Intelepciune, trebuie sa renuntam la obiceiul de a face mereu presupuneri. Interogatia este o cale sigura catre Adevar.

Motto: "Inghititi toata mizeria lor emotionala, care devine acum mizeria voastra. Dar daca nu o luati ca pe un afront personal, veti ramane imuni in mijlocul iadului." -Don Miguel Ruiz

Puterea cuvantului in spiritualitatea tolteca

Toltecii stiau ca la Inceput a fost Cuvantul, caci este lesne de inteles ce putere creatoare sau devastatoare au cuvintele gandite si apoi rostite. Ce spunem devine materia prima din care se constituie invelisul nostru in lume. Gandurile noastre stabilesc, in cele din urma cine suntem si in ce fel de viata traim. Vechii mexicani acordau o uriasa importanta cuvantului rostit. El poate crea ura, manie si moarte sau poate vindeca. Asemeni semintelor care cad pe pamant fertil, si cuvintele se raspandesc pe pamant, rodind intr-o realitate din care facem parte. Folosirea gresita a cuvantului naste indoiala, teama si confuzie. Barfa poate fi asemanata cu un virus, care odata intrat in computer isi va desfasura propriile reguli. Am putea invata ceva extraordinar din intelepciunea tolteca si anume ca toti cei care se cred buricul pamantului se vor simti lezati si ofensati in permanenta de semeni. Majoritatea arogantilor au senzatia cand cineva nu le canta in struna ca sunt victimele atacului la persoana (normal, doar persoana poate fi atacata, caci fiinta este infailibila) si vor raspunde la fel adancind si mai abisal conflictul. Iadul este privit ca o comunitate in care se folosesc numai cuvinte otravite. Pamantul se intuneca si cade prada demonilor insetati de rau, atunci cand dulceata din cuvinte este inlocuita cu veninul nascut din dorinta de putere, lacomie si invidie.

Motto: " Intreaga ta minte nu este decat o ceata. Mintea ta este un vis in care o mie de oameni vorbesc in acelasi timp, dar niciunul nu il intelege pe celalat. Aceasta este conditia mintii umane-o mare ceata, care te impiedica sa vezi ceea ce esti cu adevarat"- Miguel Ruiz

Intelepciunea tolteca

In vechiul Mexic a inflorit in vremuri de pace si armonie o civilizatie extraordinara. Cosmogonia toltecilor plaseaza realitatea intr-un vis colectiv. Majoritatea oamenilor sunt pierduti intr-o ceata a perceptiei, numita mitote. Conceptul este foarte asemanator si in gandirea hindusa, in care lumea traieste in iluzie, in maya. Vechii mexicani erau convinsi ca ne nastem intr-un vis prefabricat care include cultura, limba, obiceiurile, religia si familia. Pentru a face fata vietii, suntem conditionati sa facem pacte invizibile cu altii , cu partenerul de viata, copiii, societatea, Dumnezeu si mai ales cu noi insine. Toltecii stiau de mult ca cel mai mare dusman al omului este el insusi, astfel ca, nenumaratele noastre conditionari si autolimitari ne fac mult mai mult rau decat bine. Ajungem sa repetam clisee si sa credem in lucruri si valori pe care nu le mai intelegem. Ne agatam inertial de "traditii mostenite" care ne cenzureaza libertatea de a descoperi fiecare dintre noi, propriul sau adevar, propria menire...Spiritualitatea tolteca invita omul sa se inroleze intr-un "razboi de independenta" impotriva parazitului din propria minte. Toltecii defineau parazitul asa: "Judecatorul, victima si ansamblul convingerilor care invadeaza si controleaza mintea secatuind-o de adevar".

-va urma-

Motto: "Cei mai multi oameni isi cauta implinirea, dar o persoana inteleapta cauta simplitatea, cauta sa fie un canal pentru Tao"

Vindecarea lumii

Goana dupa diplome, titluri, recunoasteri intretine vanitatea. Sportul preferat al egoului este maratonul printre efemeride. Puterea pamanteana, nedublata de harul ceresc, onorurile, laurii devin niste demoni chinuitori, caci te vor obliga sa-ti irosesti viata cautand sa le pastrezi cu ori ce pret, si inaintea trecerii dincolo de Porti, realizezi cat esti de nepregatit pentru saltul constiintei. N-ai mai avut timp! Inteleptul nu intra in acest joc, prefera simplitatea si duce o viata pasnica. Omul cu adevarat puternic este cel care pretuieste cel mai putin puterea, dar gasim foarte rar asemenea specimene. Taoistul nu alearga niciodata dupa profit, el fiind recunoascator pentru tot ceea ce are. Nu tanjeste la mai mult, caci nu uita intelepciunea mareului Lao Tze: "un pahar plin nu mai poate fi umplut cu apa proaspata"! Cunoastera taoistului il face sa inteleaga apartenenta la intreg si totalitatea universala a vietii. Pentru ca gandeste, vorbeste si actioneaza atat de diferit fata de oamenii obisnuiti, inteleptul este privit deseori ca un nebun, dar el stie ca lucrurile stau exact invers. Nu judeca, ci porneste fara nici un gand de recompensa la vindecarea lumii!

Motto: "Un om in armonie cu Tao se bucura de viata ca un copil, dar are intelepiunea unui filosof"

Calea spre adevarata multumire

Omul care este pe deplin fericit nu-si va inchina viata castigului material, caci nu-ti trebuie mare intelepciune sa intelegi ca totul curge. Taoistul stie asemeni crestinului ca "adevaratele comori se strang in cer", adica in imparatia Constiintei. Un om deosebit traieste mult in interiorul sau, modest si smerit cu cei din jur, plin de respect pentru natura si pe deplin constient de integralitatea planurilor vizibile si invizibile care formeaza viata. Taoistul nu va face niciodata parada de cunostintele sale si nu va transforma generozitatea intr-un spectacol. Intelegand Intregul, intrerupand raportul cauza-efect, cautatorul Armoniei va privi intraga lumea ca si cum s-ar vedea pe sine in oglinda. Nu dispretuieste pe nimeni, nu condamna, ci se comporta altruist. Traind in anonimat si bazandu-se pe propriile puteri, omul intrat in Marea Armonia Universala nu simte nevoia de a-i imprsiona pe altii. "Un om preocupat toata viata sa ramana remarcabil, va agita toate lucrurile in jurul sau incetand de a mai fi remarcabil" (proverb taoist) Fara a lasa impresia unui om special, taoistul detine puteri speciale. Adevarata forta sta in capacitatea de a constientiza ca esti o parte din intreg, "esti o pasare in stol". Pentru ca Dumnezeu vorbeste neamurilor pe aceeasi voce cu aceleasi logosuri, si in China lui Lao Tze si Chuang Tzu, atributele inteleptului sunt aceleasi: "curatenia si simplitatea"

Motto: " Un om in armonie cu Tao nu se impiedica de sine, pentru ca stie ca numai asa ii poate vedea limpede pe cei din jur"

Cunoasterea intregului si dobandirea nemuririi

Inteleptul va pastra intotdeauna in minte intregul, cand trece prin viata. El stie ca exista nenumarate forme care-l exprima pe Tao. Aceasta armonie interioara il face pe omul cautarii sensurilor vietii sa accepte unitatea lui Dumnezeu in diversitatea formelor energetice. Viata se exprima prin totalitatea ei, si totul in Univers apartine unui prezent continuu. Trecutul si viitorul sunt carcase, forme in care se manifesta sufletul naturii aflat mereu in evolutie: mineralul tinde catre vegetal, acesta catre animal, animalul va evolua in om, iar acesta se va intoarce in Intreg, in Tao, avand pe deplin intrega cunoastere. Taoistul a iesit din ori ce conditionare, el umbla liber, fara urma prin diferitele etape ale vietii. "A te crampona de ceva inseamna sa negi realitatea vietii, cei care cunosc lumea doar prin ceata prpriilor ganduri si idei nu vor intelege niciodata maretia princiopiului Tao". Pentru cel care se afunda in Tao, devenind una cu intregul, timpul dispare ca notiune, caci constiinta eliberata de ciclurile viata-moarte, vindecata de opozitiile bine-rau; noroc-ghinion; saracie-bogatie etc il plaseaza pe initiat in "Regatul stabil al mintii universale, in care toate esentele si forme devin cuvinte". Iata cat de profund asemanatoare sunt caile Taoiste si cele Christice. "Eu si Tatal, unu suntem"! spune Iisus, iar Taoismul fixeaza: "Nu exista cer separat de pamant si pamant separat de om. Ceea ce reprezinta adevarul poate fi inteles ca intregul: pamant-om-cer"!

-va urma-

Motto: " Sa nu te supui etichetelor, sa nu te impovarezi cu planuri marete, sa nu crezi ca toate fraiele sunt in mainile tale, sa nu te lasi subjugat de stiinta. Intelege infinitul si cutreiera fara urma"- Chuang Tzu

Tao si esenta conditiei umane

Cu peste doua milenii in urma, filosoful chinez Chuang Tzu completa viziunea despre Tao a maestruluii sau Lao Tze. Cartea lui Chuang Tzu, alaturi de Tao te king (Cartea despre Tao si virtitiile sale) combat zbuciumata epoca a razboaielor si readuc in vedere calea catre uniunea Cerului cu Pamantul. Tao este ordinea fundamentala si sensul universului, este deopotriva, dinamica si forta vitala a tuturor fiintelor, dar si sursa a tot ce exista. Tao este echivalentul lui Dumnezeu in gandirea asiatica, Regasim conceptul Do la niponi, Dao la vietnamezi..."A considera obarsia neprihanita iar ceea ce iese la suprafata vulgar; a privi acumularea ca neindestulatoare; a trai de unul singur in pace si puritate spirituala, aceasta este ceea ce in vremurile antice era cunoscut drept calea Tao" este scris in Cartea lui Chuang Tzu. Ca si in crestinism, taoismul se reveleaza adeptilor prin parabole, fabule si pilde. Mesajul pe care se centreaza intreaga doctrina taoista este smerenia. Printre anecdotele manuscrisului sunt cateva foarte sugestive. Fluviul galben, in timpul inundatiilor se simte mare, infailibil, de temut si atotcuprinzator devastand casele, terenurile si vietile celor care-i stau in cale, dar doar pana cand se varsa in Oceanul Nordic. Printre apele involburate bietul fluviu devine o picatura intr-o cana cu ceai. Din pacate insecta care traieste doar o vara nu va cunoaste niciodata virtutiile zapezii, tot asa si intelectualul care are ceva notiuni despre viata se va simti superior celor saraci cu duhul, dar tocmai aceasta vanitate il va tine departe de Tao. Tulburarile, suferinta, razboaiele, intunericul mintilor si al sufletelor se nasc, in primul rand din neintelegerea faptului ca traim in sincronicitate cu intreaga creatie. Raportul pamant-om-cer este etern valabil, iar calea care le uneste, Tao este mereu aceeasi: Redobandirea Intregului prin armonizarea contrariilor si iesirea din separatism!

-va urma-

Motto: "Nu putem intra in Cer, daca Cerul n-a intrat, mai inainte in noi"

Vinerea Mare, ziua care aduce Lumina in inima Intunericului

Inainte de Iudaism, omul il descoperea pe Dumnezeu in natura. Muntii, izvoarele, pietrele deveneau locuri sacre, iar ceremonialul era dictat de ciclul anotimpurilor. Ziua,guvernata de Soare si noaptea de Luna au facut ca cei doi luminatori sa ocupe pozitiile cele mai inalte in ierahizarea zeilor. Cosmologia iudaica aduce un urias salt cognitiv prin depasirea planului fizic si prin plasarea timpului in centrul intelegerii spirituale.Astfel, Dumnezeul evreilor devine Dumnezeul istoriei. Marele eliberator! Asa cum poporul lui Israel a fost salvat din robia egipteana, sufletul omului este salvat de robia patimilor si a pacatului de catre insusi Dumnezeu intrupat si iata cum converg cele doua Testamente in enuntarea predicatului principal: Eliberarea! De atunci, incoace, trecand prin Crestinism si Islam, adeptii Vietii de Apoi si credinciosii in Regatul Cerului stiu ca exista doua timpuri ale evolutiei, cel uman destinat cuprinderii si intelegerii universului exterior si cel divin, un timp al meditatiei, al moralitatii si al desavarsirii spirituale pentru a cuceri universul interior. Astazi, in aceasta Vineri Mare, cand aprindem lumanarile, sa ne amintim cuvintele Domnului din Facere: "Sa fie lumina" si mai ales sensul coborarii Mantuitorului in Iad, surparea diavolului si ruinarea mortii! "Invalui-ne Doamne in mantia pacii Tale"!

Motto: " Mainile noastre apartin lumii, dar sufletul nostru apartine Altcuiva. Sase zile pe saptamana vrem sa dominam lumea, in a saptea zi, incercam sa ne dominam pe noi insine" -Abraham Joshua Heschel.

Munca in exces este pacat de moarte

Intelepciunea vechilor egipteni credea ca munca in exces este un pacat de moarte, caci menirea noastra pe pamant nu este sa robotim ca niste sclavi depersonalizati ci sa ne gasim rosturi si sensuri, sa ne extindem constiinta in incercarea de-al intelege pe Dumnezeu si intreaga Sa creatie. Vedem, in decursul istoriei, cum oamenii au ravnit puterea prin manipularea si transformarea lumii materiale. In epoca moderna, am ingenunchiat natura, am realizat tehnica avansata, am construit orase. De fapt, am inlocuit din ierarhia noastra valorica verbul a fi cu verbul a avea. Din cauza faptului ca muncim enorm pentru a obtine toate obiectele fizice pe care le consideram necesare, platim rate la banci, avem doua jobu-ri si timpul a capatat trasaturi negative. Usor de irosit in efemeride, timpul ni se pare dusmanos. Imprumutand mult, din gandirea egipteana, Iudaismul pune accent pe Sabat. Ideea acestuia este de a lua o pauza, de a iesi din spaimele si anxietatile vietii cotidiene, de gasi timp pentru rugaciune, meditatie si reflectie asupra menirii noastre, a originii noastre si destinatiei sufletului dupa moarte. Teologii evrei spun ca Sabatul "este dragostea omului pentru ceea ce el si Dumnezeu au in comun". Spiritul pragmatic, dorinta de putere si control ne irosesc energia vitala si ne conditioneaza factura pentru ca toate "aceste desfatari ale lumii materiale sa fie platite cu sufletul". In ziua sfanta de odihna, in Sabat, omul are sansa sa-si recupereze fiinta. Exegetul gandirii iudaice, Abraham Joshua Heschel scrie: "Sabatul este mai mult decat un armistitiu, mai mult decat un interludiu; este o armonie profunda si constienta a omului cu lumea, o solidaritate cu tot ce ne inconjoara si o integrare in spiritul care uneste ce se afla dedesubt cu ceea ce se afla deasupra."