Motto: "Grecii aveau un cuvant superb, Kosmos, care insemna Intregul armonizat si organizat al intregii existente, inclusiv taramurile spirituale, mentale, emotionale si fizice...astazi reducem totul la cosmos si materie, transformand viata multicolora si superba intr-o lume mohorata si cenusie si ne miram ca nu mai stim sa fim fericiti..." Ken Wilber- O teorie despre tot si toate.

Cromatica pe spirala constiintei

Pentru a gasi semnificatiile artei, medicinii, fizicii, sociologiei, politicii, afacerilor ar trebui sa iesim din hazard si sa incercam o abordare a cosmosului, prin care sa intelegem ca existenta cuprinde pe langa efectele materiale, si viata mintii, a sufletului, a culturii si a traditiilor. In 1960 Abraham Maslow a dezvoltat, conceptul realizarii sinelui, invitindu-ne sa ne concentram asupra implinirii interioare, dupa ce am depasit "poftele si pasiunile din lumea exterioara, supusa fizicului, fiziologicului si imbatranirii". Cautatorul sensurilor profunde porneste in evolutie pe spirala constiintei. Morala, etica si cultura unui individ sunt strict legate de stadiul evolutiei spirituale in care se afla. E nevoie de timp pentru a parcurge noi trepte de intelegere, etapele nu pot fi arse. Cristopher Cowan si Don Beck au dezvoltat o teorie in care categorisesc diferitele modele de perceptie a Kosmosului, in sensul sau profund, integralist atribuind fiecaruia dintre ele, o culoare. Oamenii, in functie de stadiul in care se afla constiinta lor apartin, conform celor doi urmatoarelor directii cromatice:
-tipul arhaic-instinctiv, in care supravietuirea, satisfacerea dorintelor primeaza - Bej.
-tipul magic-animst, in care primeaza relatiile tribale, de sange, credinta in spirite guvernatoare, ritualul si ceremonialul - Purpura.
- tipul eroismului mitic, a gandirii feudale cu a sa filosofie: "viata e o jungla in care puterea invinge totdeauna - Rosu.
- tipul conformistului rigid fata de ierarhiile sociale, dualistul care imparte lumea in bine si rau, fara nuante, patriotul nationalist, fundamentalistul religios - Albastru.
-tipul individualist, cel care isi dezvolta constiinta prin instruirea stiintifica rationala, cel aplecat asupra succesului economic - Portocaliu.
- tipul individului sensibil la necesitatiile planetei, a celui care crede in valorile ecologice, umaniste, dincolo de dogma si doctrina, aparatorul libertatii individuale si a drepturilor fundamentale ale omului - Verde.
Asadar, pentru intelegerea corecta, holistica a universului, cel mai important factor il constituie psihologia interioara a omului si nu separatismul clasificarii sociale in rase, etnii, religii. Teoria lui Samuel P Huntington despre Ciocnirea Civilizatiilor este fundamnetal depasita de teoria lui Beck-Cowan a Confrunatrii planurilor de constiinta.

-va urma-

Aseara s-a incheiat a 26-a editie a Festivalului International de Film de Dragoste de la Mons. Bucurie imensa in randul delegatiei romane la aflarea vestii obtinerii premiului pentru cea mai buna interpretare masculina: Andi Vasluianu in Cealalta Irina. Websitestory s-a bucurat, mai ales in presa franceza de apreciere si a vandut cele mai multe bilete din concurs. Iata si opinia unui critic de film (http://www.eknetwork.tv/explorer/videos/378?video_id=414). Premiera, in Romania va avea loc in aprilie.

Atmosfera de la Mons este electrizanta. Festivalul de film (http://www.fifa-mons.be/) pe langa productiile internationale aflate in concurs a dedicat spatii speciale cinematografiei romanesti. Participam cu: Cealalta Irina, regia Andrei Gruznsiki;Websitestory-Dan Chisu;Francesca - Bobby Paunescu; Amintiri din Epoca de Aur sub bagheta lui Mungiu; Restul e tacere de Nae Caranfil si Hotel de lux - Dan Pita. Ieri, cu ocazia celei de a saizecea aniversari a Universitatii de teatru si film de la Bucuresti Magda Mihailescu, Cristina Corciovescu, Manuela Cernat au prezentat unei audiente interesate, evolutia generatiilor de realizatori de film, din anii 60 pana azi, iar in cadrul unei ample expozitii sunt prezentate scurt metraje de animatie produse intre 1911-1940. Websitestory, in care joc personajul principal negativ s-a bucurat de aprecierea presei internationale si va fi proiectat la orele 21, fiind urmat de Seara romaneasca, ritmata de Loredana Groza si formatia Agurida. E minunat sa te afli cu prietenii, intre prieteni. In acest tip de globalizare pozitiva ma incred si am convingerea, din ce in ce mai pregnanta ca ne recastigam dimensiunea cultural-europeana. Va voi tine la curent.

Dragii mei, in perioada 24-28 februarie voi fi la festivalul de film din Mons cu Website story, in regia lui Dan Chisu.

Motto: "Cand alegi energia sufletului tau-cand alegi sa creezi cu intentia de a iubi, de a ierta, de a fi smerit si transparent-atunci castigi cu adevarat, putere!"

Ignorantul si Inteleptul

Sufletul isi cunoaste menirea pe pamant, inainte de a se intrupa, insa aceasta este uitata cand se trezeste la viata materiala, tocmai pentru a permite liberului arbitru sa slefuiasca piatra bruta. Personalitatea ne apare odata cu trupul si moare odata cu el. Dupa desfacere sufletul invesmantat in corpuri eterice si astrale se reintoarce depozitand toata constiinta deprinsa in timpul vietii in regatul spiritual, ea putand fi accesata in Cronica Akasha. Daca personalitatea are preferinte, sufletul este animat de intentii pe care le doreste implinite, asemeni expresiei: "dupa sufletul meu"; "e ceva pe sufletul meu", etc...Cand preferintele persoanei intra in contradictie cu necesitatile sufletului, se produce boala, suferinta, neajunsul. Ignorantul se va lasa sedus de patimile efemere ale personalitatii si-si va consuma intreaga energie adunand "cioburi colorate de sticla", pe cand inteleptul,lasandu-si sufletul sa-si urmeze calea, isi va transforma "viata intr-un vitraliu"! Sentimentele negative precum frica, furia, lacomia, indiferenta, depresia sunt experimentate doar de persoana. Cand omul a fuzionat cu Fiinta, iar sufletul sau devine constient ca exista un spirit universal si divin care genereaza viata in imensitatea ei de forme, devine apt sa iasa din dualitate, din conflict si sa inteleaga sensurile existentei. Puterea vine din necesitatile sufletului de a-si atinge intentiile. Inteleptul isi uneste persoana cu fiinta si le mediaza pe amandoua sa urmareasca acelasi scop, ignorantul se va lasa tarat de iluziile personalitatii sale, isi va consuma energia vitala alergand ca disperatul pe un drum la al carui capat se deschide abisul...

Motto: " Bunastarea sufletului este adevaratul tel al experientei umane" Gary Zukav- Salasul sufletului

Forta vs Putere

Intuitia celui aflat pe o cale spirituala il face sa inteleaga ca vizunea asupra universului, a lui Dumnezeu si a realitatilor superioare se formeaza dincolo de personalitate. Daca centralizam filosofiile lui Richard Bucke din Constiinta cosmica, a lui Carl Gustav Jung din Amintiri, vise , reflectii, James Hilman din Codul sufletesc, Michael Newton din Calatoria sufletelor, Scarlat Demetrescu-Din tainele vietii si ale universului, Bogdan Petricesu Hasdeu- Sic Cogito si conceptele despre religie si Dumnezeu ale lui Albert Einstein, putem trage o singura concluzie: Singura putere care transcede moartea se afla insamantata in constiinta, a carei sediu este sufletul. Dupa ce depasim marele teritoriu al simturilor si plonjam in descifrarea universului interior, devenind o fiinta multisenzoriala cunostintele noastre despre univers, principii, cauze si efecte se largesc prefigurandu-ne zorii mantuirii. Si pentru ca pomenisem despre putere, trebuie sa intelegem clar, diferenta dintre ea si forta. In lumea exterioara guvernata de vaz, auz, miros, pipait, gust, abilitatea de a supravietui este considerata virtutea principala. Teama de moarte, de esec, de fapt, ansamblul tuturor fricilor noastre caracterizeza relatiile dintre semeni si reprezinta predicatele psihologiei. Capacitatea de modificare si control a mediului exterior, precum si tehnicile de manipulare a oamenilor, a sistemelor economice, sociale creaza ascendentul "omului puternic", insa daca ne gandim ca marile personalitati ale istoriei, marii maestri spirituali, sfintii, proorocii sau profetii, binefacatorii umanitatii nu au fost deloc inaramati cu putere exterioara putem face diferenta dintre forta prin care supunem materia si puterea prin care dobandim control asupra spiritului. Zucav scrie: "Perceperea puterii ca fiind exterioara scindeaza psihicul indiferent daca este psihicul individului, al comunitatii, al natiunii sau al lumii".

Motto: „Pace va aduc voua copiii Mei, Pacea inseptita a Maicii Pamantesti si a Tatalui Ceresc.Pace aduc corpului vostru, Pacea calauzita de Ingerul Puterii, Pace aduc inimii voastre, Pace calauzita de Ingerul Iubirii.Pace aduc mintii voastre, Pace calauzita de Ingerul Intelepciunii.Prin ingerii Puterii, Iubirii si Intelepciunii veti strabate cele Sapte Cai ale Gradinii infinite si corpul, inima si mintea voastra vor fi o Unitate in zborul Sacru catre Marea Cereasca a Pacii”

Accesul in Rai

Swedenborg surprinde din nou credinciosul canonic si osificat in dogme sterile cand se indoieste ca ascetii sau pustnicii sunt privilegiati in Rai. Dimpotriva, suedezul le reproseaza acestora ca sunt prea posomorati, prea posaci, prea innegurati si proiectati asupra propriei mantuiri,dar vag interesat de soarta celorlalti. In ciuda cliseelor religioase, cum ca bogatul, modernul, dinamicul, cel care se desfata cu mancaruri si bauturi fine n-ar putea accesa Regatul Cerului, Swedenborg scrie ca "Doar constiinta este cea care deschide, sau nu portile raiului". Asemeni, parintilor ortodoxiei, si el crede ca "oamenii pot fi formati pentru rai, numai pe pamant, dobandindu-si curatenia spirituala". Taina nu este sa fugi de lume, in singuratate si asceza, ci tocmai aceea de a plonja in abisurile vietii, in tumulturile si vartejurile sale pentru a le ordona, pentru a le gasi sensul cel bun.Orgoliul si dragostea vanitoasa, simbolizate de omul bogat din parabola christica: "Mai degraba intra camila prin urechea acului decat bogatul in imparatia Domnului", nu vor fi niciodata pe placul lui Dumnezeu, in timp ce smerenia, simplitatea si cugetul omului obisnuit il vor face sa treaca mult mai usor in lumea spirituala.

Viziunile lui Emanuel Swedenborg au sedus si capatat atentia contemporaneitatii sale, mai ales dupa un incident petrecut la Gothenburg. Aflat cu prietenii la cina, a intrat intr-o stare scurta de detasare fata de concret si a anuntat livid ca la Stockolm a izbugnit un incendiu devastator. Doua zile mai tarziu (intre Gothenburg si capitala Suediei sunt aprox. 500 km) un mesager a adus trista veste. Desi, viziuninle sale au intrat in opozitie cu dogmele bisericesti, formatia stiintifica si elevarea propriei constiinte l-au facut pe Swedenborg sa straluceasca in pantheonul marilor maestrii spirituali

Motto: „Sa ridici ochii la ceruri, cand toti oamenii privesc in pamant, nu este usor. Sa adori ingerii Luminii, cand toti oamenii adora faima si bogatiile, nu este usor. Dar cel mai dificil lucru dintre toate este de a gandi cum gandesc ingerii si de a actiona ca ingerii.” (Evanghelia Eseniana)

Portile Raiului si Portile Iadului

Pentru Swedenborg si adeptii sai, poarta de intrare in Rai este iubirea neconditionata si toatala pentru intreaga creatie a lui Dumnezeu. Interesant, dar si in Iad se intra prin iubire, dar printr-o forma egoista, meschina, mincinoasa."Cei care se iubesc pe ei insisi mai mult decat iubesc Binele si Adevarul se trezesc cuprinsi de intuneric!". Fiintele de pe pamant, spre deosebire de ingeri sunt inzestrate si ele cu porti, dar prin care intra Dumnezeu si iese Satan. de aceea crestinii autentici spun la botez: "M-am lepadat de Satana, m-am unit cu Hristos, ma lepad de Satana, ma unesc cu Hristos..." Divinitatea din fiecare ne hraneste cu inteligenta, intelepciune, iubire, frumos, armonie, liniste si pace si nu cere in schimb decat ceea ce a rostit Hristos: "Iubeste pe Dumnezeul tau (adica din tine) cu toata fiinta ta, din tot cugetul si aproapele ca pe tine insuti!" Noi avem intentia si libertatea de a opta. Un alt mare esoterist, Martinez de Pasqualy, in al sau Tratat de reintegrare al tuturor fiintelor scrie despre faptul ca Dumnezeu nu a incetat niciodata dialogul cu noi, ci noi, prin individualizare am ales sa iesim din El, si, chiar uneori, sa nu-l mai ascultam. Chiar asa, de ce mai este valabila anecdota: "Cand vorbesti tu cu Dumnezeu se numeste rugaciune, iar cand vorbeste El cu tine, medicii ii spun schizofrenie?" In Raiul si Iadul, un accent important este pus pe "dragostea care ne guverneaza", caci ea reprezinta pasaportul nostru, fie pentru Cer, fie pentru Pamant, fie pentru Iad.

Despre ingeri

Motto: " Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" Matei 6:33

In "calatoria" sa interioara, Swedenborg a purtat lungi si foarte interesante conversatii cu ingerii, de la care a aflat cata tristete ii inconjoara pe locuitorii cerurilor cand vad in ce oarba ignoranta traiesc oamenii pe pamant, si cat de vagi si insufieciente cunoastinte au despre viata spirituala. Mai ales intelectualii care si-au construit un univers bazat doar pe perceptiile senzoriale, si nu si-au slefuit cele doua diamante interioare: intuitia si imaginatia, sunt atat de neincrezatori in ierarhiile cosmice.Viziunile sale din Raiul si Iadul continua:
- Ingerii sunt la fel de egocentrici ca oamenii si se indeparteaza, pentru o vreme de Tatal Creator din dorinta de a se individualiza. Si ei traverseaza stari precum placere sau invers ,in functie de distanta fata de Sursa. Cand sunt cuprinsi de ispitele egoului, ingerii sunt deprimati "iar Raiul se tine departe ratacirea lor".
-Puterea angelica este direct proportionala cu capacitatea de a admite ca ea vine de la Dumnezeu si nu de la sine.
-Vestimentatia ingerilor corespunde gradului de evolutie spirituala. Cu cat se apropie mai mult de fuzionarea cu Dumnezeu, cu atat hainele devin mai luminoase. In iad, ingerii cazuti sunt invesmantati in zdrente.
-Comunitatile angelice se formeaza in functie de aceeasi vibratie pe principiul "cine se aseamana se aduna".
-Locuintele lor au gradini superbe si acest fapt poate explica de ce pe pamant, gradinile simbolizeaza frumusetea si pacea raiului.
-Poporul ceresc se raporteaza vag la spatiu si timp, pe care nu le inteleg ca noi. Daca pentru om, totul se desfasoara in fragmenete temporale si este limitat in actiunile sale atat de corp cat si de spatiu, pentru inger "eternitatea este o stare infinita, nu un timp infinit." Asadar, ingerii transced spatiul si timpul.

Harta si structura Raiului

Experientele transcedentale si trairile interioare ale lui Swedenborg contrazic mitul ca Paradisul este o peninsula de nori, amorfa si decorata kitch in care niste ingerasi rubensieni dau fara de sens din aripioare gudurandu-se la picioarele tronului Celui Prea Inalt. Dimpotriva, viziunea raiului contureaza un taram, o lume organizata si ierarhizata pe diferite niveluri, regiuni si comunitati. Cu un spirit stiintific si o putere de sinteza, uimitoare, Swedenborg cartografiaza viata cereasca dupa cum urmeaza:
- Raiul este compus din doua dimensiuni: Imparatia Cereasca si cea Spirituala. Ingerii din dimensiunea celesta, au o constiinta superioara, direct conectata la LOGOS. Cei din imparatia spirituala sunt animati in primul rand de dragostea fata de aproape, iubirea lui Dumnezeu este un proces al gandirii si al memoriei.
-Sunt, de fapt trei ceruri: cel launtric, cel intermediar si cerul exterior. Aceasta este, de fapt si matricea mentala si spirituala a omului. Suntem asadar, o experesiea a configuratiei raiului. Dincolo de Porti, suntem asteptati de ingerii din cerul exterior, sau cel intermediar, in functie de raportatrile noastre, din timpul vietii la Bine, Adevar si Frumos. Cei care ajung in cerul interior s-au mantuit, au fuzionat cu prima lumina, au cunoscut Calea, Adevarul si Viata.
-Raiul fiinteaza in unitate imbinand toate elementele si totodata reflecatanadu-se in fiecare element. "Dumnezeu se reveleaza Siesi oglindindu-se in cioburile creatiei". Fiecare comunitate este expresia raiului intr-o forma mai restransa. Aici se aplica principiul divin: "cu totii Unu suntem".
-Lumina raiului are intensitatea fiecarei comunitati.Spre centrul raiului, ea devine din ce in ce mai pura, inspre cercurile exterioare, lumina devine laptoasa, totul pare mai incetosat, insa se afla scaldat in lumina divina, mult mai pregnant decat pe pamant.
-Exista vami intre ceruri. Si aici este nevoie de evolutie, de extindere a constiintei ca sa poti trece de la un cer la altul. Daca incerci sa arzi etapele te vei confrunta cu suferinta.
-Fiind un taram al iubirii neconditionate si pure, raiul nu admite decat adevarul. Spiritele nu pot avea secrete. "In rai nu-ti poti ascunde afectiunile". Aici definitoriu este verbul a fiinta. Cele precum a avea sau nu au nici o importanta.
-Raiul este structurat ca o comunitate, ca o tara cu zone urbane si rurale de aici si fraza lui Iisus "In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri" (Ioan 14:2)

-va urma-

Despre natura si ingeri

In 1688 se nastea, la Stockolm, Emanuel Swedenborg, cel care avea sa-i inspire profund pe William Blake, Fiodor Dostoievski si pe Carl Gustav Jung. Intre 1729 si 1734 a publicat trei volume din Opere de filosofie si mineralogie. Pe cand se afla in Olanda a trait cateva experiente spirituale extraordinar de profunde, urmate apoi de revelatii mistice si transcedentale in perioada cand lucra in Anglia. In 1798 ii apare o lucrare fundamentala pentru esoterism: Arcana Coelestia. Va fi judecat pentru erezie, la Gothenburg, fiind acuzat pentru lucrarea Adevarata Religie Crestina, in care dezvolta o teologie total diferita de cea canonica. Dupa moartea sa, discipolii au infiintat in 1787 Biserica Noului Ierusalim si ritul operativ Swedenborg.Opera sa este incununata prin De Coelo et eius Mirabilibus et de Inferno (Raiul si Iadul) in care isi etaleaza viziunile despre lumea spirituala. In esenta, descopera ca lumea celesta este la fel de reala ca si cea laica. Iata un pasaj din carte, revelator pentru a-i contura tema centrala: "Ingerii sunt uimiti cand aud ca exista practic oameni care pun totul pe seama naturii si nimic pe seama Fiintei Divine, oameni care cred ca trupurile lor, unde se contopesc atatea minuni ceresti, sunt modelata doar de natura-care cred ca ratiunea are ca sursa tot natura. Dar, de si-ar inalta putin mintiile, ar putea vedea ca asemenea lucruri ne sunt date de Fiinta Divina, si nu de natura; ca natura a fost creata doar pentru a invesmanta ceea ce este spiritual, si pentru a-l prezenta, drept echivalentul ei, pe cea mai de jos treapta a ordinii. Ingerii ii compara pe acesti oameni cu bufnitele, care vad in intuneric, dar nu vad in lumina."

-va urma-

Motto: " Tot ceea ce poate fi rezolvat printr-o metoda simpla nu trebuie incercat printr-o metoda complicata. Nu exista decat un singur adevar al carui existenta nu are nevoie de vreo dovada, pentru ca acest adevar isi este siesi dovada pentru cei care sunt capabili sa-l inteleaga. De ca sa avem nevoie de complexitate cand cautam lucruri simple?

Aforisme hermetice

Natura trebuie ajutata de arta ori de cate ori ii lipseste puterea.Orice substanta devine perfecta, abia dupa ce a trecut printr-un proces complex de transformari. Atingerea starii de gratie devine solida, dupa ce, in prealabil, persoana a fost dizolvata.Nimic nu poate fi imbunatatit decat din interiorul sau. Natura unui copac nu poate fi schimbata prin aranjamentul crengilor, nici daca are coroana impodobita, el nu poate fi ameliorat decat schimband compozitia solului din care-si extrage hrana, sau prin altoire. Atentie, natura se foloseste de natura, o intelege si o invinge. Exista o singura cunoasterea autentica-cunoasterea de sine. Toate fiintele isi implinesc propria lor existenta. Cel care nu cunoaste miscarea nu intelege natura. Natura este fica miscarii. Daca universul va inceta sa curga, intreaga natura va incremeni. Cel care nu cunoaste miscarile care se produc in propriul corp este ca un strain in propria casa.Nimic nu trece de la o extrema la alta, fara ajutorul unei stari intermediare. Un animal nu poate atinge starea celesta inainte sa experimenteze dimensiunea umana. Vointa proprie, care se opune vointei divine trebuie sa inceteze pentru a lasa loc luminii providentiale sa patrunda in suflet. Cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi intelese decat de copii. Orice lucru se va reintoarce la creatorul sau. Ceea ce a fost zamislit din pamant, in tarana se va intoarce, ceea ce a fost faurit din pulbere de stele se va reintoarce in astral; ceea ce este spiritual, provine de la Sf.Duh si isi va recunoaste casa doar in bratele lui Dumnezeu.

Motto: " E greu sa umbli in lungul unui tais ascutit de brici; inteleptul spune ca tot atat de greu este si drumul mantuirii" Upanishade

Omul de lumina

Dupa ce persoana a intalnit fiinta si a devenit un om nou, ingropandu-si viciile si patimile, viata sa s-a extins din existenta spre fiintare. Procesul lung prin care mintea, sufletul si trupul sau au trecut, transformarile, evolutia, experimentarea divinului din fiecare, il fac pe omul de lumina sa renunte la faima si ambitii. Modestia il va impiedica sa se dea pe sine ca exemplu pentru ceilalti, dar stie ca va veni o vreme cand si alte suflete ezitante, triste, tematoare vor fi atrase de lumina privirii si blandeatea vocii sale, asemeni fluturilor sedusi iremediabil de flacara lumanarii. El nu are bunuri materiale de impartit, in schimb el iti poate imparatasi comoara fara pret pe care o dobandeste doar acela care plonjeaza in viata spirituala. Daca vrei sa devi si tu un om de lumina incepe prin a te elibera de orgoliu, trufie si vanitate. Cand peste mintea ta se va asterne seninatatea tacerii, iar curiozitatea copilareasca va inlocui patima bolnavicioasa, vei simti cum te inunda fericirea nejustificata! E o taina, o cale ingusta. Socrate o stia considerandu-se un prost cu simtul umorului...

Motto: "Omule, daca reusesti sa-ti infranezi dorintele, atotputernicia te va locui, ca apa care vine sa umple causul palmei.Caci in sinea ta locuieste fiinta adevarata, rod al vointei tale, tu esti zeul care poti deveni"

Lytton Bulwer

Cum recunosti un om fericit?

1. Este rabdator.

2. Are suflet bun.

3. Nu pofteste.

4. Nu se grabeste.

5. Nu este arogant.

6. Nu este ambitios si vanitos.

7. Este mereu calm si binevoitor.

8. Nu este clevetitor si calomnios.

9. Iubeste intotdeauna dreptatea si adevarul.

10. Este iertator.

11. Stie cum sa pastreze tacerea.

12. Crede in tot ceea ce spune.

13. Speranta sa este puternica.

Astfel, dobandind aceste atribute, omul va fuziona intr-o lumina vie pe care o va intelege pe deplin daca il va iubi de Dumnezeu, inainte de toate si daca isi va consacra viata dezvoltarii spirituale. Vechiul om din carne isi poate schimba trupul in lumina fiind altruist, temperat, modest, energic si tacut. Va dobandi intelepciunea dupa ce va fi studiat teoria inaintea practicii, dupa ce va fi citit vechile carti despre spiritualitate si adevar. Cand sufletul sau va iradia iubire neconditionata, omului ii vor creste aripi. "Fii caritabil cu toate fiintele, traieste in adorarea constanta a binelui suprem si numele tau va straluci in Cartea Vietii"! (Madathanus)

Motto: Voi nu sunteti ingraditi de propriul vostru corp , nici inlantuiti de case si ogoare. Ceea ce sunteti voi slasluieste deasupra muntelui si cutreiera pe aripile vantului. Nu este un lucru care se taraste la soare pentru a se incalzi si nici nu-si sapa vizuini in intuneric pentru a se apara, ci este un lucru liber, un spirit care invaluie pamantul si care se misca in eter. Kahil Gibran - Profetul

Alchimia fericirii II

Cunoasterea acestei lumi
Pentru Ghazzali, trupul omului este mijlocul pe care-l foloseste sufletul pentru a trece prin viata. Sufletul celui intelept si iubitor are grija de trup, precum pelerinul care in drum spre Mecca isi adapa camila. Insa, daca zaboveste prea mult si prea amanuntit in grija pentru animal, vor muri amandoi in desert fara a-si atinge obiectivul. "Cei care s-au lasat, fara limita, in voia placerilor lumesti, in momentul mortii vor fi asemenea celui care s-a ghiftuit peste masura cu delicioase merinde, pe care le va vomita apoi. Gustul delicios a trecut, dar rusinea a ramas." In sufism, omul spiritual este asemuit musafirului care mananca frugal, multumeste gazdei, dupa care pleaca...
Cunoasterea lumii de apoi
In Coran scrie ca sufletele au fost trimise pe pamant pentru a dobandi cunoastere si experienta. Acestea, speriate de necunoscut s-au opus, insa Dumnezeu le-a linistit asigurandu-le ca vor avea toate instructiunile pentru a sti cum sa traiasca. Insa, sufletele care s-au decis sa incalce legile, sau, din ignoranta, le-au incalcat au inceput sa rataceasca calea, sa-si uite menirea. Pentru oamenii care si-au uitat originea divina, viata devine un infern. "Iadul ii inconjoara pe infideli".Asemeni apostolului Pavel, si Ghazzali ajunge la concluzia ca, spre deosebire de animale sau ingeri care nu-si pot schimba regnul, rangul si dimensiunea, omul prin libertatea sa de alegere poate cobori in animalitate sau se poate inalta la Regatul Cerului.
La fel ca toti marii initiati, Ghazzali reda religiei sale, islamului, caracterul viu si inteligent, combatand reflexele mecanice, ritualul saracit de duh si desacralizarea credinciosului. In timp ce Europa medievala stingea luminile Gnozei, Islamul incepea sa fuzioneze cu cele mai importante institutii ale statului deschizand drumul adeptilor spre cunoastere. Pentru credinciosii, indiferent de rit, dogma sau traditie, pacea interioara vine dupa acceptarea ca in viata aceasta suntem turisti si ca peste un timp ne vom intoarce acasa, in lumea de apoi, acolo de unde emana si se intorc toate fiintele si lucrurile, adica in LOGOS.

Motto: " A existat o vreme cand nu eram nimic"
Coran

Caile dobandirii fericirii

Cunoasterea sinelui
Sa ne intoarecm la predicatele alchimiei lui Ghazzali. Adevarul rezida si straluceste in cele mai inalte facultati umane. Spiritul nu poate fi linistit si senin in afara Adevarului, pe care nu il vom gasi in lumea "de afara, ci numai si numai in cea dinauntru".Materialistul, lacomul, desfranatul, ticalosul cred ca taina fericirii consta in satisfacerea tuturor poftelor. Omul ideii, cel pentru care dragostea uneste Cerul cu Pamantul va descoperi in sine extazul cunoasterii - adevarata Gnoza. Extazul misticilor poate fi cel mai bun exemplu.
Cunoasterea lui Dumnezeu
Mai devreme, sau mai tarziu va trebui sa ne raspundem la intrebarea pentru ce am fost creati, care este sensul nostru in economia lui Dumnezeu. Prizonierul simturilor este asemeni unei furnici care se taraste pe o pagina scrisa si care crede ca literele sunt produsul exclusiv al stiloului. Abia, dupa ce plonjezi in universul interior poti intelege ideea care a generat cuvantul. Pe vremuri, medicii cunoasteau teologie si astrologie, si atunci puteau diagnostica atat cauzele mecanice ale bolii, cat si pe cele subtile. Ghazzali scrie, asemeni lui Lazarev ca Dumnezeu da boli oamenilor cu un scop foarte precis. Cand omul se va probusi in abisul propriei incompetente, cand se va simti ruinat si naruit de forte pe care nu le poate stapani se va apropia mai mult de divinitate, in incercarea initiala de a intelege ce i se intampla. Exista un singur principiu (Allah) care genereaza legile cauzale. Omul intra, apoi in raportul cauza-efect, uitand, din nefericire ca in spatele aparentelor se afla esenta adevarului. Multi ignora Judecata de Apoi, ca si cum, daca in viata aceasta incalci legea, poti spera ca nu vei fi pedepsit niciodata. E stupid! Ghazzali, face aici o comparatie superba: " aceia care nu cred ca fiecare om este chemat in fata lui Dumnezeu pentru a da socoteala gandurilor, vorbelor si faptelor sale, este asemeni bolnavilor care, la un moment dat nu-si mai iau medicamentele, gandindu-se ca medicului nu-i pasa, daca le iau sau nu." Este evident ca problema nu este procuparea medicului pentru tratamentul pacientului, ci faptul ca acesta din urma, nesocotind prescriptia se va autodistruge. Prin rugaciune, noi nu-l hranim pe Dumnezeu cu energie ci ne reamintim permanent cine suntem, de unde venim si care este menirea noastre aici si acum.

-va urma-

Motto: "Existam pentru a invata si intelege adevarul despre legatura tainica dintre noi si Dumnezeu"

Alchimia Fericirii

In araba, Kimiya'-yi sa'adat, Alchimia Fericirii este sinteza cunoasterii teologice si filosofice la care a ajuns Ghazzazli. Primele capitole analizeaza invataturile profetului Mahomed, pacea lui Allah asupra sa. In esenta, acestea demonstreaza ca fericirea nu poate fi atinsa in absenta relatiei stranse cu Creatorul nostru si al lumii, cu Dumnezeu. Exista patru predicate alchimice menite sa metamorfozeze animalul in om si omul in inger:
1. Cunoasterea de sine.
2. Cunoasterea lui Dumnezeu.
3. Cunoasterea lumii asa cum este, in toate formele si energiile ei.
4. Cunoasterea lumii de apoi si a ierarhiilor ceresti.
Asemeni hermetistior din antichitate, Ghazzali stia ca nu ne putem atinge maximul de potential, daca nu am trecut prin procesul cel mai profund de autocunoastere. La venirea noastra in aceasta lume am primit de la Dumnezeu o inima curata. "Omul a venit in aceasta lume asemenea unui calator care viziteaza o tara straina...si care de indata ce isi va fi satisfacut vacanta se va intoarce in tinutul sau natal." Acestei inimi, careia crestinii ii spun suflet este sediul unde trebuie sa ne extindem si sa ne slefuim constiinta. Ghazaali scrie "cand oamenii se lasa stapaniti de pasiuni e ca si cum ar lasa un inger in ghearale unui caine". Evident, prin analogie putem intelege ca un spirit disciplinat si animat de dorinta de intelegere si perfectionare va fi " asemeni fierului ruginit, care bine lustruit devine oglinda care va reflecta, apoi lumina divina." Nu trebuie sa ne rispim energia inimii, doar cu preocuparile acesti lumi, fara sa avem in vedere legile universale. Cand oamenii se desfata folosindu-si doar simturile grosiere se lasa sedusi de "duhul lumii, pierzand legatura cu duhul lui Dumenzeu". Ghazzali stia de ce Christos a spus: "Regatul meu nu este din lumea aceasta". Simturile neguvernate de spirit devin malefice. Furia gaseste placere in razbunare. Prin slefuirea spirituala, iubirea va gasi placere in toate aspectele vietii.

-va urma-

Motto: " Oricine va studia aceasta problema va constata ca fericirea este inevitabil legata de cunoasterea lui Dumnezeu. fiecare facultate a noastra isi gaseste placerea in scopul pentru care a fost creata: poftele trupesti isi gasesc placerea in satisfacerea dorintei, mania in razbunare, ochiul in adirarea obiectelor frumoase, iar urechea in ascultarea sunetelor armonioase. Cea mai inalta functie a sufletului uman este perceptia adevarului; in ea se gaseste, asadar, cea mai mare desfatare"

Ghazzali-Alchimia fericirii

Experienta dialogului nemijlocit cu Dumnezeu

Abu Hamid Muhammad ibn Muhamamad al-Ghazzali, nascut in Tus, o regiune din nordul Iranului de astazi,in 1058, a fost profesor de jurisprudenta islamica in Bagdad si scriitor, filosof, teolog. Si-a dedicat intreaga viata incercarii de a intelege lumea si scopul lui Dumnezeu. In perioada indoielilor sale a scris Izbavirea de greseala in care povesteste epifania la care a luat parte. O lumina superba l-a invaluit din interior si intr-o clipa a inteles ca argumentele lui bine sistematizate s-au destramat ca un fum in vant in fata intalnirii directe si atat de intime cu Allah cel Prea Inalt. Dupa aceasta experienta mistica in care a palavragit cu Dumnezeu: "minte catre minte, tata catre fiu", a scris Renasterea stiintelor religioase in care a analizat, demitizat si demontat toate scolile de gandire teologica si filosofica, mai putin sufismul, care in opinia sa era singura cale de a "vorbi personal cu Dumnezeu, de a trai aceasta minunata experienta, dirct si fara intermediari". In cautarea sensurilor profunde, Ghazzali va calatori in toata Asia Mica propovaduind doctrinele sufiste, nu foarte tolerate de autoritatile islamice, la fel de corupte mental si moral ca si altele de gen...din diferite religii. Asemeni lui Tomasso D'Aquino, care pentru catolicism a devenit un pilon de baza, dupa ce in prealabil a fost criticat de confrati, asa si Ghazzali, dupa intoarcerea din Siria va fi numit Hujjat-el-Islam, adica Marturia Islamului. Curand intraga Europa Medievala va lua contact cu lucrarile spirituale ale unui arab pe care l-au numit Algazel...

-va urma-

Motto: "Omul nu a fost creat in gluma sau la intamplare, ci alcatuit admirail si pentru un scop maret. Cu toate ca nu are forma vesnica, el traieste totusi vesnic; si desi corpul lui este uman si pamantean, spiritul lui in schimb este semet si divin". Ghazzali - Alchimia fericirii

In cautarea sensului profund, pe calea sufismului

In perioada indoielilor, observam ca nu ne putem sprijini doar pe dovada simturilor. De exemplu, cand privim cerul, stelele ni se par niste puncte de lumina, apoi cand deschidem un atlas cosmic, aflam ca circumferinta stelei respective este de zece ori mai mare decat a pamantului. Sufistii, esotericii islamului stiu si ne invata si pe noi, ratacitorii pe Cale ca rationamentul persoanei este depasit de o altfel de logica, pe treptele inalte de constiinta. Iata ce spune, Mahomed, pacea Domnului sa fie vesnic asupra lui: "Oamenii sunt adormiti, prin moarte se trezesc".

-va urma-

Motto:"Prea multe cunostinte i-au stat obstacol, prea multe versuri sfinte, prea multe ritualuri, prea multe tagaduiri, prea multe fapte si stradanii. Fusese plin de aroganta-mereu cel mai inteligent, cel mai zelos, mereu cu un pas inaintea celorlalti, mereu chibzuit si plin de spirit, ba preot, ba intelept. Propriul sau eu se strecurase in aceasta preotie, in aceasta trufie, in aceasta spiritualitate..."

Siddharta si Hesse

Tot de la fluviu, Siddharata invata ca desi existenta pare un tumult plin de vartejuri, un teren ostil in care se confrunta curente diferite, oameni, locuri, sentimente, ganduri, emotii atat de personale si individualizate, este totusi expresia aceluiasi intreg. Si fluviul, care insumeaza mai multe rauri care s-au varsat in el din munti si paduri diferite urmeaza acelasi curs unic. ca si viata! Din aceasta perspectiva mesajul lui Siddharta este simplu: Daca vrem sa cunoastem fericirea intelegerii cerului si a pamantului, dobandind starea de liniste, sinonima cu Nirvana sau Paradisul nu trebuie sa ne mortificam si sa fugim din si de lume, ci sa experimentam tot ceea ce ne ofera viata. Fiecare fractiune de secunda este incarcata de Dumnezeu cu maxima sacralitate! Lectia lui Siddharta avea sa-i schimbe fundamental desinul scriitorului german Herman Hesse. In 1911, calatoreste in India unde cunoaste legenda fiului brahmanului, dar inainte de a deveni marele scriitor, autorul celebrelor: Klein si Wagner, Ultima vara a lui Klingor, Lupul de stepa, Narcis si Gura de Aur, Calatorie spre Soare-Rasare si al capodoperei Jocul cu margele de sticla se afla in cea mai tenebroasa etapa existentiala. Sarac, abia daca isi putea intretine cei trei copii, asista neputincios la crizele de schizofrenie, din ce in ce mai dese ale sotiei. Cand a simtit ca este invins, ca viata l-a strivit ca pe un gandac, ceva s-a produs in fibra sa launtrica. S-a hotarat sa-si interneze sotia intr-un ospiciu si sa-si lase copiii in grija prietenilor, retragandu-se solitar in Elvetia. Ziua medita pe malul lacului Lugano si seara scria. Acolo a scris nuvela despre Siddharta, amalgamand armonios conceptele taoiste cu cele buddhiste, hinduse, crestine, obtinand un nou curent de gandire-traire: gasirea caii personale de trezire spirituala! Iata cat de admirabil fuzioneaza spiritele in marea lor lectie de viata pe care o ofera, intotdeauna adeptilor insetati de adevar si indragostiti de lumina!

Motto: "Adevarata liniste sufleteasca binecuvanteaza si lumineaza pe acela care a invins cei doi demoni ai egoului: teama si dorinta. Adevarata fericire se intalneste doar pe Calea Spirituala. Abia acolo se poate iesi din intuneric si suferinta, din dualitate."

Zbuciumul lui Siddharta

Dezamagit de ceea ce a ajuns, scarbit de propriile vicii si slabiciuni, fiul brahmanului fuge din oras, se hotaraste sa o uite pe Kamala si ajuns in padure intra in meditatie, dorindu-si moartea. Adoarme pe malul Gangelui si-l viseaza pe Govinda, prietenul sau din adolescenta, care-l provoaca sa scormoneasca adanc in meandrele vietii sale si sa regaseasca scanteia spiritului viu care l-a dirijat catre cunoasterea deplina a sinelui si a universului. Siddharta intelege ca nimic nu este intamplator, ca viata este o academie de informatii si intamplari, menite sa ajute adeptul sa se inteleaga pe sine, pe altii, cerul si pamantul.Astfel, a trebuit sa strabata lumea simturilor, sa se imbete cu iluzii si dorinti desarte, tocmai pentru a intelege mecanismele care ne tin captivi in dimensiunea materiala. El a inteles ca nu este sufiecient sa fi un ascet pribeag ca sa dobandesti Nirvana ci asemeni lui Buddha sa faci parte din aceasta lume, fara a fi insa sedus de formele ei! Se angajeaza ajutor de luntras, duce o viata modesta dar fericita in mijlocul naturii. Fluviul pe care-l mangaie cu vaslele ii vorbeste si-l invata asa cum n-a mai facut-o pana atunci nici un saman, nici un pelerin, nici un maestru. In lumina soarelui de dimineata, sub cerul albastru brazdat de pasari jucause, Siddharta isi gaseste, in sfasit linistea. Asemeni, prietenului sau Gautama, realizeaza ca "s-a trezit"! Intr-o zi, vede pe mal o femeie simpla tipand dispearata si un baiat lesinat. Ajuns imediat, afla ce cei doi pornisera in cautarea lui Buddha, despre care se zvonea ca este la sfasitul vietii, si ca baiatul fusese muscat de un sarpe. Dupa ce reuseste sa-l vindece, Siddharta se uita in ochii femeii si tresare imperceptibil. Era Kamala, iubita lui. Abia atunci , Siddharta observa cat de bine i se oglindesc trasaturile pe chipul baiatului. Noi sentimente il invaluie pe cautator. Dragostea pe care o simte acum nu are nici o legatura cu desfraul tineretii ci cu fericirea simpla de a-si vedea copilul crescand. Realizeaza ca nici nazuintele spirituale, nici cufundarea in imperiul simturilor nu i-au adus pacea interioara ci fluviul, atat de bland, de uniform si de tolerant cu toate miile de suflete care-l parcurg. Iata ce-i marturiseste Siddharta prietenului Govinda: "Singurul lucru care ma intereseaza este putera de a iubi lumea fara a o privi cu dispret, fara a o uri si fara a ma uri pe mine insumi-puterea de a o privi si de a ma privi pe mine insumi, si pe toate fiintele cu dragoste, admiratie si respect".

-va urma-

Motto: "Viata nu este o serie de evenimente, ci o serie de revelatii despre adevar"

Siddharta si...dragostea

Dupa asimilarea lectiei ca lumea este, de fapt oglinda in care ne privim si ca natura nu este un domeniu exterior perosanei, ci interior fiintei, Siddharta porneste, fara tinta in cautarea trairii fiecarei clipe cu intensitate si adevar. Invatase de la Gautama, ca trecutul moare in fiecare secunda, ca sa lase loc prezentului, care se exprima prin clipa. Eternitatea nu poate fi perceputa, decat in clipa. Aici si acum! Regretele sunt tardive, trecutul nu merita sa fie retrait. Fiecare secunda declanseaza noi si teribile energii care vor modela viitorul. Meditand la raportul cauza-efect, Siddharta intra intr-un oras pestrit si colorat, unde intalneste o femeie superba cu o "gura ca o smochina, abia iesita din floare". Fiul brahmanului, infasurat in panze, prafuit, slab si palid din cauza ascezei, cu ochii aprinsi de incandescenta trairilor interioare ramane pironit locului. Incet, dar infailibil, fiorul dragostei ii reveleaza lui Siddharta taina universala a atractiei polilor opusi. Dragostea este pentru om ca legea atractiei gravitationale pentru mar! Neatent la detalii, el nu observa, ca femeia era insotita de multi slujitori, ca poarta haine foarte scumpe si ca face parte dintr-o casta foarte influenta. Cutezator, Siddharta ii propune femeii un schimb: ea sa-l invete iubirea, iar el o poate initia in "arta de a gandi, de a posti, de a astepta si de a scrie versuri". Fermecatoarea aparitie, pe nume Kamala il avertizeaza ca va trebui sa se spele, sa se imbrace frumos, sa isi procure o suma consistenta de bani, daca spera sa se infiripe ceva intre ei. Dragostea il va purta pe tanarul cautator de sensuri intr-o lume total diferita de ceea ce experimentase el, pana acum. Va incepe sa lucreze pentru un negustor; datorita cunostintelor si a intelepciunii sale premature, Siddharta va ajunge un om prosper, respectat si foarte pragmatic. Fara sa-si dea seama, detasarea si intepeciunea dobandite printre pelerini si shamani incep sa se destrame ca un fum alb in bataia vantului. Farmecele si viciile lumii materialiste il impresoara si incep sa-l domnine. Va ajunge un epicurian, sedus de jocurile de noroc, bauturile fine, se va inaspri, plin de trufie si sete de putere va incepe sa rataceasca in imperiul iluziei si al intunericului. Dupa o noapte de orgii, realizeaza ca s-a transformat intr-un viu-mort, ca a ajuns mai rau decat toti ceilalti pe care-i compatimea cand ducea viata de ascet.

-va urma-

Motto: "In loc de a nazui spre inalte culmi spirituale, accepta viata asa cum este ea, cu toate provocarile ei. Abia atunci vei castiga putere, dar mai ales liniste sufleteasca. Taina consta in unificarea planului mental cu cel afectiv si material."

Siddharta si Gautama

Dupa indelungi peregrinari, cei doi amici Siddharta si Govinda afla de existenta unui iluminat, numit Buddha de catre adeptii sai, care are o "infatisarea radioasa" si care "s-a trezit, atingand starea de nirvana dupa ce a constientizat ca totul este guvernat in univers de raportul cauza-efect". Intalnirea cu Buddha este simpla si luminoasa. Siddharta vede in interelocutorul sau o fiinta detasata de toate chinurile vietii si cufundata intr-un zambet misterios, "asa cum numai oamenii care il inteleg pe Dumnezeu, pot avea".Insa, Siddharta nu devine discipolul lui Gautama, fiind increzator ca eliberarea de conditionari si dobandirea "starii de trezire spirituala" nu ne este data de maestri sau zei, de invataturi sau ritualuri ci numai de propria optiune si de experienta individuala pe calea dreapta. Siddharta se hotaraste sa mediteze in locuri singuratice. In umbra unei paduri are o revelatie teribila din care intelege ca pana acum s-a aflat pe un drum gresit, caci dispretuia lumea fizica pe care o considera maya (iluzie). Acum, fiind cufundat in contemplarea pomilor, a cerului, a lunii, a raului care curge necontenit, a stelelor nu le-a mai rationat, n-a mai cugetat conceptual, ci pur si simplu "le-a respirat, le-a trait". A inteles, astfel, ca setea lui neostoita pentru intelepciune si perfectiune i-au consumat energia orbindu-l sa vada frumusetea lumii. Cuvintele lui Gautama aveau sa lucreze in structurile profunde ale lui Siddharta si foarte curand, viata acestuia va cunoaste o noua etapa de extindere a constiintei.

-va urma-

Motto:" Cei mai multi oameni, Kamala, sunt ca frunzele care cad, prinse intr-un vartej, leganandu-se pana ating pamantul. Altii, insa, cativa doar, sunt ca stelele, care se deplaseaza pe o traiectorie fixa, fara ca vantul sa le atinga: ei poarta in strafundul lor propria lor lege si propria lor traiectorie".

Siddharta

Poate, cel mai frumos despre Siddharta, a scris Herman Hesse. Este povestea fiului unui brahman intelept, un mic geniu familiarizat cu temele spirituale, cu practicile si doctrinele hinduse, cu discutiile teologice, dar care, in adolescenta, traieste o criza existentiala. In ciuda aplecarii sale catre sine, Siddharta este derutat, confuz si foarte trist pentru ca se indoieste ca teoriile religioase raman axiome. El pledeaza pentru experienta personala, pentru "fuzionarea cu Tatal tuturor lucrurilor". Asa ca, neincrezator in ritualuri si ceremoniale executate mecanic, despiritualizate si intr-un mod, eronat generalizate, se hotaraste sa isi paraseasca parintii si sa traiasca cu shamanii, ascetii, pelerinii, cu totii cautatorii singuratici ai dimensiunii interioare. Incepe curand, o viata austera. Alaturi de prietenul sau, Govinda porneste in lume, imbracat doar cu o panza in jurul soldurilor. Posteste, mediteaza, contempla natura si oamenii. In timp, isi potoleste pornirile persoane si se hraneste cu balsamul fiintei care doarme in ego. Insa calatoria lui spirituala va incepe abia dupa intalnirea cu Buddha...

-va urma-

Motto: " Cata binecuvantare sa stii ca Dumnezeu da nastere intregii existente. De la un strop de existenta, sufletul poate percepe existenta lui Dumnezeu, care nu are nici inceput, nici sfarsit" Moise de Leon - Cartea Splendorii

Armonizarea egoului cu sine si fuzionarea in Dumnezeire

Cabalistii intuiesc ca lumile divine au nevoie de actiunea completa a omului pentru ca planul Creatorului sa-si implineasca potentialul. Asemeni sfintilor parinti, si exegetii studiului sefirelor stiu ca Dumnezeu se oglindeste in Creatia sa, si ca fara noi, ar fi incomplet. Noua ne revine indatorirea de a medita si intelege sensurile creatiei si ale vietii si mai ales sa rispim misterul gandirii si al logicii Dumnezeiesti. Einstein, care a studiat in profunzime Cabala a si scris: "Nu ma intereseaza cum a facut Dumnezeu, lumea ci mai ales cum gandeste El". Cabalistii stiu ca Logosul primordial este o tripartitie: gand-rostire-actiune. Practica si intelegerea Cabalei te fac sa intelegi,in cele din urma ca noi suntem doar instrumente ale manifestarii divine, si ca putem sa ne unim cu Tatal, in Ain Soph, doar prin renuntarea la egou, la individualitate, adica la persoana. Iata ce scrie Dov Baer, un maestru hashidic, in secolul al XIII-lea: " Daca tu te percepi pe tine insuti ca pe o entitate, atunci Dumnezeu nu se poate invesmanta in tine, pentru ca Dumnezeu este infinit". Prin Cabala putem trai implinirea de sine, ne putem redescoperi potentialul creator de natura divina si ne putem reintegra Imparatiei Ceresti conlucrand cu geniile naturii, cu ierarhiile ceresti de lumina: zei, heruvimi, ingeri, arhangheli, serafimi, tronuri. Isaac de Leon afirma ca sufletul este generat de spirit si-si dezvolta propria constiinta in dimensiunea persoanei, pentru ca este incomplet si trebuie sa se desavraseasca in toate dimensiunile. Asadar, conform invatarilor cabalistice, viata pe pamant a fost conceputa pentru a implini scopurile tainice ale lui Dumnezeu. Prin studierea sefiroturilor ajungem la acea autocunoastere care ne poate elibera din prizonieratul simturilor reasezandu-ne in planul arhetipal al ideii care devine principiu ca sa poate generea cauzele nascatoare de efecte. Misterul si fascinatia Cabalei continua si astazi, dar trebuie stiut ca traditia permitea accesul la invataturile secrete doar acelora care, trecuti de 40 de ani, erau casatoriti si perfect sanatosi, intrucat intelegerea acestui sistem schimba chiar si informatia din ADN si fiind o "lucrare a ingerilor lui Dumnezeu pentru fratii si surorile lor cazute, dar dornice de reintegrare" poate tulbura omul inertial pana la a-i provoca nebunia. Asa ii avertizeaza cabalistul Isaac Akko, pe toti cei care indraznesc sa bata la poarta initierii: "Incearca sa vezi lumina Dumnezeiasca, pentru ca te-am adus in oceanul imensitatii. Ai grija! Incearca sa vezi, dar fereste-te sa nu te ineci". Pentru o intelegere temeinica a Cabalei va recomand urmatoarte carti:
- Esenta Cabalei de Daniel C. Matt
- Originile Cabalei; Cabala si simbolistica ei de Ghershom Scholem
- Noi perspective asupra Cabalei de Moshe Idel.
- Kabbalah de Papus
- Omul si Absolutul dupa doctrina Kabbalei de Leo Schaya
- Doctrina Kabbalei de Adolph Franck
- Cabala magica pe intelesul tuturor de Ted Andrews
- Zoharul

Ce este Cabala?

Intelegerea si practicarea invataturilor Cabalei il binecuvanteaza pe om in lumina constiintei cosmice, prin uniunea mistica cu Dumnezeu. Aceasta stare-rai a fost varsta de aur a umanitatii, inainte de caderea in pacatul cufundarii "in abisul raului". Scopul final era iesirea din dualitatea bine-rau si unirea cu Intregul prin descoperirea naturii feminine a Domnului, simbolizata, pentru evrei de zeita Shekhinah. Inaintea aparitiei Cabalei,a existat Sefer Yetsirah (Cartea Creatiei), fundamentala pentru misticismul iudaic. Aici, Dumnezeu a creat lumea rostind-o, printr-o combinatie de litere si numere sacre. Asa apar cele zece sefiroturi, care emana din tripartitia incognoscibila a lui Dumnezeu, care precede spatiul si timpul, numita Ain, Ain Soph si Ain Soph Aur.Remarcam asemanarea conceptual si dogmatica cu treimea din crestinism: Tatal, Fiul si Sf. Duh, sau pe cea hindusa: Brahman, Shiva, Vishnu. Cabalistul Isaac Luria explica inceputurile lumii prin analizarea celor zece sefiroturi. In spatiul gol, in vid sau nefiinta, in vacuitatea lui Ain Soph a aparut o Lumina care a inceput sa raspandeasca razele vietii prin cele zece canale spirituale. Unele dintre aceste emanatii nu au rezistat in planurile divine si s-au prabusit colonizand lumi imperfecte. Cea mai mare parte a creatiei a pastrat legatura neintrerupta cu constiinta universala, insa demonii si oamenii au rupt voluntar relatiile cu intregul, fiind sedusi de individualizare si separatism. Mantuirea si reintoarcerea catre Sursa se face, conform Cabalei prin descatusarea constiintei din inchisoarea materiei si prin redarea scanteilor divine, marelui foc ceresc si aceasta nu este posibila decat prin respectarea principiilor si legilor divine, printr-o viata pioasa si deplina.

Fiecare sefirot este un atribut si o expresie arhetipala a lui Dumnezeu in univers, in creatie, in natura si in fiinte. Totul izvoraste din Kether (regatul cerului, coroana cosmica) si implineste creatia prin Hokhmah (intelepciune), Binah (inteligenta), Hesed (iubire), Geburah (putere), Tipheret (frumusete), Netzah (vesnicie), Hod (splendoare), Yesod (temelie) si Malkut (regat). Adam Kadmon este restaurat de Shekhinah (prezenta divina) si redevine pe deplin "facut dupa chipul si asemanarea Elohimilor", adica parte barbateasca si parte femeiasca. Sa nu uitam ca spiritul este androgin,iar fuziunea om-Dumnezeu se petrece abia dupa ce, adeptul atinge constiinta sefiroturilor.

-va urma-