vineri, 31 iulie 2009









Noi suntem tara...

Din lipsa de directie, o natiune esueaza, dar acolo unde este consens exista si sentimentul de siguranta. Cred ca Romania va juca un rol important pe scena istoriei, in anii grei care urmeaza. Sunt convins ca urmarind in fiecare clipa a existentei noastre sociale, justitia, cinstea, integritatea, profesionalismul, disciplina, iubirea aproapelui, onoarea si responsabilitatea personala pentru a nu rani natura si semenii, vom putea face din tara noastra cu adevarat, Gradina Maicii Domnului. Portugalia a consacrat tara sfintei fecioare si cine o viziteaza, intelege perfect beneficiile spirituale si materiale care au decurs din acest gest. Sa nu uitam totusi ca ne tragem dintr-un neam vechi, curajos si liber. Vor urma luni cumplite, insa cu incredere, umor si zambet, vom trece, ba chiar ii vom putea ajuta si pe altii, care acum inca isi mai imagineaza ca detin puterea. Marea Transformare a inceput...valorile se schimba, lumea renaste din propria-i zgura...Vom fi fericitii spectatori ai Istoriei, insa mi-as dori, ca din ce in ce mai multi dintre noi sa devina chiar actorii ei!

Indem la...desteptare!
Uneori, mergem inghesuiti in aceeasi turma, care are singura menire sa se dolofaneasca inaintea lupului hamesit. De aceea, ma alatur si eu anonimului care a spus, cu cateva milenii in urma ca nu este important sa urmezi o carare deja batatorita, ci sa te duci in pustiu pentru a lasa o urma! Azi, avem cu totii libertatea de a gandi, de aceea ma minunez ca mai sunt multi care rostesc intotdeauna ce le dicteaza "seful", nu constiinta! Si pentru ca am pomenit de cale, sa punctez directia esentiala: religiile trebuie sa aduca pacea, dar din pacate, sectele produc razboaie, iar unele multinationale sau chiar unele sisteme politice se comporta exact ca o secta: spalare de creier, anihilarea vointei proprii si transformarea subiectului intr-un sclav docil, bun doar, pentru a aduce profit! Ne trezim?

miercuri, 29 iulie 2009




Adevarul care te face liber
Numitorul comun al marilor religii se regaseste in mitul caderii, in pierderea eternitatii si in lupta acerba a omului pentru redobandirea Cuvantului Pierdut. Totodata, fiecare doctrina postuleaza doctrina libertatii, ceea ce confirma, ca noi aici pe pamant nu suntem, in timpul acestei vieti, pe deplin liberi, adica suntem conditionati, inca de la nastere de statutul social, de conditiile de trai, de scoala, de religie, de sistem, de propriile noastre deziderate, samd. Hristos spune: "cautati adevarul si el va va face liberi"!; Buddha isi invata discipolii: "Mintea voastra zgomotoasa va tine in somn si intuneric, numai adevarul imuabil va poate trezi, dar el nu sta in concretetea formelor ci in abstractul gandului."Iar profetul Mahomed, inspirat de Arhanghelul Gabriel rosteste: "Singurul adevar etern este Allah cel Preainalt, iar eliberarea noastra apare din unirea cu El".Observam, deci, o preocupare extrem de serioasa a Marilor Invatatori pentru eliberare. Acum, dupa ce am inteles cum functioneaza legile kybalionului si dupa demonstratiile fizicii quantice, care ne ofera spectacolul grandios al libertatii quantei de a se deplasa neconditionata prin univers, putem sa intelegem , mai consistent ce ne leaga, ce ne tine prizonieri in iluzie, ce forte se opun ascensiunii noastre. Pentru toti cei care cauta Adevarul (observam ca verbul a cauta presupune truda si perseverenta, caci daca ar fi fost altfel, indemnul ar fi sunat: gasiti adevarul...),devine limpede ca spiritul nostru este captiv intr-o lume materiala, iluzorie si ca singura posibilitate de "evadare" consta in Unirea cu Hristos si lepadarea de Satana, si cand ma refer la cele doua extreme dandu-le denumirile iudeo-crestine, nu vreau sa ofensez pe cei din alte culte. Hristos, inseamna cel uns, adica cel ales de Dumnezeu sa arate Calea, iar Satan, ca reprezentare a caderii si a provocarii materiei impotriva spiritului, este intalnit, sub diferite forme in toate marile culturi ale lumii. Sa incercam sa nu ne mai lasam ispititi de forma. Neintelegerile, razboaiele, ura sunt legate doar de aspectele formale, trecatoare, in esenta, noi fiind cu totii, copiii lui Adam si Eva, zamisliti de Tatal Ceresc si Mama Pamanteasca si mantuibili prin Cautarea Adevarului, sunem asadar, frati si prieteni, caci pe toti, dar absolut pe toti, fara nici o exceptie, ne asteapta , dupa moarte, intalnirea cu Adevarul, indiferent care o fi acesta!


marți, 28 iulie 2009







Jertfe si sacrificii asociate sentimentului religios
Prima definitie pe care omul a dat-o ideii de jertfa a fost infaptuirea sacrului prin ofrande.Ei bine, istoria avea sa demonstreze perceptii extrem de diferite asupra conceptului, de la sacrificarea ritualica a dusmanului, ca in triburile precolumbiene din Americi, sau la razboinicii din Africa, pana la sacrificarea celor mai iubiti si demni membrii ai comunitatii, ca la dacii lui Zamolxe, sau ca la iudeii (Abraham a consimtit imediat sa-si jertfeasca fiul, Domnului), trecand prind ofrandele animaliere si vegetale, pana la rastignirea viciilor, pasiunilor si pornirilor instinctuale pentru a dobandi Regatul Cerului, in crestinism.Aproape ca o constanta, jertfa a insotit popoarele lumii oferindu-le speranta in mantuirea personala si in binecuvantarea planetei. In religiile precrestine, jertfa avea rolul de-ai imbuna pe zei, sau de a le potoli mania, iar dupa propavaduirea crestinismului si a islamului in lume, sacrificiul capata nuanta unui razboi nevazut intre ascensiunea omului catre Divinitate si incercarea demonilor de-al pastra captiv temnitei trupului. Pentru o cunoastere mai ampla a subiectului sa facem o calatorie printre ritualurile de sacrificiu. Aztecii smulgeau inimile prizonierilor, considerand ca sangele varsat va hrani cu energie soarele, ca el sa poata rasari si a doua zi.In Egiptul faraonic, prizonierii erau "oferiti zeilor", cu toate bunurile lor, chinezii imperiali au obisnuit cateva milenii sa ingroape alaturi de imparatul defunct soldati si slujitori vii, care sa-l serveasca si sa-l apere pe "Fiul Cerului". Incasii practicau un foarte violent si impresionant ritual atunci cand soarta lor era pereclitata de razboi sau calamitati naturale. Sangele astfel varsat, era dedicat potolirii foamei acelor zei distrugatori care "manaca lumea".Nobilii samurai, recurgeau la harakiri, jertfindu-si propria viata ca sa-si pastreze onoarea. Cu timpul, cand omul a devenit pretios in economia lumii, dupa neolitic, sacrificiile umane au fost inlocuite treptat cu cele animale si cu ofrandele vegetale. Si aici avem ca imagine, mieii de la poarta templului lui Solomon, taierea porcului de craciun, chiar si in zilele noastre, pasarile jertfite in Africa, etc. Sangele inceteaza sa mai curga in valuri, odata cu aparitia cultelor crestin si islamic, unde Dumnezeu a tot puternicul cere omului, zamislit dupa chipul si asemanarea Sa, sa se lepede de Satana (suma tuturor viciilor care l-au dus la cadere). Prin unirea cu Hritos, care si el se jertfeste pentru spalarea tuturor pacatelor oamenilor, omul isi crucifica intunericul din el recapatand Lumina Primordiala.

luni, 27 iulie 2009



Nastere si sexualitate in zorii omenirii


Exegetii, sunt aproape unanim de acord, ca in vechime, numarul populatiei era mult mai mic decat in timpurile moderne, ceea ce a condus, chiar in zorii aparitiei primelor religii articulate, la ideea ca viata fiecarui individ are valoare.Omul era asadar, inca rar, pretios si sacru. Dupa revolutia mondiala a agriculturii si cresterii animalelor din neolitic, viziunea mistica asupra omului va cunoaste schimbari profunde, dar si dramatice, insa, sa ma zabovim putin in pre adolescenta umanitatii. In traditia cultelor fertilitatii, din Oceania, Africa si pana in Orientul apropiat sau indepartat, existau preotesele amorului, delimitate clar de prostituate, si care aveau rolul de catalizator si ordonator al energiilor vitale, practicand, inca din cele mai vechi timpuri, magia sexuala, definita mai apoi de practicile hinduse si mult mai tarziu, in occident de magia sexuala alchimica. In Israel, cultul mozaic, urmat de cel crestin, postuland condamanarea "preacurviei" si incurajand prin "cresteti si inmultiti-va", aceste ceremonii vor disparea lipsind apoi restul tarilor iudeo-crestine de aceste ritualuri sexuale, care se mai gasesc astazi, in triburile din Australia, Noua Zeelanda si Africa. Mai mult decat atat, odata cu inchizitia, practica amorului in afara cuplului va fi privita ca pe un afront adus spiritualitatii, iar sexualitatea va deveni un subiect tabu pana astazi. In India, se mai gasesc temple dedicate devadasi, slujitoarele lui Shiva, care mai practica si acum dansuri sacre si raporturi sexuale cu brahmani, intr-un bizar amestec de sacru si vicios.

duminică, 26 iulie 2009


De la uter la cer, prin negura vremii...
Pentru limbile indo-europene, cuvintele mama si materie, provin din acelasi trunchi, iar tata si cer au o radacina comuna. Esenienii de la Qumran, se rugau deopotriva, Tatalui Ceresc Maicii Pamantesti. Si pentru orientali, cele doua energii care produc viata (yin si yang)au origini cosmice si telurice.Dar sa calatorim putin in trecut. Arheologii au descoperit si tratat cu C14 cateva statuete, vechi de aproximativ 30.000 de ani, care infatiseaza "zeite-mama". Interesant este, faptul ca nu s-au gasit si obiecte care sa-l infatiseze pe tata. Daca pastram in memorie si faptul ca pentru crestini, Fecioara Maria, il zamisleste pe Iisus impreuna cu "Duhul Sfant", intelegem, ca in conceptia anticilor, mama reprezenta materializarea vietii. Astazi, insamantarea in vitro, vine cumva sa intareasca aceasta perceptie. In schimb, cam din aceeasi perioada apar statuetele falice,ca simbol al fertilitatii. In Africa, tribul Ibibio, practica si astazi, o sculptura ciudata, consacrand statuetele falice cu bucati din preput, obtinute in urma circumciziei baietilor, dupa nastere, pe care le aseaza peste mormintele barbatilor decedati de curand, tocmai pentru a marca si delimita spatiul intre viata si moarte. Asadar, din zorii umanitatii, popoarele si-au creat propriile mituri despre nastere si moarte, constatand chiar similitudini intre nou nascut si batranul pe moarte. Ambii au fete ridate, bebelusul doarme in pozitia uterina, cocosat pe o parte, iar batranul are spatele incovoiat; si ce este mai important, populatiile precolumbiene, credeau ca daca un batran nu moare, nu se poate naste bebelusul, caci exista un raport foarte strans intre sufletele din lumea cealalta si cele incarnate. Inchei micul episod, prin a va mai spune, ca arhitectii templelor hinduse, ca omagiu adus lui Shiva, zeul energiilor creatoare si distrugatoare, depozitau o picatura de sperma la baza constructiei, spunand ca astfel, o insufletesc.

sâmbătă, 25 iulie 2009





Cateva intrebari despre viata...

De unde vin bebelusii si unde pleaca mortii? Acesta este cuplul interogativ care sta la baza tuturor sistemelor religioase, de la animismul primitiv, pana la scientologie. Generatiile se succeda, natura moare iarna, dar renaste primavara, cand bunicul este aproape de Marea Poarta, apare, nepotul samd...Exista o forta inteligenta, care fertilizeaza marele si micul univers. De la viziunile puerile despre sexualitate si pana la notiunile embrionare, omul a incercat din tot deauna sa-si satisfaca toate curiozitatile legate de origini, dar si sa-si domoleasca spaimele in fata necunoscutului. In taina zamislirii, traditiile aloca roluri diferite barbatului si femeii. Asa, ca o curiozitate, unele triburi din Noua Guinee, cred si astazi ca bebelusul este un spirit care se incarneaza din clanul mamei, iar tribul Baruya din Australia crede sperma este singura cauza a fertilitatii. Desigur, cea mai cunoscuta teorie legata de procreere este clasicul cuplu...cam aceasta este tema pe care as vrea s-o dezvolt zilele urmatoare, asteptand, desigur participarea dvs.

Ps. Sper ca animozitatile dintre voi sa se alchimizeze intr-o frumoasa pritenie. Ar fi bine sa intelegem orientalul Namaste, adica umilul din mine saluta smeritul din tine...

joi, 23 iulie 2009











Cateva notiuni elementare despre suflet si spirit

In ebraica Bibliei, nephech, sufletul reprezinta totodata si gatul ( organ, deopotriva al alimentatiei si al respiratiei), in timp ce ruah, spiritul denumeste vantul si respiratia. In greaca, psyche inseamna suflul vital, iar spiritul, pneuma are semnificatia inspiratiei divine, dar si a respiratiei. Pentru latini, animus desemneaza principiul vital, suflul de viata, iar spiritus inseamna inspiratia zeilor trimisa oamenilor pe calea respiratiei. Observam, ca in marile culturi care vor modela consistent perceptiile culturale ale omului fata de suflet si spirit, exista ca numitor comun- respiratia. Aici daca adaugam si teologia brahmanica si celebra "Respiratie a lui Brahman", care postuleaza ca respiratia divina creeaza si distruge lumile, dupa cum urmeaza: cand expira, Dumnezeu isi desfasoara in toate planurile gandurile creatoare, iar cand inspira absoarbe totul in abis, pentru a putea expira din nou,putem sa ne facem o idee despre importanta nevazutului pentru existenta noastra concreta. Tot indienii au calculat aceasta respiratie completa (expiratie-inspiratie) ca durand miliarde de ani, si iata ca astfel, au fost nevoiti sa inventeze cifrele, ajutand foarte mult, peste milenii, umanitatea cu aparitia cifrelor arabe, tocmai pentru a putea cuprinde atatea numere. Nu vedem aerul si nici macar nu-l percepem daca nu sufla nici o adiere de vant, dar iata ca in acest aparent vid se poate afla Lumea de Dincolo. Pentru tibetani, suflarea de viata intra in materie, in momentul acuplarii, avand asadar aceeasi consistenta vaga a aerului. Suntem ca structura materiala, zamisliti din lut si apa, dar ceea ce ne anima,vine pe calea aerului. Iata, in sanscrita, atman inseamna suflet, iar pentru germani, atmen este verbul a respira. Q.e.d!

miercuri, 22 iulie 2009










Apel la rabdare si precizie
In acest, atat de vast domeniu cognitiv, cum este esoterismul, este necesar sa iti cultivi rabdarea si capacitatea de filtrare a informatiilor. Am constatat, citind postarile, ca sunt cativa tineri care si-au format o pseudocultura teologica. Nu poti afirma, daca nu esti, doar un semidoct arogant, ca o religie, sau o cale de evolutie spirituala este nefasta, bazandu-ti afirmatiile din lecturile de pe net, sau din teoriile abradacabrante ale unor impostori. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar libertatea de gandire, devine, cu adevarat, nobila, cand este dublata si de un proces mental, mai elaborat. E prea superficial sa uzezi copy/paste in argumenatrea retoricii. Aprope toti cei care, au devenit in mod traditional, colaboratorii acestui blog, comentand foarte precis si documentat, ideile puse pe "masa de joc", merita respectul si pretuirea, atat a autorului, cat si a celor noi veniti. Pentru aceasta, cred ca ar fi util sa gandim personal, dar sa avem si rabdare pentru a observa daca fundamentul propriilor convingeri, nu este cumva de mucava. Pentru a fi siguri de calitatea discusului nostru, trebuie mai intai sa cunoastem valorile traditionale. Nimic nu e nou si totul se repeta, intr-o forma sau alta. Apelul meu este pentru rabdare, limpezime si precizie. Va multumesc!

marți, 21 iulie 2009



Lumina Vietii

Suflet vine de la suflu. De la traditiile animiste, pana la cele mai elaborate religii, omul este privit ca o constructie materiala, din apa si lut, peste care Dumnezeu a suflat suflare de viata. Deci, cand ne dam sufletul, de fapt i-l intoarcem Creatorului. Unde apare, insa sentimentul de teama in fata mortii? Ei bine, el nu este de cand lumea, ci mult mai modern. In lumea arhaica, in cea a satelor, Trecerea este privita ca pe o banalitate. Batranii isi pregatesc din timp cele necesare, iar in Oltenia exista un obicei ciudat, "parastasul in viu".Pana la sfarsitul Evului Mediu, Moartea facea parte din tainele sfinte: botez, cununie, inmormantare, lucru pastrat cu sfintenie si azi in toate marile religii, dar cu precadere in riturile catolic si ortodox. In India, Gangele aduce viata si tot el poarte sufletele mortilor in Lumea Primordiala. Dar sa revenim la teama, ea se cristalizeaza, odata cu aparitia naturalismului, ateismului si materialsmului. Individul rupt din continuitatea vietii, are acum de ce sa fuga de moarte, caci incepand cu sec. al XVIII-lea, stiintele, dar mai ales doctrinele sociale, il indeparteaz pe om de spiritualitate, considerand-o "opium pentru popor", cum avea sa numeasca Lenin, religiile. Astfel, ca sa tragem o concluzie si sa nu va plictisesc prea tare, bunicii nostrii nu s-au temut de moarte, parintii nostri, cam da, iar noua incepe sa ne fie frica de viata. Si aici, in aceasta triada se afla o taina, asadar, nu poate fi rostita, dar fiecare dintre noi, va ajunge, cand ii va sosi sorocul sa intealeaga tripla intrebare: cine suntem, de unde venim, si incotro ne indreptam.

luni, 20 iulie 2009






Alte viziuni asupra mortii
Viziunea shamanica asupra mortii este deconcertant de simpla. Pentru "gardienii" celor doua lumi, care se intrepatrund...(interesant, noi occidentalii, spunem ca am plecat dincolo de porti, localizand regatul mortilor, undeva in exteriorul fiintei noastre), tabloul existrentei poate fi schitat astfel: Lumea Mare este cea unde Creatorul a sedimentat ideile generatoare ale lumilor materiale. Un posibil sinonim al acestei lumi este Raiul. Urmeaza Lumea Mediana, (un fel de Purgatoriu) unde fiintele evoluate spiritual creeaza forme si structuri perfecte, Lumea Mica, i-a fost data Omului de catre stramosii sai Ceresti. Aici se contopesc dimensiunile mentale, adica realitatile generate de gandurile oamenilor, si in sfarsit Lumea Foarte Mica , care este populata de demoni, spirite malefice ( un soi de Iad)
Demen de remarcat, pentru shamanii din Anzi, Moartea pe care ei o definesc ca pe trecerea intr-o alta dimensiune a vietii (shamanii de pretutindeni, nu conceptualizeaza moartea ca pe un final, ci doar ca pe o transformare de la o stare energetica, materia, la o alta ,eterica) isi bazeaza sistemul de credinte diamentral opus fata de cel vestic. Cu alte cuvinte, Realitatea Mare este dincolo de materie, iar ceea ce noi, numim in mod obisnuit viata, este Realitate Mica, efemera prin consistenta: ne nastem si murim cu mana goala, fara sa putem transfera nici un bun material, intre cele doua stari ale fiintei. Am vrut, doar sa arat, cat de diferite pot parea conceptele despre viata si moarte, dar daca ne aplecam, cu mai multa pricepere, asupra doctrinelor, de pretutindeni, gasim aceeasi schema: "Ce rost are sa castigi intreaga lume daca iti pierzi sufletul" (crestinism). "Lumea de aici este o iluzie, trecutul si viitorul fiind doar aromele din ceasca de ceai a prezentului" (shintoism) etc.
Doar materialismul declansat odata cu rationalismul sec al XVIII-lea, a incercat sa ne convinga ca totul se petrece doar o data, restul fiind doar himerele omului speriat de "propriul sau sfarsit iremediabil" ( Karl Marx).
In concluzia, am putea gandi: moartea este la fel de personala, ca si viata fiecaruia! Acolo unde mintea se deschide, se deslusesc si lucrurile. Limita constiintei este acolo unde o pui!

duminică, 19 iulie 2009

Rusinea in fata Mortii
Conform traditiei kabbalei si invataturilor hermetice, umanitatea a cazut din Absolut, definit de verbul "a fi" si a inceput constructia materiala, efemera, exprimata de verbul " a exista". Astfel, ne vedem nevoiti sa recunoastem ca doar Dumnezeu poate afirma "Eu sunt cel ce sunt", persoana noastra neputand zice decat " eu sunt cat exist". Daca ne nastem, iar singura noastra certitudine, este ca la un moment dat, vom muri, atunci, pare paradoxala incrancenarea cu care fugim de Cartile Sfinte si de tot corpul format din texte si doctrine, care ne arata sensul vietii, evolutia si legile firii! Ramanem, din pacate, captivi intr-un consumism nemasurat, rataciti, fara sperante, dependenti de grupuri ologarhice. De atat amar,se straduiesc maestrii sa ne arate Caile Eliberarii si noi preferam, intoarcerea capului, usor snob, intr-o parte si pufnirea plina de dispret: "ce nebunine, ce sminteala..."
Aceasta atitudine, dureaza, de regula pana la apropierea rece si tenebroasa a Ingerului Mortii, care are, ciudatul obicei, de nu pleca niciodata cu mana goala, si atunci, omul pacalit de falsele valori: avere, putere, noblete ereditara, rasa superioara, scopul scuza mijloacele, etc se uita speriat catre cer intrebandu-se ingrozit: " Si daca totusi El este acolo si stie totul depre mine...?"
Intelegeti acum, de ce unora le este frica de moarte? Cred ca mai degraba si mai potrivit ar fi sa inlocuim teama cu RUSINEA!

vineri, 17 iulie 2009











Intrucat se potriveste cu emisiunea pe care am difuzat-o in reluare, am postat un material, pe care l-am scris mai demult pentru site-ul: www.ezoterism.com...

Creierul: o enigma pe cale de a fi descifrata

Creierul uman are trei straturi de neuroni cu o grosime aproximativa de 3 mm, numit cortex. Acesta mai cuprinde in cele sase straturi ale sale circa 16 miliarde de neuroni, sustinuti de alte sute de miliarde de celule mai mici care reprezinta nevroglia. Conexiunile (sinapsele) strabatute de impulsuri nervoase se desfasoara pe 2500 cm patrati din creier. Toate capilarele care asigura cortexului necesarul de oxigen si glucoza, daca ar fi puse cap, la cap, in linie dreapta, ar rezulta o lungime de 1200 de km, iar lungimea fibrelor nervoase din sistemul nervos central, aliniate, ar fi de cinci milioane de kilometri. Format din encefal (creierul mare) si cerebel (creierul mic), creierul coordoneaza absolut toate impulsurile din universul vizibil concret (actiuni, gesturi), abstract (ganduri) , dar si din dimensiunea invizibila (vise). Encefalul este format din doua emisfere unite prin organul numit corpus calosum. Emisfera dreapta se ocupa de toate capabilitatile creative si imaginative, in timp ce partea stanga coordoneaza activitatiile concrete, matematice, organizate. Activitatiile cerebrale se impart in sapte frecvente de vibratie, toate avand functii precise in activitatiile concrete sau abstracte ale individului.

1.Delta (0,5-4 Hz) - energia folosita de catre cortex este foarte mica, sub pragul de 0,5 herti, conventia universal valabila in domeniul medical, declara creierul mort. Undele cerebrale descriu „trairile" creierului in timpl somnului profund, „fara vise". De regula copilul pana la doi ani are acest tip de odihna neuronala. Nu exista reprezentari mentale, imagologice si nu este posibila constientizarea dimensiunilor fizice. Exista tehnici de meditatie care aduc subiectul la o frecventa cerebrala redusa, atunci cand dispar toate gandurile, dispare persoana, iar fiinta se uneste cu Intregul. Pe acest palier de unde se produce regenerarea corpurilor aflate in coma, sau in starea de anestezie totala.

2.Theta (4-8 Hz)- energia folosita este superioara frecventelor din starea delta, apar imagini, dar inca nu apara constientizarea formelor materiale. Creierul emite in aceasta limita de herti atunci cand se afla in somnul cu vise, in starea de hipnoza, sau in cadrul tehnicilor de calatorie mentala coordonate. Aici se potenteaza tehnicile rapide de invatae si asimilare de informatii, autosugestie, auto-vindecare si capacitatea de a comunica cu entitati din invizibil. Starile shamanice se desfasoara perfect intre 5-7 Hz. Drogurile puternice, plantele halucinogene si cele sacre ajuta creierul sa se comute in aceasta frecventa de vibratie sporind capacitatile creative.

3.Alfa (8-12 Hz) - energie ridicata. Subiectul este constient de starea sa fizica. Starea este indusa de o profunda relaxare. Tehnicile de meditatie activa folosesc aceasta paleta de frecvente. Se poate realiza focusarea atentiei atat asupra lumii exterioare, cat si cele interioare.(vizualizarea unor probleme si imaginarea rezolvarii lor, sau concentrarea asupra unui organ si vindecarea lui prin incarcarea cu energie, lumina etc.) Studiile arata ca acesta comutare in starea alfa elimina stresul, accelereaza invatarea rapida si conduce persoana la intalnirea cu fiinta, sau altfel spus ajuta sinele sa domine egoul. Alfa este numita si starea subconstientului activ, filtru de „cenzura" al pulsiunilor din inconstient si conventiile generate de cutumele din starea de constienta.

4.Beta (12-16 Hz)- energie consumata in cantitati foare mari. Este starea in care toate simturile se afla in alerta.Este specifica starii de veghe, iar stimulii externi sunt perceputi foarte concret (foame, placere, durere, etc). Individul isi ordoneaza si configureaza universul exterior, concret, vizibil, material. Toate instinctele umane sunt potentate si ele preiau controlul in caz de pericol, anxietate sau stres profund. Frecventa prin care se comunica usor cu celelete fiinte aflate in starea de trezie.

5.Beta inalte (16-32 Hz)- consum energetic urias. Stare cerebrala a individului supus starilor cele mai tensionate (razboi, calamitate, etc). De regula creierul se muta pe aceasta frecventa in situatia intalnirii cu moartea sau suferinta.
6.Complexul K (33-35 Hz) Starea iluminarii bruste de tipul „evrika". De regula se intalneste aceasta stare la epilepticii in criza, insa si in cazul celor care au viziuni, premonitii, sau stari de constiinta extinsa ( clarauditie, intuitie inalta si in general cele care tin de cazuistica paranormala).

7.Beta suprainalte ( 35-150Hz). Stare nemasurata clesicm intrucat, de regula aparatura folosita se opreste la limita de 35 herti. Energia folosita este imensa („atomica"). Dedublari, decorpolarizari, ascensionarea spontana a energiei de tip Kundalini. Trairi spirituale extrem de inalte, revelatii bruste etc.
Dintre procedeele de modificare ale starilor de constiinta de la Beta la Alfa, Theta sau chiar la Delta se detaseaza patru activitati principale:

  1. Modificarea ritmului respirator. Tehnicile de meditatie se impart in individuale si asistate. Comutarea de la b la a se poate realiza individual prin focusarea asupra respiratiei si a activitatilor emisferelor cerebrale. Cu ajutorul stimurilor olfactivi si auditivi intrarea se face usor, fiind necesare cateva secunde.
  2. Modificarea starii mentale sau emotionale. Se concentraza atentia asupra unei stari emotionale de tip negativ, spre exemplu frica si prin programare neurolingvistica se alchimizeaza intr-una de tip pozitiv ca bucuria.
  3. Modificarea starii constiente cu ajutorul stimurilor fizici exteriori. Se stimuleaza scoarta cerebrala folosind curenti electrici de intensitate foarte mica si electrozi extrem de fini, sau stimulari ale emisferelor cerebrale prin procedee magnetice. Poate cea mai utilizata tehnica este folosirea stimularii simturilor. 95% din informatii sunt preluate de catre cortex pe cale vizuala, aproape 3% pe cale auditiva, iar restul olfactiva.
  4. Modificarea pozitiei corpului prin tensionare musculara. Exista o serie de tehnici yoghine care reusesc sa comute frecventa cerebrala o constientului prin exercitii fizice care blocheaza oxigenarea cortexului.
    - in alfa: relaxare, autocontrol, regenerare psiho-fizica, telepatie, operatii magice, chirurgie distala, intelegerea sinelui.
    - in theta: eliberarea de cosmaruri, invatare accelerata, calatorii in afara corpului fizic, combaterea insomniei, comunicarea cu universurile invizibile.

    - in delta: obtinerea visarii lucide, regenerare absoluta, vindecare, intelegerea intregului, eliberarea de spaima mortii...










Un murmur din Utopia

In tara mea utopica, statul ar fi condus pe creiterii aristocratice (ma refer la nobletea meritocratiei si nu la ereditate). Sistemul de invatamant s-ar baza pe gnoza, religia ar promova valorile spiritului, iar cele mai grave infractiuni ar fi considerate: abuzul de ori ce fel, lacomia, si formele care lezeaza demnitatea si existenta tuturor formelor de viata. Sigur, toate acestea, inca par abracadabrante, dar simt ca, foarte curand va incepe, cu adevarat o noua era de lumina, dar pentru aceasta, va trebui sa ne confruntam definitiv cu toti demonii nostri!



joi, 16 iulie 2009











In cautarea luminii interioare

Cam prin anul 552 i.Hr. se nastea, sau renastea, Siddharta Gautama, fondatorul Buddhismului. Mostenirea sa cea mai importanta oferita intregii umanitati a fost doctrina Caii de Mijloc. Obisnuiti cu telogiile si filosofiile duale ale occidentului, ar putea sa ne para greu de inteles atingerea iluminarii sau Marea Trezire, care este scopul final si cel mai de pret al misticii si esoterismului Estic (orientul indepartat). Atingerea acestei stari de gratie reprezinta sfarsitul tuturor cautarilor spirituale, atunci cand mintea se linisteste, sufletul se umple de o fericire launtrica, iar trupul se conecteaza definitiv cu Cerul si Pamantul. Atingerea iluminarii nu are nici o legatura cu rationalismul, cultura, educatia, inteligenta sau cu alte atribute ale egoului ci este cadoul facut de Palnul Superior tuturor Fiintelor.

In planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi datoreaza existenta acestui Unitati prin ordinea Naturii, si poate fi imbunatatit prin adaptarea la acea Minte”, intelegem ca persoana este o expresie vizibila, efemera si umana, in timp ce fiinta este oglinda Creatorului, invizibila, eterna si divina. „Cand omul din tine tace, vorbeste Dumnezeu” (proverb hindus).

Acesta minunata Cale de Mijloc ne este oferita de Insusi Hristos care ne invata ca suntem de-opotriva fii Omului si ai Domnului, iar viata noastra este tocmai echilibrarea dintre cele doua calitati!



marți, 14 iulie 2009

Imi face placere, ca de ziua mea, sa fac mici cadouri celor dragi. Va ofer tuturor, prieteni, un trandafir virtual, ca simbol al pretuirii pe care o port fiecaruia dintre voi. Fiti fericiti, sanatosi si frumosi! Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa-L intelegem!



Din tainele jocului serios


Cred ca in ubicuitatea Sa perfecta, Domnul se face cunoscut fiecaruia, exact in felul si forma pe care cineva o poate intelege perfect. Daca unii il numesc Dumnezeu, altii Sublimul Arhitect al tuturor lumilor, Sursa, Fiinta, Marele Anonim etc, il putem considera, asadar Inceputul si Sfarsitul. Uneori, el se manifesta si ca Marele Regizor. Imi imaginez Judecata de Apoi, ca pe vizionarea a doua filme. Cel cu tot ceea ce ai fi putut sa realizezi cu talentele si calitatile cu care El te-a inzestrat, si apoi, filmul cu ceea ce ai gandit, vorbit si ai facut in aceasta viata. Rusinea care te cuprinde prin comparatie se numeste Iad, iar mandria, bucuria, implinirea, evident daca ai motive sa te asemeni dupa chip si esenta cu Tatal Ceresc, capata semnificatia Raiului. Ne judem singuri, in deplina Constiinta, eliberata de patimi si vicii.

PS: Am observat ca exista un individ care are scopul precis de ma „ataca” constant pe acest blog. E foarte bine, face parte din „acelasi scenariu”, insa rugamintea mea, scrisa in coloana din dreapta, se refera la calitatea duelului. Putina elevare, imaginatie, etc...In rest, va multumesc tuturor, vacanta placuta si, in functie de timp si disponibilitate, va mai astept la un schimb de idei. Pacea Domnului asupra noastra si a Lumii!



sâmbătă, 11 iulie 2009




O jumatate de idee despre solidaritate...
Sunt de ceva timp, prins intr-o activitate de cercetare la Bayreuth, Germania, si asta imi mananca o parte din timp, ca sa-mi parafrazez amicul, dar nu am de gand sa va plictisesc prea mult cu detalii personale, ci vreau sa va impartasesc o idee, care mie mi se pare interesanta. Discutand despre criza morala si economica prin care trece planeta, Hans, un esoterist foarte respectat si chiar "atins" de-o aripa de inger, mi-a istorisit ca exista, deja , in Bavaria, un grup de oameni de afaceri, foarte instariti, care s-au hotarat sa vina in sprijinul comunitatii, imprumutand pe o perioada de 20 de ani, autoritatile locale, cu aproximativ, 25 de milioane de euro, mentionand, evident in draftul de contract ca asteapta returnarea sumelor, cu o dobanda de 5% pe an, insa abia la sfarsitul perioadei de creditare.
Ma intreb amuzat, cand, atat de imbogatitii nostrii, care ne zambesc superior din Top, si care, fara nici o exceptie s-au "umflat" in urma contractelor cu statul, se vor gandi ca binele individual este strans legat de cel colectiv?
Presimt directia raspunsurilor dvs, dar va rog sa va straduiti a ramane...politicosi. Pace, Lumina si Iubire. Revin in functie de timpul liber...

marți, 7 iulie 2009














HONNOR ET PATRIAE

Sa ne indreptam atentia, putin asupra Romaniei si mai ales asupra acestui pamant generos care zamisleste viata, in fiecare samanta. Cred cu tarie, ca daca ne-am nascut aici, inseamna ca o parte a menirii noastre este sa reintoarcem patriei ceva din nenumaratele bunuri pe care le ofera, deopotriva si celui bun si celui rau. Poate ca ne-ar ajuta celebrul discurs al lui Kennedey care rostea in fata poporului sau, celebrul indemn: „ sa nu ne mai gandim la ce ne ofera noua aceasta tara, ci ce suntem noi in stare sa-i oferim”. Da...astepatarea fara actiune este drama lui Godot.

Putem incepe, prin a ne respecta cultura, traditiile, natura si semenii. Apoi am putea sa-i intelegem pe stramosi, dar mai ales setea lor pentru LIBERTATE!


luni, 6 iulie 2009


Intoarcerea la simplitate

Asa cum soarele rasare, deopotriva si pentru virtuos si pentru pacatos, si pentru crestini si pentru indienii Hopi, tot astfel am primit de la Creator si stramosi o bucata de pamant din care sa ne hranim. Cu totii! Insa lacomia ii face pe unii sa consume mai mult decat au nevoie, stricand astfel echilibrul universal. Unii ii exploateaza pe altii, doar in interes personal sau de grup. Se intampla in politica, in afaceri, in institutii religioase, etc. Insa este o iluzie...eu nu am vazut vreodata schelete grase, bogate si respectate social. Venim goi, plecam cu mana goala. Atunci de ce consumam atata energie acumuland in nestire bunuri care ii imbogatesc pe profitori, iar noua ne ocupa timpul? Megalopolisurile sunt dependente de curent electric. Hidrofoarele, computerele, sistemele, toate sunt alimentate fie alternativ fie continuu. Ce se va intampla cu Dubai, New York, Hong Kong, daca radiatiile solare perturba retelele electrice? Ce se intampla cu satelitii de comunicatii, militari sau meteorologici, daca va exista o furtuna stelara? Sa nu uitam o profetie amazoniana care spune: „cand rasa alba va fi pustiit toate resursele, abia atunci va realiza ca banii nu sunt de mancare”!

Daca vom ramane o civilizatie a banului, s-ar putea sa ne confruntam cat de repede cu o limita generala a competentelor. Banii nu pot cumpara sanatatea, fericirea, iubirea si viata. Sunt alte forte naturale, vitale care ne sunt oferite, gratuit de catre Planurile Superioare.Valoarea, in domeniul spiritual se raporteaza la cat de multe putem oferi semenilor nostri, doar de dragul Binelui, Frumosului si al Armoniei!

Camile sunt multe, dar ace cu urechi mari, ioc!


duminică, 5 iulie 2009










Din cugetarile unui scafandru...
Mintea noastra este ca un ocean. Stim foarte putine despre amandoua. Oceanografii pot spune cateceva despre speciile aflate pana la 2500 de metri adancime, dar abisul din Groapa Marianelor ajunge la aproximativ 11.000 m. Structura noastra cerebrala, si retelele neuronale sunt cercetate inca de grupuri de savanti ale celor mai prodigioase universitati. Am aflat, pana acum ca emitem pe sapte frecvente cerebrale, masurabile in herti, si ca fiecare are o dimensiune proprie guvernata de legi diferite. Oricum, in stare normala, functionam cu aproximativ 11% din capacitatea creierului, inca nefiind foarte documentati asupra raporturilor dintre emisferele cerebrale si creierul mic. Daca adaugam si faptul ca suntem o creatie din 75 % apa, si cate 8,3% din pamant, aer si foc atunci intelegem si mai bine comparatia de la inceput.
PS: Postarea precedenta nu viza nici o reactie a celor care comenteaza pe blog. Este "Un dialog"purta dintotdeauna intre progresisti si retrograzi. Cei care ma "pisca" relativ constant sunt deja prietenii mei...asa ca nu trebuie sa va justificati. Pace!

sâmbătă, 4 iulie 2009








Cateva randuri despre smerenie, rostite in picioare

Ca om, nu pot ingenunchia decat in fata Domnului. Nici un maestru spiritual, nici macar un Arhanghel sau Serafim ne ne pot cere plecaciunea intru smerenie, ba dimpotriva autenticii slujitori ai Luminii se declara "impreuna slujitori". Eu inteleg esenta acestui sentiment activ prin prisma lui Iov: atins din senin de pustiirea lui Satan, batjocorit si chinuit, cazut din starea de gratie in care se afla, ruinat si insingurat, el poate rosti, totusi, din toata fiinta sa: "Domnul a dat, Domnul a luat, Fie-i Numele in veci binecuvantat! Cat despre evlavie, credinta, bun simt...acestea nu se rostesc, ci se traiesc. Interactionand cu voi, in acest spatiu virtual, dar atat de viu, invat, ma slefuiesc si incerc sa-mi imblanzesc pornirile ego-ului, fapt pentru care va multumesc, cat despre cei care arunca piatra...le-as aminti minunatele cuvinte ale Mantuitorului: "cine este fara de pacat sa arunce primul"! Si inca ceva...nu credeti ca ar fi just si fair, ca toti ce care au ceva de comentat sau de comunicat sa-si declare identitatea, si sa nu se ascunda in spatele anonimatului, fie el pamantean sau...extraterestru? Eu imi asum, toate cuvintele, ca si majoritatea celor care scriu pe aici, insa cele mai acide si "curajoase" postari sunt debitate printre dinti, in umbra...Ma rog, era o intrebare redundanta...Pace, lumina si iubire tuturor, dar mai ales celor care ma urasc!




Un echilibru fragil...
Libertatea pe care am primit-o poate fi Binecuvantarea sau blestemul nostru, in functie de optiuni si decizii. Insa, in Marea Sa Intelepciune, Creatorul ne-a incadrat pe toti Timpului, si ne-a supus legilor. Astfel Legea Atractiei Gravitationale este mai puternica decat Legea Liberului Arbitru(...poate ca-mi doresc sa zbor de la etajul al X-lea, dar imi ia doar o secunda sa ma lipesc placinta de caldaram, scuzati plastica stranie a exemplului...) Asadar, daca in libertatea noastra, aducem robia altora, se pune in miscare Legea Echilibrului, scrisa atat de clar in cartile sfinte: "Cine ia pe altii in robie, de robie are parte". Arderea celei mai inalte cladiri din sticla si matal, din tara, Blocul Millenium de langa Armeneasca, este un argument in plus ca ipocrizia, smecheria, escrocheria si lipsa de respect si-au atins, in aceste vremuri limita de competenta, si ca, foarte curand vom asista la o intalnire teribila, cu demonii sau ingerii nostri. Cred, ca ar trebui sa fim foarte atenti la tot si toate, ca sa nu riscam sa devenim robii propriei noastre libertati!

vineri, 3 iulie 2009












In asteptare…

Ca traim vremuri exceptionale, nu cred ca mai este socant pentru nimeni, timpul este accelarat, schimbul cu Natura se face direct, rezultatele comportamentelor noastre mentale, verbale si faptice se observa imediat. Lumea pare impartita in doua tabere. Una, destul de mica, din oameni care s-au trezit, au inteles realitatea interioara, au acceptat ca acolo unde fizicul, materialismul si-au atins limita de competenta, intervin fortele fluidice ale astralului si etericului, ca Spiritul este o coloana de lumina care ne uneste cu Lumea de Sus, ca nimic nu se distrge, ci totul se transforma . A doua, formata din “adormiti”, ii insumeaza pe cei care se raporteaza la formele “traditionale” de putere: privilegii sociale, financiare, oligarhii politice si financiare. Exista, dincolo de acea Pace destinata tuturor fiintelor adevarului, o lupta intre energiile vechi si cele noi, intre intemnitarea viselor si extinderea constiintelor. In diferite perioade de timp, oamenii luminii se initiau in Scoli ale Misteriilor, in templele de la Heliopolis si Atena, in societati si ordine cavaleresti, dar astazi nu mai este timp, pentru a parcurge, calea atat de anevoioasa a alchimiei, a transformarii, “omului de lut in om de foc”, asa cum scrie Paracelsus in “Ars Occulta”. Dar, evident exita si calea simpla, lina si care duce direct in bratele Bunului Pastor. Ortodoxii o numesc: Isihasm, catolicii: Calea Inimii”, islamicii ii zic Sufism, buddhistii, Calea Compasiunii pentru toate Fiintele, etc. Vor veni,timpuri grele si asta foarte curand. Cand temerile ne vor cuprinde, fie din ignoranta, fie din cauza unei atitudini gresite fata de Viata, nu cred ca ne poate nimeni impidica sa murmuram: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul”!.
P.S: Am observat ca pe blog, comenteaza si unii prieteni care se declara non-crestini. Acestia, cu siguranta, se raporteaza la o Forta Superioara, pe care o numesc cum vor, ceea ce este, intr-u fel acelasi lucru, daca valorile raman: iubire, iertare, intelepciune si curaj!.

miercuri, 1 iulie 2009

Cateva precizari necesare…

Asa cum frigul este absenta caldurii, intunericul, lipsa luminii, tot astfel, minciuna nu poate fi decat absenta adevarului. Observam, lesne cum raul paraziteaza binele, ii folosesete retorica, semantica, predicatele, pana, aproape te convinge, apoi strecoara o virgula, care schimba totul. Raul lucreaza prin divertare, adica are nevoie de suportul binelui, altfel nu ar exista. Antihristul nu poate exista in afara lui Hristos, cum nici macar Satan n-ar valora ceva fara raportarea la Bunul Dumnezeu. Am constatat, ca pe acest blog, adica la mine acasa, se tot auto-invita niste personaje care isi inceraca norocul la pescuit, unii pentru o secta, altii fara ca macar sa stie cat sunt de manipulati, insa vreau sa va rog, pe voi toti, prietenii, fratii si surorile mele (cred ca apartinem cu totii unui singur popor numit Umanitate) sa fiti vigilenti, informati, plini de iubire, rabdare si armonie…Asta-i scoate din minti pe cate unii! Eu i-am reperat, de mult, dar ii las sa paraziteze spatiul dedicat acestui tip de dialog de la distanta, in ciuda faptului ca l-am rugat pe manipulator sa-si trimita ciraci, mai bine pregatiti. Ma rog, fiecare pasare, are obiceiul sa piara pe limba ei proprie, asa ca nu pot decat sa zambesc si ma rog pentru luminarea mintilor, sufletelor si trupurilor lor. Si daca imi permiteti, o gluma amestecata cu putina aroganta, le-as spune tuturor celor carora le-am gresit, ca eu i-am iertat! Pace Voua!