Suferinta ca maestru spiritual

Una dintre temele dezvoltate de subiectii dr. Newton in sedintele de regresie hipnotica este "suferinta lumii". Pe langa natura sa karmica, in acest vejnic raport cauza-efect, suferinta are un rol important in ecuatia dezvoltarii spirituale. Fara ea, intr-o lume perfecta, n-am putea progresa. Dorinta de a inlatura orice forma de suferinta ne determina sa gandim, sa cream, sa ne atingem potentialul de fiinta reflexiva. Avand imaginea devenirii noastre pe termen lung, ingerii pazitori nu ne feresc de greutati tocmai stiind ca aceste obstacole au menirea de a ne intari. Experinta suferintei te face mai destept! In Calatoria sufletelor, scopul existentei suferintei in experienta umana capata alt sens decat in majoritatea religiilor care o privesc ca pe o osanda. Aici dezamagirea fata de statutul de victima actioneaza ca un propulsor. Durerea ne impinge pe noi culmi in cautarea fericirii. Viata umana este una dintre cele mai grele si periculoase misiuni pe care si le asuma un suflet pentru ca intre spiritul care apartine Divinitatii si trupul care este al naturii exista prapastia liberului arbitru. Cei care aleg pacea, binele si adevarul evolueaza, pe cand cei care aleg sa traiasca in robia simturilor si a patimilor vor repeta intruparea pentru a gasi calea de eliberare. Ca urmare a succesului acestei carti, Michael Newton a scris si Destinul sufletelor, editura Cartea Daath, in care include alte 70 de cazuri de transmigrare intre vieti.

Experientele sufletului

Din marturiile celor aflati intre vieti, se detaseaza o idee interesanta. Nu exista suflete malefice, doar egocentrismul si indaratnicia, cand preiau controlul tuturor emotiilor noastre ne conduc urgent pe spirala distrugerii. Iadul si Raiul sund domenii ale constiintei. Sufletele care au experimentat mult intuneric si rau nu sunt damnate suferintei eterne, ci sunt izolate de celelalte constiinte de lumina, in solitudine. Ghizii spirituali ai acestora ii vor ajuta sa refaca , cadru cu cadru filmul vietii trecute pentru a intelege originea raului produs si, mai ales sa-l pregateasca pentru incarnarea urmatoare, in functie de legile karmice: dupa fapta si rasplata! Un exemplu furnizat doctorului Newton se refera la un suflet, care prin regresie hipnotica si-a amintit ca in existenta sa anterioara a fost un barbat care abuzase la batranete de o fata si care si-a ales ca la urmatoarea incarnare sa fie o femeie supusa abuzurilor pentru a intelege pe deplin ambele fatete ale abuzului. "Ori ce cerc deschis trebuie inchis!" Asadar, sufletul este auto-damnat sa experimenteze ambele fatete ale monedei: "Cine scoate sabia, de sabie are parte, cine ia pe altii in robie, de robie va avea parte"! Scopul vietii este "actualizarea individula a identitatii sufletului". Venim in trup pentru a invata sa-l recunoastem pe Dumnezeu, experimentam efemerul pentru a intelege eternitatea. Conform subiectilor dr. Micheal Newton viata si moartea sunt permanent interconectate, iar ele nu reprezinta altceva decat "lumea mare legata de lumea mica"! Moarte este dimensiunea in care noi actionam, dar nu ne vedem, pe cand viata este efectul produs de cauzele profunde ale actiunilor ceresti.

-va urma-

Motto: "De cele mai multe ori oamenii asociaza moartea cu pierderea fortei vitale, cand in realitate, se intampla exact invers. Prin moarte ne pierdem numai trupul de pamant, iar energia vietii noastre eterne se uneste cu forta unui suprasuflet divin. Moartea nu este intuneric, ci lumina!"- Michael Newton

Marea surpriza de a nu muri

Una dintre lucrarile care se ocupa de experientele constiintei in afara trupului fizic ii apartine psihologului si hipnoterapeutului american Michael Newton si se numeste Calatoria sufletelor. Studii de caz asupra vietii dintre vieti. Inca de la inceput, el afirma: "Nu sunt om religios, dar am descoperit ca locul unde ne ducem dupa moarte este unul al ordinii si al sensului calauzitor, si am ajuns sa cred ca viata de acum si cea de dincolo fac parte dintr-un plan grandios". Interesant este faptul, ca doctorul Newton la debutul cartii era ateu, deci abordarea este cat se poate de obiectiva si prudenta. Constient de faptul ca trateaza o tema pe cat de stranie pe atat de greu de acceptat de logica liniara, subliniaza ca poarta trecerii poate fi accesata de cei vii prin hipnoza. La terminarea studiului, Newton devine credincios, intelegand ca Dumnezeu este la fel de prezent in fiecare dintre noi atat in timpul vietii trupului, cat si in viata de apoi. Calatoria sufletelor se bazeaza pe 29 de transcrieri ale sedintelor de hipnoza in care subiectii isi povestesc experientele dintre vieti. Aproape ca o constanta vine martusrisirea ca mintea, sufletul, spiritul nu mor odatat cu trupul, ci raman constiente, trec printr-o serie de etape bine definite inainte de a se incarna intr-o forma fizica. In general sufletele celor care nu se pregatesc inca din timpul vietii sa inteleaga moartea, pot fi socate de ruperea contactului cu trupul. In cele din urma vor foi atrase de o lumina stralucitoare de unde izvoraste un profund sentiment de pace euforica. Noi, de fapt uitam adevarata noastra stare naturala de spirite vii, cand ne nastem, asa cum credea si Platon care justifica aceasta uitare pentru a putea trai la maximum experienta vietii. Majoritatea celor care au trecut prin moarte clinica povestesc despre tunelul de lumina la capatul caruia se afla un ghid spiritual, un maestru, o ruda apropiata, un inger pazitor, o entitate cu care au stabilit o legatura mentala. Senzatia comuna tuturor este de hiper-realitate, in care detaliile lumii spirituale sunt extrem de evidente si acute, in care culorile si stralucirea luminii sunt "paradisiace". In lumea dintre vieti, contactul se realizeaza telepatic, nimeni neputandu-se ascunde de ceea ce este de fapt. Judecata de Apoi, incepe cu un consiliu de fiinte superioare care lasa candidatul la eternitate sa-si judece singur faptele in functie de "competentele spirituale cu care a venit in lumea de pamant". In functie de gradul de evolutie, sufletul va fi calauzit apoi fie spre reincarnare, fie spre intruparea intr-o noua forma existentiala, extinsa, neconditionata si strans legata de "sistemul neuronal divin", cu alte cuvinte prin mantuire poti dobandi statutul de logos activ. Sufletele apartin unor comunitati si se apropie in functie de universul comun, conform dictonului: "cine se aseamana se aduna"! Oamenii pe care-i consideram importanti pentru noi in viata actuala, au fost probabil la fel de apropiati si in alte vieti, de aici si sentimentul pe care-l traim la o prima intalnire cu cineva, ca, de fapt, il cunoastem de cand lumea!

-va urma-

Calea Prieteniei

Factorul de stres cel mai des intalnit in gandirea celtica este absenta tacerii. Zumzetul constant al mintii consuma enorm de multa energie. Exact ca la intrerupatorul care nu este nici oprit, nici pornit. Si daca tensiunea este continua, oricand se poate produce un scurt-circuit. Si pentru celti, ca de altminteri pentru toate popoarele tradititionale accentul evolutiei spirituale este pus pe dimensiunea interioara, pe suflet pe care celtii il definesc asa: "vocea din launtru nostru, care aduce intelepciunea sau pieirea". Dar pentru a-l putea auzi ar trebui sa fim ceva mai tacuti. Poetul irlandez O Donohue scrie: "Sufletul tau are antene mult mai fine decat mintea sau eul tau",asa cum observa si Pascal : "Majoritatea problemelor noastre sunt rezultatul incapacitatii de a sta intr-o camera nemiscati." Virtutile interioare se dezvaluie constientului prin meditatie, iar celtii au forma Anam Cara (Prietenii sufletului). In linii foarte mari, predicatul acestei forme de meditatie ar putea fi: "Modelati din tarana, suntem suflete cu trup de om. Trebuie sa ne pastram ritmul cu vocea si doleantale noastre launtrice, trupesti. Viata curge in spirala iar evolutia este ciclica. Taina succesului este abordarea vietii in spiritul prieteniei!"

Sensul misterului in gandirea celtica

Celtii incurajeaza experienta simturilor si cred ca redescoperind lucrurile simple, invatam pe cale fizica cat de valoroasa este spiritualitatea vietii exprimata peste tot in jurul nostru. Gustul, mirosul si tactilul pot forma o intelepciune care nu are legatura cu domeniul intelectual, iar vazul si auzul ii ajuta pe "oamenii atenti" sa inteleaga ciclicitatea vejnica a naturii si a omului: "In fiecare iarna, natura moare, doar ca sa renasca primavara, iar cu moartea fiecarui bunic, se mai naste un nepot"-intelpciune scotiana! Fiind suflete in corpuri de om celebram deopotriva experienta simturilor: sa auzi valurile marii spargandu-se de stanci, sa privesti piscurile inzapezite pierdute in cerul albastru si senin, sa simti adierea inmiresmata a vantului incarcata de parfumul crinilor, toate acestea iti vorbesc despre eternitatea principiului care anima totul, despre Dumnezeu. Filosofia celtica afirma: "Daca suntem dependenti de aparente, sufletul nostru ne va haitui". De fapt, intreaga gandire celtica respecta pana la veneratie misterul care salasluieste in om, in natura si in cosmos. Din pacate, epoca moderna, revolutia industriala, filosofia consumismului si a competitiei, egalitarismul formal al sistemelor totalitare ne-au secatuit,ne-au depersonalizat coborandu-ne la statutul de indivizi, mase, samd. Iata ce diferenta fundamentala exista intre formele de salut moderne si cele celtice, daca azi ne salutam cu buna, hallo, ce mai faci, in limba gaelica, cand se intalnesc doi oameni rostesc: Dia dhuit (Dumnezeu fie cu tine) Oamenii nu sunt doar trupuri care vin si pleaca, ci universuri care se intalnesc, cu amintiri, valori si lumini. Relatiile se strang pe frecventele cerebrale aflate in armonie. "Cand pleaca, corpul musafirului se ridica in picioare, iese pe usa, luand cu el si aceasta lume ascunsa. Un mister a venit si aplecat" scrie Jhon O'Donohue, poet si teolog irlandez. Printre lucrarile sale se remarca, in sensul celor postate aici Piatra ca tabernacol al memoriei; Focul. Acasa in interiorul spiritului; Aerul. Respiratia lui Dumnezeu si Apa.Lacrimile pamantului.

-va urma-

Motto: " Corpul tau te cunoaste indeaproape; este constient de intreaga ta viata spirituala si sufleteasca. Mult mai devreme decat mintea, trupul tau stie cat de privilegiat este ca se afla aici"- Jhon O'Donohue

Misterioasa gandire celtica

Foarte interesanta, dar putin cunoscuta, mai ales la noi este spiritualitatea celtica. Am putea afirma, evident dupa un studiu prealabil ca imaginatia celtica iubeste cercul si spirala, dar detesta linia dreapta. Pornind de aici, intreaga cultura celtica devine adepta miscarii circulare a vietii. Ritmul pulsatoriu al fiintelor este dictat de succesiunea anotimpurilor. Observam profunda contradictie cu gandirea moderna, liniara si care sustine progresul constant. Spre deosebire de traditia iudeo-crestino-islamica, gandirea celtica nu accepta dualitatea, contrariile si sistematizarea. Asemeni hermetismului, in acest tip de intelepciune nu se face distinctia clara intre spirit si materie, intre trecator si etern. Celtii cred ca traim simultan in toate planurile universale, suntem "suflete in trupuri".In gaelica (limba antica vorbita in Scotia si Irlanda) sufletul este anam. In istoria veche a irlandezilor, ghizii spirituali, neintrupati devin prietenii sufletului celor vii. Conceptul se traduce: Anam Cara si propovaduieste imprietenirea sincera cu sinele, cu natura si cu "Regatul Mortii". Daca abordarea tuturor fiintelor in incercarile vietii ar fi prietenia "lumea aceasta in care sufletele isi cauta sensul nu ar mai fi atat de terifianta", spune un proverb celt. Eternitatea se manifesta si in viata cotidiana prin arta, poezie, dragoste si...prietenie! Celtii mai spun ca o concentrare masiva asupra aspectelor materiale ale vietii si superficialitatea in domeniul spiritual ne fac mai saraci, ne vaduvesc de imaginatie, ne intristeaza, ne ingusteaza intr-un univers iluzoriu!

-va urma-

Alte viziuni...

A patra viziune din Profetiile de la Celestine plaseaza omul intr-un razboi energetic. Redfield scrie ca din cauza faptului ca am uitat cum sa operam cu energiile universale, yin (telurica) si yang (cosmica), incercam sa ne vampirizam reciproc, in goana dupa forta vitala. La origini, omul stia ca este deopotriva fiul Tatalui Ceresc si al Mamei Pamant si pastrandu-se centrat pe axa care uneste cerul cu pamantul ("ce este sus este la fel cu ce este jos pentru a se infaptui miracolul unui singur lucru"-principiu hermetic si ..."faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant"-rugaciunea Tatal nostru) avea in sine tot ceea ce-i trebuia pentru a-si duce la bun sfasit menirea. Departarea de natura, modernizarea, revolutia industriala ne-au secatuit de sursele primare de energie, fortandu-ne sa ne agresam reciproc, mental, sufleteste si fizic. A cincea profetie furnizeaza antidotul pentru problemele expuse anterior. In loc sa ne folosim de semeni pentru a face rost de energie, putem plonja in universul interior si, prin meditatie, contemplare, tacere sau comuninune cu natura putem accesa depozitele uriase de energie cosmica direct de la "sursa superioara", cum o denumeste Redfield. O alta viziune se refera la "teatrul de control", unde ne insusim roluri directionand sau raspandind energiile in mediul inconjurator si intre noi. Aici se nasc mastile persoanei. Unul este fioros, altul este prea firav, unul distant, altul guraliv, etc. Dand la o parte toate aceste masti ne confruntam cu fiinta unica si primordiala care ne anima pe toti. Pornind de aici, James Redfield si-a continuat opera cu A zecea viziune: Dimensiunea vietii de dincolo si Secretul Shambhalei. In cautarea celei de-a unsprezecea viziuni, traduse la editura Mix din Brasov.

Profetiile de la Celestine

Prima dintre cele noua viziuni ale lui Redfield se refera la sincronicitate, postuland ca omenirea va trece intr-o noua etapa de dezvolatare spirituala dupa ce va admite ca unele coincidente predestinate sunt un semn al evolutiei. Cine va intelege isi va schimba fundamental perceptia despre univers, el nu mai poate fi mecanicist ci se umple de sensuri si semnificatii. Universul exterior este doar o consecinta a celui interior. James Redfield isi extrage predicatele din lucrarile lui Jung: Amintiri, vise, refelectii si Thomas Kuhn: Structura revolutiilor stiintifice. Acesta din urma, lanseazea ideea ca dezvoltarea constiintei nu se face liniar ci este , mai degraba, un proces cumulativ, in care evolutia stiintifica se desfasoara asimetric, cand traditional, cand prin revolutii. Asemeni shamanilor, de pretutiundeni, Redfield intareste ideea ca numai prin experienta directa se poate ajunge la Adevar! Cunoasterea spirituala este o chestiune individuala. Hristos zice ca fiecare dintre cei care vor sa-l urmeze sa-si ia crucea in spinare! Redfield, sfidand dogmele si institutiile de forta, fie ele si religioase, nu crede in "mantuirea la pachet" si ca "dialogul cu Dumnezeu se traieste, nu se citeste!". A doua viziune se refera la prezentul extins. Evolutia umanitatii este privita din perspectiva unui singur individ. In Talmud gasim o expresie in acelasi spirit: "Cine salveaza viata unui singur om, salveaza intreg universul!".Redfield face o trecere prin istorie opunand sigurantei teologice din Evul Mediu, goana dupa acumulare si setea pentru confortul material al epocii moderne. Din inclestarea celor doua viziuni opozabile se va naste in zorii noului mileniu: pragmatismul spiritual. Ultimile secole au pregatit terenul pentru o noua era de "apreciere a misterului" In anii '90 Redfield era un vizionar. In 2010, frazele lui sunt bucati din realitate! A treia sa viziune vorbeste despre univers ca energie pura.Materia nu este altceva decat energie condensata. Experimentele din domeniul quanticii demonstreaza ca formele in care se exprima particulele de energie sunt conditionate de actul observarii in sine. Intrebarea este in ce masura universul, in integralitatea sa, fiind alcatuit din aceleasi particule raspunde asteptarilor fiecaruia dintre noi? Redfield scrie despre un experiment facut pe doua plante din acelasi soi, insa tratate diferit. Celei careia i s-au oferit mai multa iubire, atentie si caldura s-a dezvoltat mai armonios si mult mai repede. Asta o fi cheia?

-va urma-

Motto: " La sfarsitul mileniului se va fi incheiat obsesia noastra, veche de secole ca trebuie sa stapanim fortele naturii. Am creat mijloacele sigurantei materiale dar acum ne vine in minte din ce in ce mai pregnant intrebarea: de ce am facut-o? De gasirea raspunsului depinde insusi viitorul nostru, sau mai degraba al civilizatiei, asa cum o cunoastem..."

Am recitit de curand Profetiile de la Celestine, cartea care, la sfarsitul anilor '90 avea cele mai mari tiraje vandute. Inca de la prima lectura pendulam intre doua pareri: iluzie si capacitatea de a-ti schimba viata. Acum, imi revizuiesc si-mi corectez ideile pe care, acum cativa ani le intelesesem eronat. In primul rand, cred ca este util sa cunoastem cate ceva despre autor. James Redifield, nascut in 1950 intr-o familie metodista din Alabama. A studiat filosofiile orientale la Universitatea din Aubum. Specialist in taoism si buddhismul zen, urmeaza apoi un masterat in consiliere psihologica, ocupandu-se timp de 15 ani de reabilitarea adolescentilor abuzati. Redfield se defineste mai mult ca fiind un comentator social decat un scriitor. Pe el, interesandu-l in principal trezirea constiintei la nivel planetar, in defavoarea elaborarii unui stil narativ deosebit. Aspectul fictional al aventurii il poarta pe cititor prin peisajele shamanice din Anzii peruani, in cautarea unui manuscris antic, probabil apartinand civilizatii Maya, care proclama o mare trezire spirituala a omenirii spre sfarsitul sec. al XX-lea si pregatirea umanitatii pentru un nou ciclu evolutiv. Mesajele lui Redfield sunt codificate in 9 viziuni si se circumscriu lucrarii lui Bucke Constiinta cosmica si cartii lui Ken Wilber O teorie despre tot si toate. In postarile viitoare ne vom apleca asupra viziunilor din Profetiile de la Celestine.

Atingerea iluminarii prin practica zen

Iluminarea imediata in zen se numeste satori, Este vorba despre strafulgerarea spirituala care iti releva natura lui Buddha. Desi, am fi tentati sa credem ca atingerea starii de trezire urmeaza dupa ani de experiente cognitive, Suzuki scrie in Practiza zen si mintea incepatorului ca atingerea Nirvanei, iluminarea, mantuirea constau in intelegerea pe deplin a unui simplu fapt. "Daca cunosti totul despre un singur lucru, vei intelege intreg universul", scria Lao Tze, iar traditia spirituala nipona, inspirata de marea intelpciune chineza, sa nu uitam ca zen buddhismul isi extrage seva din buddhismul chan, a integralizat majoritatea conceptelor legate de extinderea constiintei.Dar care ar fi faptul respectiv? Iata un unghi de vedere, sau mai degraba de percepere a dublei realitati,cea a universului exterior si domeniul fiintei care "doarme in interior": La inceput este vidul care naste totul, un izvor fara forma, consistenta si culoare din care apar constant formele, consitenta si culoarea. Daca totul porneste din nimic, inseamna ca nimicul este ceva. Paradoxul este greu de definit, dar ascunde un adevar. Concretul este produs de abstract, asa cum casa apare dupa ce in prealabil, cineva a gandit-o! Sau, mai simplu: intai ma gandesc sa devin pictor, apoi ma apuc sa-mi cumpar pensule si vopsele...Prea mult din gandirea noastra se concentreaza asupra efectelor, neglijand domeniul cauzelor. Maestrul zen nu fuge de framantari , el recunoaste ca viata este o continua transformare,ne schimbam cu fiecare secunda, dar admite ca inainte de toate cauzele care genereaza toate efectele exista un principiu perfect. Un centru al tutur lumilor. Prin practicarea meditatiei, mintea invata sa se confrunte cu esenta problemelor. Cel care recunoaste ca viata este o incercare, este cu adevarat liber caci s-a cufundat in centrul mintii universale. "Suntem o intruchipare temporala a adevarului", mai scrie Suzuki. Cand intelegi cu adevarat ca toate efectele materiale au corespondente spirituale, devi puternic, iar existenta ta capata sens! Zazenul nu produce mari recompense. Practicandu-l corect si constant te va pozitiona pe axa care uneste cerul cu pamantul, invizibilul cu vizibilul, Dumnezeu cu omul! De fapt, tot ceea ce trebuie facut este asezarea in pozitia lui Buddha si o respirtie naturala, cu toate incaperile pulmonare!

Motto:" Daca mintea ti-e goala, ea va fi intotdeauna pregatita pentru altceva; va fi receptiva la orice. In mintea incepatorului, multe posibilitati isi gasesc loc; in mintea expertului, doar cateva."- Shunryu Suzuki

Zen si zazen

Daisetz T. Suzuki a fost primul maestru zen ajuns in occident, insa Shunryu Suzuki este cel care propovaduieste buddhismul zen si ii consolideaza pozitia in SUA. Alaturi de Taisen Denshimaru el a adaptat conceptele orientale intr-un limbaj usor comprehensibil pentru vestici. In 1960, apare la San Francisco cartea: Practica zen si mintea incepatorului. Prin mintea incepatorului, Suzuki intelege "buretele uscat gata oricand sa absoarba orice informatie", libera, neconditionata de preconcepte, deschisa tuturor posibilitatilor. Pentru practicantii zen, mintea individuala esta doar expresia unei Minti universale. In practica meditatiei zen, discipolul invata sa iasa din "mine insumi" si experimenteaza compasiunea. Prin detasarea fata de egou, prin "umblarea pe calea de mijloc" care armonizeaza contrariile si neutralizeaza dualitatea. Pentru diferitele forme de buddhism, tinta este concentrarea pe deplinataea momentului nejudecat prin polartitati: bine-rau, placut-neplacut, etc. Totul pleaca de la conceptul O minte ordonata, o viata ordonata. Zazenul (forma practica a zenului care este doctrinar) nu urmareste obtinerea unei stari anume a mintii ci se concentraza asupra posturilor corecte, a respiratiei. Pozitia clasica de meditatie in zazen este lotusul care favorizeaza o respiratie corecta. Observam asadar, cat de importanta este respiratia, caci mintea urmeaza ritmul impus de inspiratie si expiratie. Mintea agitata si haotica isi va fixa un tel din a urma respiratia si astfel, concentrarea pe Eu devine din ce in ce mai vaga pana cand natura individuala este inlocuita de energia universala, natura lui Buddha. Prin meditatie se face saltul de la mintea ingusta la "mintea vasta", cum scrie Suzuki. Respiratia ne ajuta sa ne amintim ca suntem complet dependenti de aerul din jurul nostru si daca respiram inseamna ca suntem vii si prin urmare liberi, caci toate doctrinele lumii vorbesc despre liberul arbitru, karma samd. In zazen nu este vorba despre vreo filosofie intelectuala ci despre cea mai concreta realitate fizica. "Prin pereceperea monedei cu doua fete, dintre care una este dependenta (de lumea inconjuratoare) iar cealalta indpendenta ( de a deveni tot ceea ce-ti doresti), devenim cu adevarat liberi!" Prin meditatie, adeptul ajunge sa inteleaga ca lumea traiste suferinta pentru ca nu a inteles inca raportul cauza - efect. Cand, in sfarsit ajungi sa traiesti experienta interioara capabila sa te faca sa intelegi ca taramul din care iau nastere ideiile care articuleaza gandurile care se exprima prin cuvinte si care pornesc apoi motoarele actiunii in planul fizic-material, este perfect, atunci ai atins iluminarea in zazen. Cine s-a confruntat cu revelatia devine linistit intelegand "firea lucrurilor". Aceasta este calea inteligenta si ordonata de a fi!

A saptea locuinta si casatoria mistica

Ajuns aici, omul se va fi desprins total de natura sa animalica, efemera, intr-o perfecta seninatate si pace sufleteasca va deveni expersia lui Dumnezeu pe pamant. A inteles perfect imboldul Hristic: "Fiti desavarsiti percum Tatal vostru este!" Sufletul va locui de-acum inainte intr-o dimensiune angelica, iar forta se va transforma in putere adevarata. Teza principala a Castelui interior este ca fara meditatie, rugaciune si contemplare nu putem progresa in intelegerea si asimilarea lui Dumnezeu. Gandul focusat catre cer este suficient de puternic sa linisteasca zumzetul haotic al mintii desacralizate. Pentru materialisti este foarte greu de inteles cum isi poate canaliza cineva intreaga dragoste pentru ceva abstract, invizibil, insa in cazul Terezei de Avila, iubirea neconditioanata a intregii Creatii Dumnezeiesti i-a intarit personalitatea si puterea de convingere.In 1652, sculptorul italian Gian Lorenzo Bermini, cel care a decorat Piata Sfantului Petru, cu peste 140 de statui, finaliza celebra sculptura Extazul Sf.Tereza. Toti cei care privesc aceasta statuie raman surprinsi de lumina interioara degajata de...piatra! Flacara lumanarii sale interioare se stinge in 1582. Deshumata cateva luni mai tarziu, produce o mare surpriza. Trupul sau, nu numai ca nu era deloc descompus, dar degaja miros de flori de camp si mir, "parfumul sanctitatii". Este canonizata in 1622, iar in 1970, Vaticanul ii ofera distinctia de Doctor al Bisericii, fiind prima femeie recunoascuta ca atare. Parti din trupul ei au fost donate ca relicve mai multor manastiri.

A cincea si a sasea locuinta din Castelul interior

Intre peretii celei de a cincea locuinte se afla puntea directa catre Dumnezeu. Aici ne asteapta uniunea mistica dintre fiul Omului si fiul Domnului.Tereza de Avila descrie starea resimitita de suflet cand il primeste pe Dumnezeu ca "Luminator al vietii sale" folosind analogia cu viermele de matase.Pentru ea, sufletul se hraneste din substanta lui Dumnezeu, iar dupa producerea intalnirii dintre efemer si etern, omul seamana cu un cocon invaluit in Iubire.Asadar liantul alchimic care ne poate transforma din vierme in fluture se gaseste doar in iubire: "Sufletul nu pune mare pret pe lucrurile pe care le-a facut cand era doar un vierme-adica teserea treptata a coconului. Acum are aripi:cum se poate multumi sa se tarasca, incet, cand are putinta de a zbura"? se intreaba voit retoric Tereza. In cea de-a sasea locuinta sufletul se logodeste cu Mirele (Hristos), dar mai are de trecut niste incercari pana la cununia cu Tatal si la binecuvantarea Duhului Sfant. Aici se joaca ultima carte dintre lumina si intuneric. Este momentul alegerii finale: inaltare sau ramanere in cercul vicios. Tereza de Avila numeste acest moment extrem de vulnerabil pe care il traverseza sufletul in cautarea mantuirii "noaptea adanca a sufletului". Cine a ajuns aici va vedea chipul plin de blandete al Fiului si se va inmiresma cu un sentiment de profunda smerenie si imensa bucurie. Abia aici, sufletul intelege cu adevarat ce inseamna nemurirea!

A treia si a patra locuinta sufleteasca

Omul ajuns in a treia locuinta, devine religios, pios, cucernic, insa este pandit din umbra de trufie considerandu-se superior semenilor sai, tocmai prin aceasta apropiere de Dumnezeu. Aici, diavolul isi fabrica vanitatea, haina scumpa purtata de atatia papi si cardinali.Tereza de Avila propune pastrarea smereniei si a simplitatii: "cu cat primim mai multe de la Dumnezeu, cu atat mai mare este datoria noastra fata de El." Aceasta dimensiune a Castelului interior ne pune in fata unei alegeri esentiale: supunerea fata de legile si principiile divine sau ramanerea in propria judecata omeneasca. A patra locuinta este, de fapt primul nivel mistic al Castelului. Cei care traiesc aceasta experienta sufleteasca sunt mult mai increzatori in atotputernicia si ubicuitatea Domnului, lasandu-se cu incredere imbratisati de Iubirea Sa. "Locul gandirii spre Dumnezeu este inlocuit, aici de harul cunoasterii. Sa nu gandesti mult, sa iubesti mult!" isi incheie Tereza fraza, atat de crestineste. Frumusetea acestei locuinte nu poate fi descrisa in cuvinte, aici sufletul primeste lumina, binecuvantarile si managaierile spiritului. Gratia divina transforma stradaniile si cautarile omului de pamant, iar scrasnetul dintilor este alchimizat in zambet.

-va urma-

A doua locuinta din Castelul interior

Cei care ies din plasa simturilor si se elibereaza de propriile preocupari si dorinte avanseaza, locuind in cea de-a doua incapere a sufletului, acolo unde este nevoie de reculegere si rugaciune. Aici, desi conditionarile sunt destul de dure, iar atasamentul fata de "distractiile, afacerile, placerile si galceava acestei lumi" ii tin departe pe oameni de Adevar, Tatal Ceresc isi sporeste semnele dupa care sa fie recunoscut. Insa, nici diavolul nu renunta la urzelile si planurile lui de-a ne seduce cu huzurul vietii materiale si de a ne tine captivi in inchisori senzoriale si iluzorii. Tereza de Avila scrie sec: "Cate confuzii aduc diavolii in sarmanul suflet, si cat de chinuit este el, pentru ca nu stie daca ar trebui sa mearga inainte sau sa se intoarca in locuinta in care se afla..." Lumea desacralizata, golita de sens, pustiita de lacomie si sete nemarginita de putere nu dureaza decat cuprinsa intre viata si moarte, pe cand Viata dureaza etern pentru cei care-si extind constiinta "de la fiul Omului la Fiul lui Dumnezeu"! Asadar, in a doua locuinta, sufletul incepe sa-si recunoasca limita de competenta, cand actioneaza solitar, in afara legilor divine si sa se indrepte din ce in ce mai smerit pe calea rugaciunii. Devenind constient de samburele de lumina dumnezeiasca din spiritul sau, omul isi va gasi armele impotriva ispitelor in credinta. Incepe un proces lung si chinuitor in care patimile persoanei se iau la tranta cu iubirea inflacarata a fiintei. Din aceasta camera, pleci ori intarit si apt pentru evolutie, ori suferind si impleticindu-te...

-va urma-

Motto: "Nu sunt un om religios, dar am descoperit ca locul unde ne ducem dupa moarte este unul al ordinii si al sensului calauzitor, si am ajuns sa cred ca viata de acum si cea de dincolo fac parte dintr-un plan grandios".- Michael Newton.

Prima locuinta a sufletului

Terteza de Avila compara prima locuinta a sufletului cu o curte care inconjoara Castelul. In ungherele umbroase, intunecate se afla la panda "creaturile veninoase", fiicele pacatului. In aceasta stare de constiinta, sufletele au o singura varianta de iesire din robia simturilor primare -disciplina in smerenie! Aici autocunoasterea este limitata, iar iubirea de Dumnezeu, firava. In prima locuinta, oamenii au uitat de unde vin, cine sunt si incotro se indreapta. Un exemplu plastic sunt cei care se lasa sedusi de profit, construindu-si afaceri serioase in cautarea averilor, consumandu-si toate energia cuceririi lumii exterioare, care nu realizeaza ca adevaratele comori se afla in interior. Poarta Castelului se deschide prin rugaciune, meditatie si actiune in sensul binelui, insa la acest nivel comunicarea cu planul divin este anemica, sporadica si superficiala. Majoritatea oamenilor se concentraza asupra dorintelor si se lasa condusi de preocupari fara miza, insa Tereza de Avila isi incheie optimist descrierea primei locuinte: " simpla incercare de a accede la primul etaj al Castelului reprezinta un pas important. Cand omul se prinde singur in plasa ignorantei si minciunii, realizeaza ca doar o forta superioara l-ar putea salva si atunci incepe sa spere, iar speranta este temeiul rugaciunii, alaturi de credinta si iubire..."

-va urma-

Motto:"Dupa parerea mea, nu vom reusi niciodata sa ne cunoastem pe deplin, daca nu vom cauta sa-l cunoastem pe Dumnezeu: gandindu-ne la maretia Lui, ne vom gandi apoi la josnicia noastra; uitandu-ne la puritatea Lui, vom vedea spurcaciunea noastra..." Tereza de Avila

Cand Dumnezeu devine alchimist...

Intr-o Spanie, roasa de Inchizitie precum sfoara unsa cu seu, de sobolani, cand fumul rugurilor spurcau norii albi, Tereza de Cepeda y Ahumada simte chemarea calugariei. Ignorand dorinta familiei de a se marita, se retrage la Manastirea Intruparii Domnului, apartinand Ordinului Carmelitelor. Pe fundalul coruperii eticii, moralei si a adevaratei credinte in Iisus Christos, Terezei de Avila i se da sa experimenteze viziuni ,stari de extaz, trairi mistice care aveau s-o transforme rapid intr-un soi de celebritate locala. In epoca, asemenea abateri de la conduita normala erau foarte strict si minutios anchetate de catre inchizitorii care suspectau ca aceste conversatii interioare se faceau cu Satan, nu cu Dumnezeu, insa Tereza a avut norocul ca investigatorii sa concluda autenticitatea experinetelor sale spirituale. In linistea camarutei sale, animata de vocea launtrica a Duhului Sfant, scrie doua lucrari Cartea vietii mele si Castelul interior. Cea de-a doua carte, cunoscuta in Spania sub numele de Las Moradas (Locuintele) descrie evolutia constiintei in cautarea Tatalui Ceresc. Ea isi imagineaza sufletul "ca pe un castel construit dintr-un singur diamant sau cristal foarte limpede, in care se afla multe camere, asa cum in Rai exista multe locuinte". In postarile urmatoare voi descrie cele doua etape prin care a fost impartita calatoria sufleteasca. In primele trei locuinte unde se manifesta sarguinta individuala de a ajunge mai aproape de intelegerea lui Dumnezeu si apoi, in celelate unde sufletul se perfectioneaza in lumina gratiei divine...

Motto: "Iubeste pana te doare"-Maica Tereza

Saraca pe pamant, dar plina de comori in Cer

Biografia Maicii Tereza este surprinzatoare. In prima parte a vietii, nimic din gesturile si activitatiile ei cotidiene nu tradau inclinarea catre credinta si slujire. Cea mai mica dintre cei trei copii, Agnes creste si de dezvolta intr-un decor burghez si un mediu conservator. In 1946 dupa cativa ani de experienta in mijlocul celor mai saraci oameni de pe pamant, in Calcutta-India, aude chemarea de a incepe slujirea semenilor nevoiasi. In 1950 fondeaza ordinul Misionarele Caritatii, iar in 1966 Fratii Misionari ai Caritatii. Intre 1970-1980, Maica Tereza a deschis, in peste o suta de tari, misiuni caritabile care se intind din Bogota pana la Los Angeles si din Tokio, pana la Port-au-Prince, aziluri pentru batrani, camine pentru copiii abandonati si abuzati, centre medicale pentru leprosi, bolnavi de TBC, bolnavi psihici, toxicomani. In ciuda declinului constant pe care-l traverseaza Biserica Catolica, misiunea Maicii Tereza este continuata cu succes si astazi de catre Misionarele Caritatii. In Calea Modestiei isi aminteste prima vizita facuta la o cantina pentru saraci din Londra si replica primita de la un homeless care avea sa-i intareasca convingerea in rolul sfant pe care-l primise de la Dumnezeu. Cand s-a aplecat sa-i intinda mana, batranul zdrenturos cu lacrimi in ochi i-a spus: " De mult timp nu am mai simtit caldura unei maini intinse..."Asa a inteles Maica Tereza, ca cei aflati in nevoie nu veneau catre ea impinsi de foame, ci mai ales din sete de iubire, din dorinta de a gasi liniste sufleteasca si caldura umana. Vocatia maicutei nu a constat in a deslusi cum si in ce conditii traiesc saracii, ci mai degraba sa le permita dreptul la demnitate, decenta si onoare. "Exista multi oameni pe lume care mor pentru un colt de paine, dar exista si mai multi care mor pentru un strop de iubire..."Spre deosebire de asistentii sociali, calugaritele ordinului depun un juramant de saracie, bizuindu-se doar pe pronia cereasca. Ele nu au voie sa detina decat doua randuri de vesminte, doua perechi de sandale, o galeata, o farfurie de metal si asternuturi. Daca nu ar traversa, fiecare experinta pauperitatii, calugaritele din Misionarele Caritatii nu ar intelege sacrificiul pe care insusi Dumnezeu l-a savarsit intrupandu-se in Om si suferind pe Cruce toate nedreptatile lumii. Crezul voluntarilor ordinului si filosofia de viata a Maicii Tereza au impus unei lumi zguduite de violenta, tulburata de lacomie si cuprinsa de angoase un adevar spiritual: "Salvandu-i pe altii, te salvezi pe tine insuti!"

Motto: " Saracia din Occident este o altfel de saracie-nu numai o saracie a singuratatii ci si una a spiritualitatii" Maica Tereza

O biografie model: Maica Tereza

Purtand numele religios al sfintei Tereza de Lisieux, dar avand caracterul puternic si darzenia Terezei de Avila care a fondat 17 manastari spaniole, Maica Tereza isi incepe misiunea spirituala, relativ tarziu. In viata profana a fost, timp de 20 de ani invatatoare, apoi directoare de scoala. In jurul varstei de 40 de ani, undeva la periferiile Calcuttei, isi ia crucea in spinare pornind, alaturi de Misionarele Caritatii pe golgota raspandirii iubirii neconditioanate si a blandetii lui Dumnezeu pe cararile prafuite ale unei umanitati amortite, angoasate si din ce in ce mai deprimate. Cu o putere si eficienta, miraculoase, Maica Tereza ajunge sa-si raspandeasca organizatia pe fiecare continent. Harul si charisma acestei femei extraordinare ajung publice in 1969, dupa vizionarea documenatarului lui Thomas Malcom Muggeridge, jurnalist britanic, atras initial de comunism si care la 79 de ani se converteste la catolicism, dupa ce cu un an in urma ii luase primul interviu Maicii Terza.Filmul s-a numit Something Beautiful for God. In scurt timp, figura maicutei ajunge la fel de notorie si de iubita ca a printesei Diana si la fel ca ea devine controversata, dupa moarte. Un cu totul alt unghi de abordare a biografiei si a actiunilor Maicii Tereza ii apartine scriitorului american Christopher Eric Hitchens care o critica vehement acuzand-o de ipocrizie, manipulare si fundamentalism. Este interesant de cunoascut ambele fatete ale celei mai celebre calugarite catolice a secolului XX, stiind foarte bine ca "pomul se judeca dupa roadele pe care le da!" Hitchens ii imputa Maicii Tereza ca a tinut intotdeauna partea celor mai conservatoare si rigide forte politice din tara in care ordinul Misionarele Caritatii activau la ordinul ei. L-a laudat pe dictatorul albanez Enver Hodja, a fost prietena cu "Papa Doc", Francois Duvalier, tiranul care a condus Haiti intr-un regim corupt, autoritar si terorist, acuzat de asasinarea a 30.000 de oameni. Insa in ciuda acestor puncte diferite de abordare a personalitatii acestei femei micute si smerite care a strans mana miilor de leprosi, care a mangaiat copii abuzati, toxicomani, care a militat pentru dezarmare si pentru solidaritatea tarilor bogate cu cele din lumea a treia si a patra, biografia Maicii Tereza este impresionanata si mobilizatoare, iar povestile sale din Calea Modestiei devin un ghid spiritual al compasiunii si al iubirii semenilor. Crezul albanezei pe nume Agnes Gonxha Bojaxhiu, nascuta la Skopje in 1910 si care trece Dincolo de Porti in 1997 avand numele de Maica Tereza a fost: "Fructul tacerii este rugaciunea.Fructul rugaciunii este credinta. Fructul credintei este iubirea. Fructul iubirii este slujirea. Fructul slujirii este pacea!" In postarile urmatoare ne vom ocupa de Calea Modestiei, care nu este scrisa integral de maica ci compilata de Lucinda Vardey care si-a petrecut un timp alaturi de calugarii si calugaritele din ordinul condus de Tereza.

Stiinta si Religie

Felul in care ne raportam, traditional la stiinta si religie se poate asemana cu modul in care privim o cladire cu multe etaje. Stiinta va defini etajele inferioare, religiei revenindu-i cele superioare. Intorcandu-ne, insa la conceptul grecesc Kosmos, vedem holistic si interpretam integralist realitatea. Exista, deopotriva, o explicatie stiintifica a tuturor fenomenelor si una mistica. Wilber, in cartea sa da exemplul unui tip care mediteaza, conectat la encefalograf. Aparatul indica modificarile undelor cerebrale, in tip ce, omul cufundat in interiorul fiintei sale, percepe experienta ca pe o extindere a constiintei. Iata ce frumos scrie Wilber: "spiritualitatea profunda este in parte, o stiinta extinsa a posibilitatilor adiacente ale potentialului uman."Prin urmare stiinta si religia sunt expersii ale adevarului si nu sunt deloc contradictorii ci complementare. A nega aceasta ar fi ca si cum un taran ar striga in gura mare ca universul se opreste unde se termina gardul curtii sale, sau cum ar spune un bebelus ca lumea se reduce doar la ce vede si intelege el. Revenind la Kosmos si intelegand ca tot ceea ce se vede este o consecinta a ceea ce nu se vede, am sti ca initial totul este mental, iar energiile create se vor conditiona pana cand vor ajunge aglomerare atomica, ca aerul, aglomerare celulara, ca trupul sau aglomerare moleculara ca zidul...

O noua filosofie cromatica asupra evolutiei umanitatii

Ken Wilber, in O teorie despre tot si toate.O viziune integrala pentru afaceri, politica, stiinta si spiritualitate scrie despre cromatica pe spirala constiintei: "Nivelul albastru nu suporta nici impulsivitatea rosului, nici individualismul portocaliului. Individualismul portocaliu crede ca nivelul albastru aparatine fraierilor, iar egalitarismul verdelui este slab si curtenitor. Egalitarismul verdelui nu vede cu ochi buni superioritatea si clasarea valorilor, imaginile grandioase, ierarhiile, sau ori ce pare autoritarist". Vedem asadar ca nici unul dintre nivelurile cromatice nu le poate aprecia pe celelate, fiecare incercand sa-si impuna sistemul de valori si filosofia de functionare. Verzii, de exemplu considera ca lumea trebuie sa fie pluralista si multiculturala neconditionata de nici un fel de traditii. Neaga ierarhiile social-culturale pentru ca se considera egalitaristi, dar prin respingerea directiilor albastre si portocalii se opun extinderii constiintei, neaga chiar principiul dezvoltarii in spirala. Negand, nu se deosebesc prea mult de fundamentalisti. Ideea spiralei evolutive este ca fiecare stadiu trebuie parcurs atat de individ, de societate, cat si de cultura, ca sa poata trece la stadiul urmator. Asadar, este nevoie de detasare si de asimilarea holistica a tuturor predicatelor cromatice. Teoriei lui Don Beck si Christopher Cowan, Wilber adauga alte doua puncte de vedere pentru a intelege si mai bine intraga spirala a dezvoltarii umane:
- Galben (integrator) care preia ce este mai bun din fiecare culoare pentru a putea construi o persoana/societate functionala.
- Turcoaz (holistic) care accepta unitatea in diversitatea formelor, dand valoare fiecarei fatete a existentei pe componente materiale si spirituale.
Abia la aceste doua niveluri, se poate vedea imaginea de ansamblu a evolutiei si dezvoltarii umanitatii in intregul sau, ca fiind un singur popor de pamanteni hraniti de energeiile aceluiasi cer si ale aceluiasi pamant. Aici se muleaza foarte bine pe psihologia transpersonala si mai ales pe noosfera. In viziunea lui Teilhard de Chardin, noosfera este sfera gandurilor omenirii, un melanj intre teremenul grecesc voua care inseamna intelepciune si sfera, precum si pe viziunile integraliste ale lui Mahatma Ghandi si Nelson Mandela care au cautat bunastarea intregului, nu numai a grupurilor etnice din care faceau parte.

-va urma-