Alchimia

Pentru ezosterism, alchimia este asemeni inimii pentru ori ce organism viu. Privita in toate organizatiile initiatice autentice ca o filosofie a spiritului si a materiei, in componenta sa operativa, alchimia cuprinde domenii vaste precum fizica, chimia, biologia, medicina, astrologia, meteorologia, embriologia, stiintele mediului, psihologia, botanica, economia, iar in cea speculativa se formeaza din misticism, hermetism si ocultism. Ca dovada a capacitatii sale de a transmuta elementele inferioare in cele superioare, avem prelucrarea aurului in antichitate, si aici, nu putem sa nu ne lasam uimiti de faptul ca dacii cunoasteau tehnologia prelucrarii regelui metalelor la 24 de karate. Cu peste un mileniu in urma, alchimistii chinezi reusisra sa prelucreze urina umana obtinand hormoni sexuali steroizi, pe care i-au folosit cu un succes neintrerupt pana astazi in tratarea insuficientei hormonale. Tot in China antica, metalurgistii obtinusera aluminiu, descoperisera fosforul, iar alchistii occidentali ai evului mediu au inventat fertilizatorii organici, iar medicii care erau initiati in Arca Arcanorum obtinusera in secolul al XIV-lea primul tratament impotriva sifilisului. Natura nu si-a dezvaluit nici pana acum, toate tainele, dar alchimistii antici sau moderni au descoperit cateva dintre tainele ei, care i-au transformat (cu adevarat alchimic) din niste oameni obisnuiti, in tipologii exceptionale. Inca din vremuri imemoriale, alchimistii vorbeau despre „focul secret” capabil sa produca orice transmutatie. Sa fi descoprit alchimistii primelor secole ale civilizatiei, fuziunea la rece sau bateriile pe baza de plumb-acid? Unii initiati pretind ca da, multi dintre profani inca nu pot intelege ca omul „primitiv” era mult mai savant decat cel „modern”!Istoriceste vorbind, alchimia se pare ca a aparut in orientul extrem, China, India si s-a extins miraculos, caci pe vremea aceea informatiei ii trebuia cateva secole sa traverseze continentele, in Egipt si in zonele elenistice, in jurul secolului al II-lea iHr. Insa, numitorul comun al alchimistilor de pretutindeni, caci aceasta tainica stiinta se va raspandi in toata lumea, continuind si astazi sa „opereze” mare transmutare de la efemer la etern, este simbolismul hermetic. Tainele ei se transmit numai prin initiere si dupa o chibzuinta foarte profunda, caci devoalarea lor celor impuri poate produce distrugerea lumii. Exista si diferente conceptuale intre traditiile alchimice orientale si cele occidentale. In China, scoala Wai dan, sau elixirul exterior se concentra pe descoperirea substantelor naturale care sa prelungeasca sanatatea, viata si energiile care le pun in miscare. Mai tarziu, prin evul mediu a aparut o forma mai subtila de alchimizare numita Nei dan, adica elixirul interior, bazata pe tehnici de meditatie, tehnici de respiratie si arte martiale. La inceput, in India, alchimia viza obtinerea aurului. Rasayana sau alchimia de laborator se baza pe utilizarea compusilor vegetali complecsi. Pe plan intern, printr-o fuzionarea mistica cu spiritualitatea tantrica si yoga, a luat nastere un adevarat sistem de transformare a omului, dintr-un ratacitor pe planeta intr-un cunoscator al tainelor cerului si ale pamantului, ale vazutului si ale nevazutului.
Trebuie sa pomenesc si despre alchimistii arabi, pomenindu-l pe Jabir ibn Hayyan (720-810) care aduce imbunatatiri substantiale athanorului (cuptorul alchimistului), fapt ce a condus la o proliferare a alchimiei operative in tot bazinul mediteranean. Incepand cu secolu al XII-lea, alchimia araba penetreaza Europa, intr-un mod admirabil si armonios facandu-si simtita prezenta in mai toate societatile secrete, initiatice sau gnostice.Renasterea este perioada de aur a alchimiei. Apar lucrari fundamentale precum Splendor Solis scrisa de Salomon Trimosin; Carul triumfator de antimoniu de Basil Valentine si multe altele, printre care se disting studiile si lucrarile lui Michael Maier, Paracelsus si Corneluis Agrippa.
Aplecarea asupra retortelor si a eprubetelor a influntat intreg sistemul de gandire al operatorilor, care observau ca exista un liant, o energie care sustine totul. Trecerea de la alchimia operativa la cea speculativa se petrece in amurgul renasterii, undeva in secolul al XVIII-lea, cand apare Ordinul Aurului si al Rozei-Cruce, care postula ca asa cum plumbul devine aur, tot astfel si omul poate deveni inger. Secolul al XX-lea ii datoreaza lui Gustav Jung (1875-1961) revirimentul alchimiei, fapt ce a condus ca mai multe societati secrete sa pretinda ca detin secretele alchimice. Un alt ordin rozicrucian american AMORC a inceput chiar sa predea lectii de alchimie intr-un laborator din San Jose.Astazi alchimia se afla atat in riturile de perfectionare masonica, cat si in alte organizatii initiatice ca martinismul, rozicrucianismul, dar si in unele forme orientale de tai chi, qigong, yoga...

Fericirea si datoria implinita

Totul este neinchipuit de simplu. Dumnezeu, ca expresie absoluta a Frumosului, Binelui, Progresului, Pacii, Iubirii ne invata prin vocile profetilor si ale maestrilor ca avem de indeplinit o singura conditie, pentru a-L cunoaste si mai ales pentru a-L intelege: respectarea datoriei. Esti medic, preot, actor, politist...om. Fa-ti datoria! Stricaciunea a inceput cand am uitat cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam. Pe toti ne leaga aceeasi energie vitala, ne supunem, indiferent de religie, semintie, sex, orientare politica acelorasi legi universale si avem o singura moneda pentru a ne masura cea mai de pret avutie: Fericirea! Priveste atent inlauntrul tau...si raspunde-ti sincer. Esti cu adevarat fericit?

A fi sau a nu mai fi. Iata noua, dar atat de vechea intrebare?

Nu trebuie sa fii neaparat un initiat, ca sa intelegi ca umanitatea este condusa de un imperiu al mintii. Gandurile noastre insumate in majoritati formeaza sisteme democratice, gandurile unora care devin lege pentru majoritati formeaza sisteme totalitare. Libertatea este domeniul spiritului si al evolutiei, tocmai de aceea este "diamantul cel mai rar, comoara absoluta", pentru care unii sunt gata oricand sa-si dea viata. Nu voi face sofisme legate de termen si de semnificatiile sale teologico-sociale, ci vreau doar sa ne reamintim ce a rodit mintea noastra in abia trecutul secol XX:
- revolte sociale nascute din nemultumirile legate de statul arbitrar dintre clasele sociale.
-primul razboi mondial si ultima ciocnire a imperiilor.
-aparitia unor sisteme politice dictatoriale imbibate de cultul mortii: comunism, fascism, nazism.
-trimiterea in varful piramidei a unor personalitati abjecte ca: Lenin, Stalin, Mao, Hitler, Bush jr.
-al doilea razboi mondial si ciocnirea ideologiilor
-razboiul rece si impartirea lumii intre doua paradigme sociale: economie libera si drepturi individuale si economie centralizata in dictatura.
-proliferarea nucleara.
-razboi quasi-permanent in Orientul Mijlociu
-poluare grava in toate regiunile terrei
-infestarea structurilor naturale: paduri, ape, jungle etc
-proliferarea structurilor oligarhice
-imperii ale multinationalelor
-prabusirea comunismului
-unificarea europeana intr-un concept comun care sa respecte traditiile si valorile native, dar reglementate de legi si politici economice, sociale comune
-dialog interconfesional
-razboi impotriva terorismului.
Am traversat un secol obositor, chinuitor si foarte crud. In aceasta suta de ani, binecuvantata, dar si blestemata au murit sub puterea mentalului colectiv care naste directii de evolutie, peste jumate de miliard de oameni. Au fost ei cu adevarat liberi sa opteze asa, sau sclavii unor ideologii cu adevarat stiute, doar in laboratoarele oculte ale Puterii? Prin Libertatea pe care ne-a dat-o, Dumnezeu ne-a facut demiurgi, capabil sa ne construim viata individuala si sociala asa cum ni le gandim. Cata dreptate avea Andre Malraux spunand: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!". Am intrat in noul mileniu speriati de amintirea sangelui varsat in secolul precedent si cu dorinta aproape comuna a intelegerii si pacii. Putem deja constata:
-armonizarea ideologiilor socio-economice sub spectrul crizei planetare
-dialogul interconfesional
-preocuparile O.N.U pentru soarta tarilor subdezvoltate.
-intelegerea faptului ca ne apropiem de finalul unui ciclu evolutiv si depinde numai de noi cum, cand si mai ales cati patrundem intr-o noua paradigma spirituala, morala, economica si sociala. Stiu ca pare greu de grezut, dar gandurile fiecarui individ, influenteaza progresul sau regresul umanitatii. De aceea, campurile de lupta s-au schimbat azi, ca si armele. Totul se desfasoara mental, iar arma cea mai de temut, ca intotdeauna de altminteri este CUVANTUL! Daca ne reamintim ca: "La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul..." totul va fi bine. Daca nu?...

Amuzat, dar totodata dezamagit de comportamentul unor bieti rataciti printre taste, care au confundat spatiul acestui blog cu un chat promiscuu, ma vad nevoit sa renunt pentru o perioada (pana se calmeaza simpaticii nostri prieteni, mai lenti in gandire) la pertinentele voastre comentarii. Va multumesc: ioana m, dan ioanitescu, ramona, ramonabai, jolly, sorin si tuturor acelora de la care am invatat cateceva.

Intru-cat blogul a inceput sa fie "parazitat", am hotarat sa permit comentariile doar celor care au Open ID. Am luat aceasta decizie, cam nefericita, pentru a menaja falangele unor creiere spalate. Va multumesc pentru intelegere. Pace, Lumina si Iubire!

Extraterestrii si evolutia umanitatii

Aproape fiecare secol are obsesiile lui. Cu siguranta, secolul XX a fost bantuit de intrebarea: exista sau nu civilizatii extraterestre.Ocultismul modern, nu a putut ramane departe de domeniu, astfel incat si-au gasit loc, in sanul mai multor organizatii seduse de temele spiritualitatii alternative si ideile legate de viata inteligenta in univers. Si era normal. Simplul modul matematic al cosmosului, ne impiedica astazi, sa ramane atat de ignoranti incat sa sustinem cu intr-o infinitate de sori, planete si chiar clustere galactice, oamenii sunt suma maximala a evolutiei mentale. Am constatat ca sunt trei teme principale legate de convergenta dintre pamanteni si alti locuitori ai spatiului stelar:
1. Pamantul a fost vizitat intr-un trecut foarte indepartat de astronauti, care si-au pus amprenta asupra structurii A.D.N-ului uman,influentand cosndierabil progresul cognitiv si mai ales tehnologic. 2. Extratersetrii sunt de ceva timp pe pamant, si-au construit galerii subterane, orase si comunica in secret cu presedintii statelor cu potential nuclear, tocmai pentru a intampina o catastrofa cosmica. 3. Ipoteza apocaliptica a unei guvernari oculte, controlata de o civiliztie ultra tehnologica avand ca scop secatuirea pamantului de resurse energetice pentru o alta planeta aflata in deficit.
Intersant este numitorul comun dintre miturile traditionale si cele moderne. Asemeni zeilor, ingerilor si spiritelor din sistemele religioase si shamanice, extraterestrii au capacitati demiurgice. Unele abordari legate de tema se desfasoara in incercarea de a demonstra ca miturile sumeriene sau cele biblice nu sunt parabole sau invataturi incifrate, ci relatari precise, obiective, ale unor evenimente istorice, ceea ce insemna ca Ezechel chiar a fost rapit de un vehicol ceresc, iar Slava din rugaciunea Tatal Nostru este, de fapt o nava. Miturile sumero-babiloniene se preateaza cel mai bine, la o asemena interpretare. Deosebirea dintre extraterestrii si zei, tine de natura lor energetica, cu alte cuvinte daca zeii sunt energii spirituale, extraterestrii sunt asemeni humanoizilor, adica energii moleculara, insa cu un nivel spiritual si tehnologic mult mai dezvoltat, avand cunostinte stiintifice net superioare, alimentand pentru unii ideea ca ei pot salva umanitatea de ea insasi, prin progres material si spiritual. Foarte interesant este si faptul ca armata Marii Britanii si a S.U.A au desecretizat cateva arhive U.F.O, iar directorul observatorului astronomic de la Vatican , iezuitul Gabriele Funes spunea in 2008: "Putem crede concomitent ca exista Dumnezeu si extraterestri".

Epocile Omenirii

Aproape din totdeauna, culturile au impartit istoria umanitatii in epoci distincte, separate intre ele printr-o serie de cataclisme. Poate cea mai veche perceptie asupra subiectului, apare in lucrarile poetului grec Hesiod, prin sec. al VIII-lea iHr. Conform viziunii sale,prima era a lumii a fost Epoca de Aur, cand oamenii traiau in Armonie perfecta, fara suferinta si in comuniune cu Zeii. Dupa ce au devenit energii ale pamantului, epoca lor a disparut, urmata de Epoca de Argint, cand oamenii s-au revoltat impotriva zeilor fiind in cele din urma pedepsiti. A urmat Epoca de Bronz cand, deveniti razboinici plini de ego, oamenii s-au exterminat intre ei. A patra dimensiune a dezvoltarii omenesti in paradigma lui Hesiod a fost Epoca Eroilor, de unde avem amintirile miturilor grecesti , in care unii oameni isi descoperisera natura divina, devenind, asemeni lui Hercules, semizei. Hesiod a trait in Epoca de Fier, marcata de saracie si suferinta. Acest concept, al succesiunii epocilor marcante ale umanitatii se intalneste si in India, unde un ciclu planetar are patru yuga (ere). Prima, Satya Yuga, Epoca de Aur a Dreptatii a durat 1.728.000 de ani, urmata de Treta Yuga (epoca de argint) intinsa pe o perioada de 1.296.000 ani, apoi epoca bronzului, Dvapara Yuga, 864.000 de ani. Ciclul cosmic se incheie cu epoca de fier a intunericului si a ignorantei, Kali Yuga, care dureaza doar 432.000 ani. Brahmanii cred, ca dupa Kali Yuga urmeaza o catastrofa cosmica, urmata de inceputul altui ciclu. Si in traditiile amerindienilor exista calendarul cosmic impartit in etape distincte. La mayasi, epocile se numesc sori. In prezent, traim in al cincilea ciclu. In aceasta viziune asupra timpului, fiecare soare dureaza aproximativ 5125 de ani si se sfarseste cu un dezastru la nivel mondial. Conform Calendarului Mayas, acest ultim soare a inceput pe 11.august 3114 iHr. si se va incheia pe 21 decembrie 2012, dupa care va urma un nou ciclu evolutiv.

Cei sapte ingeri planetari si guvernarea subtila a lumii

Pentru ca am inceput o serie de postari legate de ordinea mondiala si de guvernarea oculta a pamantului, cred ca este interesant de stiut ca in sec al XV-lea, abatele Johennes Trithemius din Sponheim, in cartea De Septem Secundeis incearca o teorie conform careia exista sapte ingeri planetari care guverneaza fiecare, pe rand timp de 307 ani. Daca impartim era astrologica de 2150 de ani la 307 obtinem exact o septime. Daca tinem cont de Elohimi, care sunt sapte la numar si evident la cele sapte brate ale candelabrului din templu, precum si la numarul planetelor principale din sistemul nostru solar, de vortexurile energetice al fiintei umane, gasim si mai multe proiectii ale misticului numar 7. Perioada in care a scris cartea Trithemius s-ar fi aflat sub dominarea lui Zachariel, ingerul lui Jupiter. In 1573 incepe perioada de guvernare a lui Samael, ingerul lui Marte. Daca pastram modul matematic +307, inseamna ca aceasta perioada s-a incheiat in 1880, urmata de mandatul arhanghelului Mihail, ingerul Soarelui. In 2188 pamantul va incapea pe mainile ingerului planetei Venus. Acest sistem a patruns in filosofia ezoterica cu ajutorul Fratiei Hermetice din Luxor, o societate oculta care practica Magia Inalta si prin conferintele celebrului Rudolf Steiner, care s-a folosit de conceptul abatelui Trithemius pentru a proclama inceputul erei lui Mihail, exact in 1880.

Noua Ordine Mondiala si Teoria Conspiratiei

Am observat ca, din cauza gandirii inertiale, ne impiedicam de niste sintagme, pierzand esenta comunicarii. Se intampla aproape de fiecare data cand apare sintagma Noua Ordine Mondiala si atunci ma gandesc, ca informatia corecta risipeste aburul ignorantei, astfel incat voi posta cateva referiri la acest concept. Pe data de 16 ianuarie 1991, exact in momentul in care avioanele armatei S.U.A bombardau Bagadadul, presedintele Bush (seniorul) proclama intr-un discurs public necesitatea instaurarii unei noi configurari mondiale. Teza lui suna cam asa: alianta tarilor industriale poate contracara agresiunile venite din lumea a treia. Fraza fostului director C.I.A, republicanul belicos, tatal celui mai detestat presedinte american intre 2000-2008, va deveni predicatul principal al tuturor teoriilor conspiratiei, insa sintagma Noua Ordine Mondiala circula deja, cu mult timp in urma, decupata din scrierile lui Robert Welch, care, inspirat la randul sau de Augustin de Barruel si de John Robinson. Ideile acestor autori gravitau in jurul Ordinului Illuminati din sec. al XVIII-lea. In viziunea lor, politica era infiltrata de acesti iluminati, care au lucrat in obscuritate si mister la producerea celor doua modele sociale: stanga si dreapta, iar scopul lor final era formarea unui stat global politienesc in care religia, proprietatea privata si liberatea individuala sa fie abolite. Teoria lui Welch a prins de minune, astfel incat s-a infiintat Societatea John Birch, care avea sa devina curand leaganul teoriilor conspirationiste. Ideea unui guvern mondial ocult format din membrii unei societati secrete, care are puterea absoluta asupra tuturor statelor deriva din credinta teosofica in Marea Loja Alba, la care se adauga si fricile conservatoare ale extremistilor de dreapta in conspiratia sionista. Sa nu uitam ca, aceste idei apar in sec al XIX-lea, cand izbugnisera idei revolutionare in toata lumea. Ceea ce avea sa devina argumentul fundamental al teoriei conspiratiei iudeo-masonice, erau Protocoalele Inteleptilor Sionului, cea mai cunoscuta lucrarea antisemita din secolul XX. In 1971, Gary Allen, membru al societatii Jhon Birch, scria in cartea sa None Dare Call It Conspiracy ca membrii acestui guvern global ocult care vor implementa statul politienesc sunt bancheri internationali, legati ca de un liant de Consiliu Pentru Relatii Externe, infiintata in 1923 de controversatul bancher Rockefeller. Teoria a fost imediat preluata de organizatiile de extrema dreapta, proliferand o intraga literatura conspirationista. Paradoxal, dar aceste afirmatii au sedus si simpatizantii extremei stangi.Dupa prabusirea morala a marxismului in occident prin anii 70, dar, mai ales dupa caderea comunismului in 1989, a ramas un gol in mentalul celor care au slujit aparatul administrativ leninist. Cartile lui Laurence Shoup si William Minter, Imperial Brain Trust (1977) si a lui Holly Sklar, Trilateralism (1980) in care demonul globalizarii guverna planeta din interiorul Comisiei Trilaterale cu dorinta clara de a sprijinji imperialismul corporatist. Asadar avem pe de-o parte grupari de extrema dreapta care vad in Noua Ordine Mondiala o intreaga conspiratie impotriva liberalismului, a proprietatii private si a religiei, iar pe de alta parte grupari neo comuniste care vad in acest concept o incercare a bogatilor de nu-si pierde privilegiile scalvagismului. Vedem ca Noua Ordine Mondialea devine paradoxala prin doua predicate care se bat cap in cap. Ceea ce a inflamat, insa sustinatorii ambelor tabere ideologice a fost sigiliul Statelor Unite care contine o piramida la varful careia se vede "omniprezentul ochi al lui Dumnezeu" sub baza careia este scris Novus Ordo Seclorum, ceea ce se traduce ca o noua ordine pentru generatii, dar poate fi usor interpretata ca Noua Ordine Mondiala. In 1991, candidatul american la presidentie Pat Robertson, un prelat adventist, fundamentalist si extrem de rigid scrie best sellarul The New World Order in care imbina teroiile descrise mai sus cu mitologia apocaliptica crestina. Astfel apare ideea ca Adam Weishaupt, fondatorul Ordinului Illuminatilor din Bavaria era un satanist care, folosindu-se de banii adeptilor sai din familia Rothschild pentru a declansa marile revolutii continentale, pergatea , defapt terenul venirii pe pamant a Anticristului. In anii '80 teoria conspiratiei, deja devenise seducatoare pentru majoritatea celor care aveau multe de reprosat. Carti de succes ca The Holy Blood and the Holys Grail, promovau ideea existentei unor familii nobiliare secrete care promovau niste idei aflate in opozitie cu crestinismul oficial. De aici si pana la ideaa ca exista apostoli ai antictristului n-a mai fost decat un pas. In 1995, debuteaza cu succes David Icke, fost comentator sportiv la BBC si candidat la prezidentiale din partea Partidului Verde. Cartile sale sustin ca Noua Ordine Mondiala este opera reptilienilor, niste extraterestrii dintr-o alta dimensiune. Observam ca acest concept, in mai putin de doua secole a depasit barierele lietraturii, ale politicii, depasind granitele istoriei, odihnindu-se cateva clipe pe teriotoriul teologiei si al simbolismului. Cartile lui Dan Brawn gasesc o noua directie a Noii Ordini Mondiale pornind de la linia sanguina Christica, pastrata in secret de dinastia Merovingienilor. Conform teroiei sale, Iisus si Maria Magdalena au avut copii, iar mostenitorii cuplului sacru se pregatesc sa conduca lumea sub adevaratele invataturi ale Celui care a fost numit Bunul Invatator. In sfarsit, din punct de vedere al marketingului, conceptul conspiratiei planetare vinde foarte bine, atat in domeniul cartilor, cat si al echipamentelor militare. Deci, avem cel putin sase directii in decriptarea ideologiei care formeaza Noua Ordine Mondiala:
1. Tarile industrializate, doar printr-o alianta pot contracara atacurile fundamentalistilor din lumea a treia. Asadar, banii societatilor dezvolate sunt pusi in slujba democartizarii planetei. O unitatea conceptuala si respecatrea aceluiasi set de legi, pot asigura mult visata pace planetara. 2. Organizatiile de extrema dreapta acuza iudeo-masoneria de o kabbala neagra prin care si-a propus desfiinatrea proprietatii private, a religiei si a libertatii individuale. 3. Gruparile de extrema stanga suspecteaza ca autorii noii oranduiri sociale vor sa prezerve privilegiile corporatiilor in defavoarea maselor de sclavi conditionati de credite si rate. 4. Fundamentalisti crestini care vad in Noua Ordine Mondiala pregatirea terenului pentru dominarea lui Antihrist. 5. Noua Ordine Mondiala este opera reptilienilor extraterestrii care au nevoie de resursele pamantene, mai ales cele de aur. 6. Conceptul isi propune o guvernare unitara prin impunerea legilor democratice, in care fiecare individ sau popor sa-si pastreze liberatea pana acolo unde incepe liberatea celuilalt, vorba lui Voltaiere. Astfel razboaiele nu mai au nici o miza, iar omenirea poate trai in pace.
Poate toate au un sambure de adevar, poate nici una, dar cine ne impiedica pe noi sa ne pastram liberatea pe care Insusi Tatal ne-a dat-o cand ne-a zamislit?

Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Civilizatii disparute si regasite

Spre sfarsitul Evului Mediu, cand sistemele isi atinsesera limitele de competenta, iar totul parea pierdut, apar vagi amintiri, apoi chiar texte vechi si uitate care spun admirabila poveste a spiritului uman din antichitate. Astfel pe izvoarele grecesti, egiptene si latine, civilizatia medievala se reformeaza structural si fundamental in Renastere. Observam, ca atunci cand prezentul se cufunda in letargie, coruptie, mediocritate si intuneric, un resort supra uman, divin se pune in miscare la scara planetara aducand idei reformatoare sau amintiri despre trecutul glorios. La inceputul sec al XVIII-lea apar primele traduceri al hieroglifelor, in sec al XIX-lea, Ur si Babylon ies dintre paginile Bibliei si redevin orase, sub atenta reconstituirea a istoricilor, arheologilor si a cercetatorilor uimiti de acuratetea stiintei acelei vremi, imortalizata pe tablite de lut. Cam in aceeasi perioada rasar din jungla Yucatan, vestigiile unei alte civilzatii disparute - Maya. Deja, la debutul sec al XX-lea, umanitatea avea un tablou, vag, ce-i drept, al existentei unor civilizatii cu mult inaintea Traditiei Oficiale, care incercase sa demontreze vechimea de aprox.6000 de ani. Santierele arheologice au scos la iveala obiecte, ruine si oseminte, care, datate cu C14 au revelat ca omenirea era bine organizata, dezvoltata coerenta si cu 15.000 de ani in urma. O dovada surprinzatoare sunt hartile Oronteus Finaeus (1532), globul Schoner (1523) si harta Mercator 1538 care includ detalii exacte despre Antartica. Toate bune si frumoase, dar la vremea respectiva, nici un navigator nu ajunsese pana acolo. Atunci, de unde informatiile?In Indiile de Vest, sub apele limpezi ale Oceanului, au fost gasite spre sfarsitul sec.XX, ruinele unor asezaminte urbane,, vechi de peste 15.000 de ani care aveau o infrastructura ultra moderna, la care, nici macar astazi, unele regiuni mai sarace nu au ajuns. Daca adaugam descoperirile arheologice surprinzatoare din Babylon: bateri alcaline, obiecte din aluminiu ( sa nu uitam ca acest aliaj a fost descoperit oficial in sec al XVIII-lea d. Hr!?) sau vimanas, masini zburatoare descrise cu acuratete in scrierile epice indinene, avem demonstratia destul de clara, ca in istorie civilizatiile se sting, iar pe ruinele lor se nasc alte forme de oranduirea mentala, individuala si sociala. Inca o demonstratie ca nimic nu se pierde, totul se transforma! Sa fim atenti la ce se intampla astazi cu noi. Vedem cat de impotenta este conducerea tarii, dar exact cand totul pare ca a ajuns in derizoriu, memoria noastra colectiva isi aminteste de stramosi: Spiritualitatea Daca si pragmatismul Roman. Printr-o noua amalgamare intre traditiile fiecarei tari si principiile unitare, suntem deja in zorii unei Noi Ordini Mondiale.

Taramuri uitate, continente disparute

Amintiri, sau poate, fictiuni despre Atlantida, apar consemnate, inca din sec al IV-lea inaintea lui Hristos, insa idea continentelor disparute prinde contur abia pe la sfarsitul secolului al XIX-lea.Timp de un secol, intre 1875-1975 in sanul unor societati initiatice a circulat predicatul existentei unei civilizatii preumane, hranite din doctrina Helenei Petrovna Blavatsky, ocultist rus si fondatoarea Societatii Teosofice. Cartile ei, Isis dezvaluita si Doctrina Secreta se concentraza in a gasi semnificatii ascunse in deja imburghezita si corupta linie oficiala a crestinismului reprezentat de bisericile catolice si ortodoxe, acuzandu-le de "pactul cu materialismul".In prima lucrare, incearca sa demonstreze ca, cunoasterea secreta, la care doar initiatii au acces si pe care institutiile religioasa o neaga sunt franturi din marea cunoastere a unor civilizatii disparute, iar in Doctrina Secreta, ataca teoria lui Darwin, care incepea sa se bucure de succes in cercurile oamenilor de stiinta, laicizati si indepartati de spiritualite, si aici miturile fondatoare ale civilizatiei omului, asa cum le cunoastem, sunt de fapt rodul dezvoltarii spirituale, la care au ajuns stramosii nostri care au populat Terra intr-o perioada ancestrala, facand loc, asadar, continentelor disparute. Conform, viziunii teosofice, acesti stramosi populau Pamantul Sacru si Etern care era situat undeva la Polul Nord, insa fiind eminamente spiritualizati, infatisarea lor era mai degraba eterica decat materiala, in sensul acceptat de fizica moderna, si ca omul actual si-a pierdut capacitatiile de comunicare cu aceasta dimensiune, din cauza afundarii in materialism. O alta radacina rasiala primordiala, s-ar afla in Hyperboreea situata unde este astazi Oceanul Arctic, a treia popula Lemuria din Oceanul Indian, si in fine ultima era pe Atlantida.Cu exceptia primei civilizatii care a disparut afundandu-se in materie, celelalte au pierit din dimensiunea fizica din cauza unor catastrofe geologice. Influenta acestei misterioase rusoaice, acuzate de catre unele guverne, ca ar fi spion si agent de influenta a brahmanilor indieni, care-si cautau independenta fata de Anglia, sau ca ar lucra pentru Ohrana, celebrul serviciu secret tarist, este atat de puternica, incat la inceputul sec. al XX-lea, majoritatea societatilor oculte, fac loc in doctrinele lor, acestor teritorii si civilizatii pierdute. Cam in aceasta perioade apar si alte continente disparute in negura timpurilor: Mu, Isuria, Pan si Thule influentand hotarator doctrinele proaspetei miscari New Age. Tot in epoca apar si alte viziuni alternative ale istoriei care vorbesc despre prima oranduire sociala Matriarhala, invadata si cucerita brutal de Patriarhat, explicand astfel, de ce rolul femeii in Spiritualitate a decazut pe o pozitie nedreapta, arbitrara si abuziva, astfel incat existenta unei perioade de aur, a unei Epoci de Lumina in care intelpciunea si comunicarea directa cu zeii faceau din Umanitate un regat al lui Dumnezeu, devine motorul principal al actiunilor ezoterice. Teza va fi sustinuta, neasteptat de unele descoperiri arheologice si mai ales de noile stiinte geologice care se dezvolta independent de cenzura dogmatica. Astfel, studiile si cerecetarile legate de ultima Era Glaciara demonstreaza ca in urma cu 11.000 de ani, nivelul marii s-a ridicat cu 90 de metri, inghitind sute de mii de metri patrati din uscat. Din aceasta perspectiva, ideea unor continente disparute confirma, pe de-o parte teoria potopului descris in toate marile religii, dar si existenta unor civilizatii foarte dezvoltate, pre-potop.

Teoria moderna a pamantului gaunos

Exista, printre seceretele care invaluie anumite societati initiatice, teoria ca pamantul este gol pe dinauntru si ca in pantecele lui s-ar afla o alta dimensiune existentiala, inteligenta si dezvoltata. Ideea provine din negura antichitatii, dar se cristalizeaza in perioada Misteriilor. Initierile in diverse rituri egiptene sau eline se faceau in caverne, pesteri sau labirinturi interioare, dar cristalizarea lor in teorie intervine abia in Renastere sub pana inspirata a savantului Athanasius Kircher. Propagarea planetara a mitului, incepe insa in 1818, cand un capitan american care luptase in 1812 impotriva Angliei, anunta ca a facut o descoperire remarcabila. Intr-adevar, Jhon Cleves Symmes povesteste ca datorita unor imprejurari stranii a putut patrunde in miezul pamantului si ca dimensiunea interioara a Terrei este structurata pe patru nivele, mai precis ca exista 4 lumi subterane asezate pe cate o sfera dispusa concentric fata de celelalte. Zonele de intrare in aceste spatii ar fi fost cei doi poli ai pamantului. Entuziasmat de propria sa descoperire, capitanul Symmes convinge niste potentati sa-i sustina financiar o expeditie spre nord, ca el si echipajul sa patrunda prin calota glaciara si sa intemeize o colonie americana subpamanteana. Foarte interesant este faptul ca guvernul de atunci a aprobat fondurile pentru expeditie, insa presedintele Andrew Jackson s-a opus cu inversunare proiectului. Desi, pana la urma nu s-a intreprins nimic, teoria lui Symmes isi gaseste noi suporteri. La inceputul sec. al XX-lea, geografii William Reed si Marshal Gardner au sustinut o foarte ampla lucrare care isi dorea sa demonstreze ca pamantul este un glob, cu miezul gol, acoperit de oceane si continente. Subiectul nu ii entuziasmeaza pe oamenii de stiinta, dar isi gaseste ecou in literatura. In 1922, Edgar Rice Burrough scrie At the Earth's Core ( Spre inima pamantului), care va deveni un roman cult al science fictionului.O alta teorie interesanta ii apartine vizionarului american Cyrus Teed (1839-1908), denumita Filosofia Koreshana, care postuleaza ca, intradevar pamantul este gol pe dinauntru, dar ca noi populam acest gol interior. Viziunea americanului, poate soca si astazi, asa ca ma amuz gandindu-ma cu ce fete il priveau seriosii si academicii oameni de stiinta ai epocii. Intr-adevar, teoria lui este cel putin bizara: universul nu este infinit ci format din acest pamant gaunos, inconjurat de sapte straturi formate din diverse metale. Pentru el nu exista vid sau spatiu gol ci, inauntru un contra soare inconjurat de puncte luminoase, iar in afara, soarele si planetele. That's all! Sa nu ne imaginam, ca aceste teroii benigne nu au si reversul lor intunecat. Societatile secrete naziste, printre care se detaseaza Thule, aveau ca predicate oculte, pe langa superioritatea rasei ariene si necesitatea luptei impotriva slabiciunilor omenesti si aceasta idee a lumilor subterane. Primele farfurii zburatoare au fost observate in 1940, urmand imediat si explicatiile: "Aceste obiecte zburatoare, greu identificabile nu sunt altceva decat aparate avansate de zbor naziste, pilotate de "Ultimul Batalion", unitate de elita formata din ofiteri SS, care au baza in proximitatea Antarticii" (insemnarile apartin unui ilustru editor de scinece fiction, Robert Palmer care spre sfarsitul anilor '40 publica in diverse reviste articole legate de OZN-uri.Teoria lui era ca aceste obiecte ies din scoarta pamantului si nu ca vin din spatiul extra-terestru). Pentru ca pomeneam, mai devreme de zona intunecata a acestei ipoteze. Miguel Serrano, un fascist chilian, indragostit iremediabil de "hitlerismul ezoteric" introduce in ecuatie continentul disparut Hyperboreea, pe care il face patria mama a arienilor care descind dintr-o dimensiune superioara. Astfel, pentru Serrano, lumile subterane Shamballa si Agharta sunt patriile arienilor si ca insusi Hitler s-a refugiat dupa razboi in aceste dimensiuni. Interesant este faptul ca desi i-au gasit trupul carbonizat in buncar, rusii au continuat sa-l caute pe Hitler pana in 1952.

Cateva note despre annunaki

Sigur, am citit si eu , captivat Inuaki, reptilianul din mine si cred ca ar fi interesanta o completare a informatiei in ceea ce ii priveste pe annunaki. In limba sumeriana, inseamna Dumnezeu, insa acest termen are cu totul alte conotatii planetare, dupa bestsellerul lui Zecharia Sitchin: Cea de-a 12 planeta. Incepand cu 1976 mitul zeilor babilonieni se transforma sub puterea penitei acestui scriitor de origine iudaica intr-un mit modern care istoriseste despre extraterestrii planetei Nibiru, veniti pe pamant in cautarea resurselor minerale, necesare spatiului lor. Sitchin le gaseste marea asemanare cu Nefilinii biblici, incercand sa demonstreze ca annunaki si-au facut o baza in Orientul Apropiat si au intervenit genetic asupra celui mai complex mamifer, transformandu-l din maimuta in ceea ce avea sa devina hommo sapiens. Demersul autorului se inscrie in predicatul favorit al paleo-astronomiei, care postuleaza ca miturile nu sunt altceva decat istorie denaturata, iar ca miracolul este interpretarea naiva a sciene fictionului. Desigur, acest nou concept ii va seduce rapid pe cei care cred intr-o cultura alternativa, influentand si alti autori, care se vor bucura de tiraje enorme. David Icke se straduieste sa inchege o teorie generala a conspiratiei introducandu-i desigur si pe annunaki, pe care ii identifica cu reptilienii, stapanii oculti ai lumii. Conform acestei teorii, repet eminamente literare, nebazate pe nici o teorie unanim recunoscuta, reptilienii sunt extraterestrii din constelatia Draco, care asigura necesarul de aur, pentru sistemele lor. Astfel se explica de ce aurul este pentru pamanteni, de la inceputul civilizatiei si pana astazi, cea mai de pret valoare materiala, dar nu numai...De aici si pana la unele carti ale lui Corut si Havah nu a mai fost decat un pas. Asadar, ca sa concluzionam, samburele care declanseaza unul dintre cele mai de succes scenarii science-fiction este un mit sumerian al Facerii devenind incepand cu sfasitul sec al XX-lea miezul teoriei ca omul actual este produsul ingineriei genetice, fiind conceput pentru a munci, dar salvat din sclavie de catre o altea civilizatie extraterestra, dar nu tehnologica ci eminamente spiritualizata, operand prin transformarea mentala a energiilor in forme. Seducatoare pentru unii este si explicatia data sarpelui din Gradina Edenului: era un reptilian, o creatie mai veche a Divinitatii, care l-a divertat pe om de la destinul sau angelic, transformandu-l intr-un sclav!

Cunoasterea nu face rau, doar neintelegerea provoaca razboiul

Poate, cea mai spectaculoasa interpretare cosmogonica, este viziunea gnostica a VechiuluiTestament. Pentru ei, Dumnezeul primordial este Tatal-Mama a tot si a toate, vazute si nevazute, iar Iehova, Dumnezeul evreilor, doar un demiurg infumurat, care se tradeaza ca nu este omnipotent tocmai prin arogarea unicitatii sale. Exegetii atinsi de curentul gnostic, ii gasesc lui Iehova trasaturi foarte umane, asemanare perfecta cu zeii antici, diferentiindu-l de Tatal, la care ne invata Iisus sa ne rugam. Un mare expert in crestinismul copt, Elaine Pagels, pe structura gandirii duale si sub influenta intelectuala a lui C.G.Jung extrapoleaza conceptul sufletelor primordiale, anima si animus in lumea cereasca, demonstrand ca pentru gnostici Tatal Ceresc si Maica Pamanteasca sunt adevaratii nostri parinti. In Evanghelia lui Toma, Iisus le opune parintilor de carne, parintii spiritului.Iata cum explica Pagels, misterioasa fraza biblica: "Cine nu-si uraste tatal si mama nu poate deveni ucenicul meu"! Este evident, spune coptologul, ca Iisus, invatatorul iubirii nu putea indemna la ura, sensul adevarat fiind: "Cine apreciaza totul in concepte materiale este sortit mortii. Numai cine vede si traieste in spirit va avea viata vejnica". Evangleia lui Toma are si cheia de descifrare: "Mama mea mi-a oferit moartea, dar Mama mea adevarata imi ofera viata! Tatal meu m-a insamantat cu moarte, dar Tatal meu adevarat m-a facut nemuritor"! Hristos ne spune: "Regatul meu nu este din lumea aceasta"!, intarind inca o data axiomaticul adevar: Materia este trecatoare, pe cand spiritul ramane etern!.
P.S: Am introdus aceste postari, nu ca sa-i ofensez pe ultraortodocsi, sau pe crestinii rigizi, supunandu-ma sfatului dat de Sf. Apostol Pavel: "Cercetati totul dar pastrati cele de cuviinta!". Cunoasterea istoriei ne apropie mai mult de adevar, decat minciunile celor puternici. Dumnezeu ne-a invitat sa-l cunoastem prin UNITATE IN DIVERSITATE! Daca sunt atatea specii, atatea forme de viata, atatea religii, atatea concepte, inseamna ca in Marea Sa Intelepciune, Tatal-Mama noastra ne lasa fiecaruia franturi de adevar. La cat de orgoliosi suntem, daca ar fi existat cu adevarat un monopol al Adevarului, ne-am fi autodistrus pana acum!

Intrebarea, un substantiv la genul feminin

In manuscrisele gnostice, gasite la Nag Hammadi, femeia este implicata in spiritualitate, avand un rol egal in evolutia catre Mantuire, pornind de la citatul din Facere: "Sa-l facem pe om dupa chipiul si asemanarea noastra, parte barbateasca si parte femeiasca".Daca in mozaism, biserica ierarhica si in islam, sacerdotiul este exclusiv masculin, pentru gnostici Maria Magdalena a fost prima papesa. Dealtminteri, in Tarot, un sistem integralist ocult, papesa este o carte inaintea papei...si asta, pentru ca le apartine gnosticilor.Si acum, in incheierea acestei scurte postari, as vrea sa va intreb cat se poate de inocent: Cum ar fi putut crea Dumnezeu cuplul primordial, daca el avea doar un caracter masculin? Pai atunci de ce, si astazi, femeii ii se atribuie un rol minor, daca ea este a doua coloana pe care se reazama Universul?

Biserica Crestina si primele lupte pentru Adevar

In primele doua secole dupa Hristos gandirea crestina era impartita intre cei care invocau traditia apostolica a lui Ioan si Iacov, apostolii lui Iisus si a Bisericii Romane, care-si justifica existenta pe temelia celoi doi P: Petru si Pavel. Primii credeau ca Hristos, al doilea Logos Divin, este esenta fiecarui om, indiferent de etnia, sexul, sau religia sa, pe cand episcopii de Vatican se concentrau sa afirme ca singura religie autentica este catolicismul, iar ca toti cei aflati in afara, sunt sortiti damnarii eterne. Din pacate, dupa conciliul de la Niceea, si ortodocsii au mostenit aceasta falsa, si atat de nedreapta cutuma. Valentin si Origenes, cei mai valorosi teologi ai epocii (aprox.140-254) propovaduiau cu foarte mult aplomb si succes, dogmele gnostice, care in esenta vorbeau despre Regatul Pierdut al Cerului si despre mantuirea prin cunoastere si iubire. Valentin a ajuns episcop al Romei, avand sanse de a deveni pontif. Daca s-ar fi intamplat aceasta, proababil, soarta lumii ar fi fost alta. Curand, Origenes avea sa fie considerat eretic si ars pe rugul dogmatic al preaputernicii biserici a imperiului roman. Pana in secolul al treilea nu era foarte clar rezultatul "bataliei" teologice, ideologice si doctrinare dintre gnostici si catolici. Primii credeau cu tarie ca fiecare individ de pe pamant are scanteia divina in el si ca trebuie individual sa-l descoperim pe Hristosul din noi pentru a ne lepada de cel rau si a ne uni cu Dumnezeu, dupa al carui chip si asemanere am fost facuti, insa acest sistem era foarte pagubos politic. Ceilalti invocand traditia apostolica si transmiterea harului doar asupra preotimii au avut, in cele din urma de castigat. "Dar ce folos daca vei castiga intreaga lume pierzandu-ti sufletul?" Secolele ce au urmat au cunoscut suferinta, ruguri aprinse, cruciade si lovituri politice care au scaldat Europa si lumea in sange nevinovat, si toate acestea in numele celui care se adresa multimilor cu "Pace voua!". Gnosticismul incepe acolo unde se sfarsesc evangheliile canonice. Textul de capatai al primilor gnostici a fost Cartea secreta a lui Ioan (Apocryphon) in care se vorbeste despre initierea ucenicilor in Gnoza, dupa invierea in Duh a Bunului Invatator, Fiul Omnului si al Domnului, Fratele mai mare al Omenirii si totodata avocatul ei. Iata ce scrie in Ioan 16-25: "V-am spus aceste lucruri in pilde. Vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ca va voi vorbi deslusit despre Tatal!". Pentru gnostici, Hristos este Lumina Vietii si el salasluieste in inima fiecarei specii, sau forme de viata caci El insusi zice: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata"!. Printr-o cinica si malformata opozitie, episcopii vaticanului postulau exact in aceasta perioada istorica: "Cine nu este cu noi, este impotriva noastra"!. Gnosticii il citau pe Pavel, intr-un sens cu care Roma nu putea fi de acord: "Cercetati totul si pastrati doar cele de cuviinta", acordand o importanta maxima gnozei, in timp ce papii teologau infamul: "Crede si nu cerceta!" Soarta confruntarii dogmatice va fi decisa in favoarea Romei de catre episcopul Irineu (180 d.Hr) care i-a declarat eretici pe gnostici acuzandu-i de faptul ca nu cred ca Dumnezeul creatiei este Unul si Acelasi cu Dumnezeul primordial.Pentru ei, Dumnezeul din Vechiul Testament era doar un Demiurg, situat in ierarhia divina, abia in primul Cer, care se comporta ca un zeu mofturos si egocentric "Eu sun un Dumnezeu gelos...", iar Cel pe care Iisus il striga pe cruce: Eli, este Primul Logos, Tatal-Mama a intregii creatii, nu doar a lumii pamantesti. Gnosticii acordau o importanta egala, energiilor feminine. Pentru ei, daca cerul este Tatal, pamantul, nu pate fi decat mama noastra. Acuzatiile lui Irineu prind contur, iar Roma va declara razboi ereziilor, fapt ce va culmina, cateva secole mai tarziu cu distrugerea catharilor si macelarirea albigenzilor, bogumililor si a altor secte de inspiratie gnostica.

Adevaruri ascunse, invingatorii de ieri devin invinsii de azi, echilibrul universal.

Asa cum scriam in postarea anterioara, istoria scrisa devine domeniul invingatorilor. Asa s-a intamplat si in crestinism. Gnosticii, crestinii invinsi de prea puternica biserica Romana, au fost consemnati in codicele oficiale ale Vaticanului, ca niste eretici ordinari, monstrosi sau demonici. Vocile care i-au condamnat pe cei care se intrebau, retoric, evident, de ce daca Hristos a propovaduit saracia materiala in favoarea bogatiei spirituale, biserica lui geme de lux, de ce daca El ne-a invatat sa intoarcem si obrazul celalalt, cardinalii si episcopii se tin de conspiratii si certuri intre frati si mai ales de ce daca Mantuitorul fericeste facatorii de pace, Papa trimite cruciade care sa spele in sange tot ceea ce este diferit, au fost insa cele care s-au facut auzite crestinilor, prin episcopul Irineu, incendiatorul bibliotecii din Alexandria, Tertulian si Hipolit care au gasit toate scuzele pentru holocaustul papalitatii impotriva gnosticilor. Centrul spiritual al gnosticilor era la Alexandria, oras cosmopolit, loc al schimburilor de marfuri, dar si de idei. Aici se gaseau scoli de mistere si amfiteatre unde egiptenii,persii, grecii, iudeii si arabii faceau filosofie si cautau sensuri in intelegerea lui Dumnezeu. Slava Domnului, ca din 1947, manuscrisele de la Marea Moarta, ofera o noua perspectiva asupra crestinismului primelor doua secole, religie inspirata pe cale divina si care propovaduia iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui, gnoza, ca singura cale de-al cunoaste pe Tatal, prin lepadarea de cel rau si unirea cu Hristos. "Cautati Adevarul si el va face liberi!", insa oficialii de la Vatican, pastratori, pe langa traditia crestina, si a principiilor de existenta si extindere a imperiului Roman, nu puteau fi de acord ca toti oamenii de pe pamant, atata timp cat sunt binecuvantati de acelasi Soare, hraniti de acelasi pamant si posesori ai aceluiasi suflet cazut care necesita mantuirea, sunt frati si ca in fata Domnului nu exista "cel ales", ci doar o singura cale: intelepciunea mintii, iubirea sufletului si temperanta trupului, sau cum spune un text gnostic de sorginte eseniana, gasit la Nag Hammadi: "cerul zambeste in ochii celui cu minte, soarele lumineaza sufletul curat, iar fortele universului guverneaza carnea fara de pacat"! Intru-cat nici una dintre evanghelile canonice nu cuprinde perioada de varsta din adolescenta Mantuitorului Hristos, nu este deloc o exagerare sa credem ca in perioada cuprinsa intre 17 si 30 de ani, sa fi calatorit la Alexandria si in alte locuri pentru a a intelege si cunoaste natura divina din om. Este evident, ca El stia ca toti suntem facuti dupa chipul si asemanarea Domnului, din moment ce ne-a invatat pe toti sa ne rugam aceluiasi Tata. Alt neajuns al bisericii oficiale a fost si faptul ca in nici o evanghelie nu se pomeneste nimic despre lacasuri de cult, ba mai mult, in cele apocrife, mai ales in cea a lui Toma, Mantuitorul spune ca atunci cand cineva il cauta sa se uite mai intai in inima sa, apoi sa ridice o piatra, un lemn, sa urmareasca zborul unei pasari, si priveasca ploaia si jocul liber al gazelor si va vedea "ochiul lui Dumnezeu".

Crestinismul, in cautarea textului primordial

Uneori, sensurile istoriei sunt dicatate de catre castigatorii puterii, indiferent daca aceasta putere este de ordin material sau spiritual. Si in domeniul ideilor au existat si inca se deruleaza o acerba batalie pentru monopolul adevarului. Cand vorbim despre religia crestina, gasim evident, cateva dihotomii, inca de la cristalizarea sistemului care va conduce la aparitia Bisreicii Romane, atinsa apoi de schizma ortodoxa si sfarsind prin aparitia reformelor lui Luther. Samburele galcevii teologice se gaseste in miezul plin de sensuri ale evangheliilor. Pe langa cele canonice, admise in Noul Testament, mai exista cel putin alte zece, unele partial distruse. Printre cele apocrife, sunt deja cunoscute evanghelile lui Toma, Filip, cea a egiptenilor, a evreilor, a lui Petru, a Mariei Magdalena, spectaculoasa evanghelie a lui Iuda. Exegetii Noului Testament sunt de acord in principiu, ca daca a existat o evanghelie primordiale, contemporana cu viata lui Iisus, si daca ea se afla printre manuscrisele descoperite la Qumran, ea ar trebui sa contina o serie de parabole si proverbe care incep cu formula" Iisus spune", fara altfel de adaugiri sau inflorituri. La Nag Hammadi, printre pergamente s-a gasit fragmentul unei asemenea evanghelii denumita Q. Daca revenim la textele canonice ale crestinismului trebuie precizat ca evangheliile lui Matei, Luca, Marcu si Ioan au fost scrie intre anii 60-95. Unii specialisti plaseaza textul lui Ioan abia in anul 110, asadar autorul nu poate fi acelasi cu apostolul prea iubit. Despre apostolul Ioan se crede ca amurit in anul 44, alaturi de fratele sau Iacov. Este stiut, ca dupa ce Crestinismul a devenit religia oficiala a imperiului roman, a cunoscut o serie de adaptari si modificari ale sensului primordial, care sa serveasca si sa intareasca influenta Romei asupra lumii. Cerecetatorii si istoricii crestinismului, sunt de acord astazi ca exista cel putin doua interpretari destul de diferite ale sensurilor invataturilor lui Iisus Hristos. Primul, cel mai autentic prezervat de apostoli si mai ales de comunitatile care au ramas in Iudeea sau au plecat catre Alexandria, Egipt si doctrina universalista propovaduita de Pavel. Incepand cu sec al XIX-lea, grupuri de cerecetatori au inceput sa studieze textele sfinte si pe masura ce apareau noi descoperiri arheologice, culminand cu descoperirea de la Marea Moarta, s-au putut face corectiile necesare, astfel ca pe baza unui text aramaic, mai vechi decat traducerile grecesti ale evanghelii lui Matei, se impune o cu totul alta traducere a propozitiei: " Fericiti cei saraci cu duhul". Textul aramaic este precis, fara echivoc: "Fericiti sunt cei care au ramas saraci saraci de dragul spiritului". Si uite cat de frumos se leaga aceasta interpretare de constatarea Mantuitorului: "Mai degraba intra o camila prin urechea acului, decat bogatul in imparatia lui Dumnezeu" sau "Regatul meu nu este din lumea aceasta", dar mai ales povata sa ne fecem comori in Cer si nu pe Pamant, unde toate sunt vremelnice. Exista si banauiala, ca traducerile si sensurile originale ale invataturii cristice au fost manipulate si mistificate cu premeditare de catre teologii romani care erau mai preocupati de prezervare propriului imperiu pamantesc decat sa cucereasca Regatul Cerului. Nodul gordian se afla in Consilul de la Nicea, cand, in anul 382, sub papa Damasus a fost aprobat textul celor 27 de versete admise in Canonul Noului Testament.

Azi reincepe emisiunea. Al patrulea sezon: Codul lui Oreste/B1tv. 22.00 - 00.00. Va astept cu drag!

Gnoza omului "primitiv"

Apropos de geomantie, arhitectii elvetieni M.Metler si H.H Staeblin, dupa masuratori cu aparate Geiger si anse, au descoperit ca asezarea romana Augusta Ramica, localizata astazi in Kaiserangst langa Basel, avea toate asezamintele de cult orientate perfect dupa retelele energetice. Asadar, romanii stiau ca punctele de intersectie ale retelei de radiatii telurice sunt locuri de putere, asezandu-si in astfel de zone cetatile si fortificatiile. Deci, cum scriam si mai devreme, inca din neolitic oamenii stiau unde si mai ales cum sa construiasca. Astazi aceasta stiinta, cunoscuta mai degraba ca orientalul feng-shui (apa si vant) ne arata importanta extraordinara a circulatiei energiei in mediul ambiant si mai ales in habitaclu. Daca vorbim de sisteme de vindecare si chiar de medicina, ne surprinde acuratetea si precizia chirurgicala de care dadeau dovada stramosii nostri. Au fost descoperite cranii care prezentau urme de trepanatii, datate cu 8-11 mii de ani in urma, desene care ilustreaza perfect chakrele, in India,China, dar si in Romania unde au fost gasite vase ceramice si statuete, vechi de aproximativ 10.000 de ani care ilustreaza meridianele energetice ale corpului uman. Dupa caderea din Rai, omul si-a pastrat, totusi capacitatiile "superioare". Vedem in mituri ca el vorbeste cu zeii, iar in somn, prin atat de enigmaticul vis, primea informatii si invataminte din Cer. Desi nu exista o literatura autentica si dovezi arheologice care sa dovedeasca fara putere de tagada aceste lucruri, stiinta ezoterica stie ca toate aceste cunostinte au fost prezervate inca de la inceputul civilizatiei si pana astazi in temple, scoli ale misterelor, societati secrete.

Omul "primitiv", mult mai savant decat "cel modern"!

Poate, prima dintre stiintele omenirii, astrologia, naste geometria, astronomia si filosofia. Apar structurile megalitice, construite cu o evidenta si declarata cunoastere matematica si de astronomie, caci ele respecta intr-un mod precis miscarea astrelor. Asadar, inca din neolitic, umanitatea incepuse marea aventura a cunoasterii prin extinderea constiintelor. Situl de la Stonehege, Anglia sau, de ce nu de la Sarmisegetusa, Romania dezvaluie totodata si rafinamente tehnice deosebite pentru "omul primitiv". De exemplu, la Stonhege, pietrele grele care cantaresc cateva tone, au fost transportate peste 300 de km. Ideile unor antropologi si istorici materialisti care sustineau ca primele epoci erau dominate de salbatici care-si rezolvau diferendele cu bata, se naruie definitiv spre sfarsitul secolului al XX-lea, cand un grup de paleontologi, condusi de un chimist britanic, Dan Robins au inceput sa scaneze si sa perieze pietrele de la Stonehage cu detectoare de frecvente descoperind un lucru uluitor. Structurile megalitice emit ultra sunete extrem de puternice, la rasaritul soarelui, ca radioactiviatea creste in timpul echinoctiilor, iar in cercurile interioare, absorb intr-un mod misterios radiatiile solare. Astfel, acest grup de "savanti trazniti" demonstreaza ca asa zisul om primitiv avea cunoastinte vaste de geomantie, stiinta campurilor si a liniilor de forta, precum si de radionica, adica stia cu precizie unde se afla locurile cu sau fara radiatii.

Despre stiinte si doctrine secrete

Doresc sa deschid o noua serie de postari legate de stiintele secrete.Una dintre intrebarile fundamentale este cand si cum s-a transformat homo erectus in reflexivul si din ce in ce mai abstractul homo sapiens? Unii antropologi plaseaza saltul acesta urias de la constiinta animala la cea umana, cu 40.000 de ani in urma, altii sunt de parere ca omul a inceput sa mediteze si sa se lase prada emotiilor si gandurilor cu vreo 250.000 de ani in urma. Bine, dar planeta are aproximativ 4,5 miliarde de ani. Ce forma de viata era dominanta la inceputuri? In esoterism exista o teorie, bazata pe mitologie, religie, stiinte care demonstreaza evolutia contiintei de la mineral la vegetal, de la vegetal la animal, de la animal, la om, urmand pe aceasta scara fireasca, saltul contiintei de la uman la angelic, demiurgic etc. Cu alte cuvinte, Darwin, daca i-ar fi gasit vreun rol lui Dumnezeu in lantul sau evolutiv, nu ar fi fost deloc departe de adevar. Specialistii in neurologie spun astazi, ca tot procesul mental incepe prin observatie. La nastere, crerierul subiectului este neimpregnat de cunostinte caci ele devin valabile abia dupa ce "ochii inregistreaza informatia, creierul o prelucreaza prin filtrele sufletului". Asadar, ganditorul a inceput prin a se raporta la ceea ce a putut observa prima data, adica cerul si natura. Si viata lui a inceput se se aseze in functie de studiul astrelor si a transformarilor naturii. In neolitic, echinoctiul de primavara era semnalul ca pamanutul poate gestiona semintele. Dupa ce a a observat ca astrele nu raman pe cer in aceeasi pozitie, transmitand informatia din generatie in generatie, s-a ajuns la concluzia ca punctul in care soarele traverseaza ecuatorul la echinoctiu descrie un cerc eliptic in decursul a 26.000 de ani. Apoi, omul reflexiv, a impartit perioada in 12 si de aici a aparut zodiacul. Pentru Culianu, dar si pentru majoritatea exegetilor istoriei devenirii omului, Zodiacul a fost primul sistem filosofico-matematic, cel mai important simbol al fortelor solare si al universului de care depindea insasi viata si progresul.

O alta viziune romaneasca asupra Facerii

O alta viziune populara, expresiva si profunda asupra Facerii Lumii povesteste despre "Momentul dintai cand era numa' apa si intunerec". Pe apa primordiala plutea "o gramajoara de spuma" in care se aflau un Fluture si un Vierme. Fluturele, la un moment dat, si-a lepadat aripile si s-a facut Fiinta, iar din vierme "s-a facut alta dihanie, negru, cu coarne si coada, necuratul". Intersant este ca ambii au aceeasi origine, atat omida cat si fluturele, cu alte cuvinte evolutia de jos catre sus este Calea Domnului. Omida se tarasete si distruge frunzele copacilor, in timp ce fluturele polenizeaza florile perpetund viata. Asadar, cei doi pornesc a faptui, unul construind, altul distrugand. Dumnezeu i-a cerut diavolului sa lucreze materia pe care el s-o innobileze cu "nectarul vietii", dar necuratul, primul mare egocentric, ia lut numai pentru el, din care isi construieste armata de ingeri. "Asteapta, zice Dumnezeu, caci nu se poate face cum gandesti tu!" Apoi, evident, neavand mintea atotcuprinzatoare ca Fluturele-Dumenzeu, Nefartache isi atinge limita de competenta: " Acuma ce sa mai fac, intreba necuratul. Fa ce stii!" Din gandul Domnului apare o gazuta pe care EL o "blagosloveste si s-a facut femeie"! Aceea este Maica Domnului din Cer, sotia Omului facut dupa chipul si asemanrea lui Dumnezeu. Apoi il sfatuieste pe necurat sa faca si el o femeie, partenera omului facut din lut de catre diavol, dar neatins de spirit. "Face si dracu', dar era neagra, nu era ca Maica Domnului, dar Domnul ii sufla duh si-o invie..." Extrem de intersant, caci regasim acest mit si in traditia iudaica. Este vorba despre Lilith-fecioara neagra, prima sotie a lui Satan...

Impartirea lumii, a cerurilor si caderea dracilor

Exceptionala, este viziunea caderii dracilor, in datinile si credintele romanesti, spun asta, intru-cat ea este intr-o simbioza imagologica si mitologica cu toate predicatele esotrerismului occidental. Ioan Priscariciuc din satul Rosa a prezervat povestea stramosilor sai care spune ca dupa facerea pamantului, Dumnezeu s-a suit in al noualea cer, l-a lasat pe Nefartache sa ocupe cerul dintai, si l-a sfatuit sa-si faca ingeri, ca sa nu stea singur. "Da cum sa fac? intraba dracul. "Spala-te, si din stropii de pe maini se vor face ingeri". Si ca sa-i arate, Domnul si-a turnat apa pe maini,le-a scuturat si au iesit doisprezece sfinti: " Sf. Mihail de-a dreapta, Sf. Niculai de-a stanga, pe urma Sf. Gheorghi, Sf. Dumitru, Sf. Pocroava (care acopera pamantul cu omat si la care se roaga fetele sa se marite), Sf. Ilie, Duminica Mare si altii"...Al doisprezecelea sfant al Domnului a fost Hristos, pe care l-a indragit cel mai mult." Dar, dupa ce s-a spalat si Necuratul, din mainile lui au curs mii de picaturi, iar ingerii lui "se facura cata frunza si iarba". Dupa ce a impartit lumea si cerurile cu diavolul, Dumnezeu s-a retras in lumea de sus, acolo unde totul este mental, iar Nefartache s-a apucat sa lucreze materia: "...se apuca cu ingerii lui sa construiasca case, targuri si la urma intreba "Se poate impusca Doamne?" "Se poate", zice Dumnezeu. Atunci dracii au pornit a impusca la cer, la Dumnezeu, doar l-ar da jos din ceriul al noualea" Interesant este ca desi, a toate stiitor, Omnipotent Deus, cum aveau sa-l numeasca latinii, Fartache ii da voie necuratului sa faca tot ce pofteste, ba mai mult il si ajuta cu sfaturi utile, pe care insa, din egou si incapatanare, diavolul nu le respecta. "Acu am sa impusc si eu" a zis Dumnezeu!" Dupa aceea toti impielitatii (foarte intersanta denumire, care arata inca o data diferenta dintre ingerii lui Dumnezeu care sunt din lumina, neavand nevoie de invelis material si dracii care se exprima aflati in piele) au fost zvarliti pe pamant. "Unii au murit pe loc, altii s-au stalcit, iar altii s-au sculat si au fugit care incotro au putut". Legendele spun, ca daca cineva isi face casa unde a cazut dracul este de rau! Asa s-ar putea explica nodurile hartman, locuri unde energia telurica devine daunatoare pentru om.

Facerea Omului; tranta dintre Diavol si Dumnezeu

Ce m-a surprins in lecturarea culegerilor etnografice si folclorice, cu precadere din zonele montane este faptul ca intreaga creatie este dualizata intre Fartache si Nefartache."Dumnezeu pe unde calca, crestea iarba si flori, iar in urma Necuratului crestea piatra si nisip". Aceste idei se intalnesc in tot peisajul ezoterismului indo-european si semit. Astfel pentru primii ganditori Soarele era sursa vietii, iar Saturn, modelatorul formelor. Astrologia il sinonimeaza adeseori pe Saturn cu Satan. Poate, ca o particularitate, stramosii nostri credeau ca focul a fost creat de dracul, dar Dumnezeu a "mers cu un bat bortit de soc, si tot jucandu-se cu batul in foc, a intrat un carbune in bat; asa a avut si Dumnezeu foc..." Legenda ne spune, ca de atunci acest bat devine Carja Mitropolitului. Daca, initial, Necuratul a vrut focul doar pentru el, iata ca Dumnezeu , asemeni lui Prometeu din mitologiile elene, il ascunde in piatra si-l ofera Omului. Sa ne amintim ca prima oara focul a fost obtinut din frecarea a doua pietre cremene. Aprofundarea credintelor si datinilor noastre ne pune in fata unui nou tablou surprinzator. Diavolul a fost insarcinat sa-i faca trup omului din apa si lut, dar nu era suficient: "...si a inceput a vorbi cu dansul; dar lutul nu-i raspundea. Trece Dumnezeu pe-acolo si-l intreaba ce face. "Ia, fac si eu, numai nu vorbeste." Da-mi-l mie!" "Dat sa-ti fie". Dumnezeu a suflat duh sfant si omul a inceput sa vorbeasca..." Cum sa nu ne gandim ca daca "la inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu", noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea Elohimilor doar atunci cand suntem capabili sa utilizam Logosul. Asadar omul fara logos este creatia diavolului. Si cand te gandesti ca acum un secol au existat doctrinele materialiste...Reactia Necuratului a fost sa-l maimutareasca pe Dumnezeu si a suflat si el peste lut, dar in loc de suflarea de viata a iesit un scuipat. "De aceea omul nu-i curat pe dinauntru si noi de aceea stupim (scuipam), pentru ca ne-a stupit atunci darcul. Noi de cate ori stupim, pe dansul il stupim!"

Bogatiile traditiilor noastre populare

Preocupat fiind de zona mitologiilor si legendelor romanesti, am nimerit, evident, deloc intamplator in proximitatea domnului Oprisan, directorul editurii Vestala Saeculum, de unde am plecat insotit de o sumedenie de carti-prietene, ba chiar maestre care au inceput sa-mi sopteasca in urechea sensibila povesti, mituri si basme traditionale, pline de profunzime si talcuri minunate. In 1903, Elena Niculita-Voronca culege in Datinile si Credintele poporului Roman adunate si asezate in ordine mitologice, viziunea mosilor nostri asupra Facerii Lumii, a Omului, raporturile dintre el, Dumnezeu si dracul. Vreau sa va invit, dragii mei prieteni, intr-o incursiune intr-un sistem filosofico-mistic extrem de interesant, capabil sa ne desluseasca multe dintre nebuloase. In primul rand vreau sa citez dintr-o credinta culeasa din zona Bucovinei: "Din inceput era numai apa, Dumnezeu zbura pe sus ca un hulub, iar Necuratul cu trei randuri de aripi sta in apa si a fost strans niste spuma cat casa. "Ce faci acolo?"il intreba Dumnezeu. "Vreau sa-mi fac un loc, sa ma pe ce sedea". Nu face asa, ca nu-i bine, ci fa cum ti-oi zice eu. Du-te in fundul marii si ada pamant in numele meu". El n-a vrut sa zica asa, caci voia pamantul al lui..."In patrimoniul culturii noastre rurale, aproape ca o particularitate, la Inceputul Creatiei Dumnezeu si dracul umblau impreuna. Pe Dumnezeu il cheama Fartache, iar pe diavol, Nefartache. Domnul ii incredinteaza tovarasului sau de drum facerea materiei. Astfel, muntii, nisipurile, trupurile sunt creatia celui ce avea sa Cada curand din "Regatul celui de-al noualea Cer". Stramosii nostri stiau ca dupa ce Diavolul a zamislit din lut si apa, trupul omului, Dumnezeu a "suflat suflare de viata", si aici intelegem bine, de ce cateva milenii mai tarziu, Iisus Hristos a spus: "sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu", si "Regatul meu nu este din lumea aceasta", dar mai ales " ce folos daca castigi intreaga lume pierzandu-ti sufletul", "mortii sa-si ingroape mortii lor, iar vii sa umble cu vii". Interesant, dar in ciuda incercarilor repetate ale lui Nefartache de-al detrona pe Fartache si a incercarilor de a sabota perfectiunea Creatiei, primeste de fiecare data circumstante atenuante. Si Origene credea ca Satan este mantuibil, daca omul il invinge si ii transfirma ura in iubire. In mod bizar, asta l-a costat pe Origene anatema bisericii Romane, dobandind statutul de eretic. Voi continua cu alte particularitati ale traditiei noastre stramosesti, caci acum nu mai am nici o indoiala asupra esentei de lumina divina a poporului nostru!