Cel care cauta Adevarul in afara sa este ca un actor care uita cine este, in timpul piesei, iar dupa caderea cortinei se cauta, caci nu stie nici unde a ajuns, nici cine a devenit...

Fetele Fricii

Am scris inainte despre teama, intru-cat, omenirea a dezvoltat o adevarata cultura a fricii. Nu am sa trag teribila concluzie teologica despre teama ca hula...caci daca Viata noastra este in mainile Domnului, atunci lasandu-ne cuprinsi de frici, inseamna ca nu-i acordam Tatalui Ceresc suficient credit, ci am sa incerc sa cataloghez cateva dintre etapele acestui experiment ciudat constatand ca acest sentiment capabil sa ne paralizeze vointa s-a insinuat in toate domeniile vitale:

In religie: Frica de Dumnezeu.

In mediul inconjurator: Frica de cataclism.

In mediul politic: Frica de a pierde puterea

In mediul social: Frica de saracie

In mediul relatiilor personale: Frica de dezamagire.

Teama se exprima cu maxim de potential:

In plan filosofic: Frica de moarte.

In plan sentimental: Frica de suferinta.

In plan trupesc: Frica de boala.

Acum, daca ne lasam bunul simt al observatorului detasat si lucid, sa analizeze corect informatia ca intotdeauna cineva a profitat, castiga si va specula toate aceste brese in structura noastra de Lumina, vom putea intelege ca in acest domeniu ca de altminteri, in intregul joc al dualitatii, avem de-a face cu victime si beneficiari.

Am citit in unele comentarii postate la articolul precedent, ca frica tine de instinctul de conservare, ca fara ea am muri, ca este foarte naturala si utila, unii chiar incercand sa argumenteze ca ea face parte din Planul Divin. Partial corect . Teama are cu adevarat valoare, insa nu ca ingredient singular, ci ca materia prima a celei mai teribile alchimii: transformarea ei in Iubire! Frica devine un intaritor de caracter, abia dupa ce dispare.

Despre frica, fara teama

Uneori, ne punem intrebarea, fireasca cine si de ce a inventat frica? Prin ea patrunde in noi intunericul indoielii. Virgula diavolului. Asa ne-am temut, in Gradina Edenului, ca Dumnezeu ne-a mintit, si din frica smintita am muscat din mar.De frica ne indepartam de prieteni si de valori.

Teama de moarte, de ridicol, de saracie...ce bolovani uriasi in desaga unui calator care urca Muntele! Vazand toate acestea, Domnul ne-a trims invatura Iubirii. Singura capabila sa ne dezlege de Teama!

Mie a incetat sa-mi fie Frica!

Atat de simplu...

Suntem in aceasta viata in roata cauzei si a efectului. Cu alte cuvinte ne supunem legii: dupa fapta si rasplata! Cand ne indeamna Hristos sa intoarcem si obrazul celalalt daca suntem palmuiti, viza tocmai aceasta ciclicitate. Daca am reactiona la fel, nu am putea iesi din raportul actiune-reactiune! Daca adaugam aici si: „ cine ucide cu sabia, de sabie are parte” si „cine ia pe altii in robie, va simti povara jugului”, intelegem, parca si mai bine definitia karmei.Exista o unitate conceptuala in toate traditiile si religiile lumii, si nu o spun eu ci insusi Mircea Eliade in toate studiile lui despre credinte religioase, mituri si legende.

Stim ce avem de facut, dar gandirea inertiala, teama si lenea ne impidica, inca sa actionam. Adica sa ne iubim dusmanii si sa-i convertim la Lumina!

Simplu, nu ?

Certitudini in gradina cu petale de cais

Nu am nici o indoila, ca foarte curand, gandurile noastre vor fi asezate in vitrina privirii, si cine este intelept, va sti sa citeasca adevarul in ochi. Fereastra sufletului va fi curatata, iar buzele nu vor mai rosti cuvintele altora, ci sensurile profunde, izvorate din limpezimea constiintei. Mintile se vor uni cu inimile, iar albastrul cerului nu va fi cu nimic mai presus decat zambetul linistit al celului ce a inteles.Asa cum Soarele incalzeste si anima toate fiintele, fara sa faca vreo deosebire intre ele, Lumina Gnozei, Pacea si Iubirea Tatalui vor salaslui in toate planurile existentei.Germenii Lumii Noi au fost plantati de mult. A sosit timpul culesului de roade, si sa nu uitam ca vom fi cu totii judecati, dupa poamele noastre, iar cand Timpul se va opri, nici macar diavolul nu va mai fi prietenul ticalosului. Trufasii, criminalii, lacomii si tradatorii, sperjurii si viciosii, fiii atat de efemerelor Sodoma si Gomora isi vor frange pumnii strigand: „Unde este stralucirea noastra, ce valoare mai au banii si armatele noastre, cand putregaiul se asociaza cu pieile noastre de naparci?” Iar cei drepti, curati, smeriti, imbracati in hainele virtutii, cinstei si ai Iubirii se vor ruga, chiar si in ultimul ceas, Domnului Suprem spunand: „Iarta-i ca nici acum nu au stiut ce fac!”.

Sangele nevinovatilor a strigat destul, foamea si setea lumilor a treia si a patra au terminat de scris raportul catre ingeri, victimile abuzurilor de tot felul isi indreapta indexurile catre vinovati. Unde se vor ascunde cei cu mainile patate? Cine le mai asculta lamentatiile? Au cerut lumea, dar si-au pierdut sufletul...Prostia se iarta, insa lipsa iubirii te vaduveste de viata vesnica. In anii ce vor urma ne vom intalni cu tot ceea ce am creat cu gandul, cu vorba si cu fapta.Ar putea fi bucuria reusitei, sau rusinea lipsei.

Dincolo de concepte, dogme, filosofii si teologii complexe, ramane un singur Adevar: „Nu exista nimic in afara lui Dumnezeu”!

Eterna lupta

Ideea luptei teribile si profunde intre Bine si rau, intre Lumina si Intuneric, teza fundamentala pe care se bazeaza dogmele religiilor monoteiste: Iudaism, Crestinism si Islam, este mult mai veche. Astfel, in gnoza superbului si sublimului Egipt, il descoperim pe Seth, zeul pustiirii si al dezmembrarii oricarei forme, al secetei si al furtunii.Dusmanul zeilor si al oamenilor el il pizmuieste pe propriul frate Osiris pe care-l rupe in mii de bucati. In coltul opus al planetei, in India, cel viclean are numele de Mrtyu, Mara care deriva din verbul a muri, asadar el este imaginea mortii. Il ispiteste pe Siddharta cu pasiunile trupesti, cu legatura fata de materie si prin perpetuarea Samsarei (Roata Vietii). Grecii il plaseaza pe Tifon ca pe rebelul, revoltatul impotriva ordinii cosmice, Fiu al urii, nascut din rautatea Herei, Tifon ataca insusi Tronul maretului Zeus.Concluzai este pana la urma aceeasi. Acuzatorul, Defaimatorul, Revoltatul, Ingerul Cazut, Satana, Iblis sau ce alte mii de denumiri o fi avut si mai are, Dusmanul este produsul urii, caruia I s-a opus dintotdeauna Iubirea, exprimata atat de splendid in cele doua legi ale Mantuitorului: “Iubeste pe Domnul Dumnezeul Tau cu toata nadejdea si fiinta, si aproapele, ca pe tine insuti”! Conform credintei lui Origene, dar si a esoteristilor autentici, nu exista damnare eterna. Iubirea Tatalui este atat de mare, incat poate sparge, si lacatele Infernului. Cu o singura conditie, ca insusi Raul sa accepte Iubirea ca forma absoluta a Iertarii!

De ce?

In teorie, suntem cu totii , plini de evlavie, generosi, buni, armoniosi. Credem in suprematia binelui, in educatie, progres, prosperitate, insa va intreb…oare, cand ne aflam fata in fata cu Adversarul, cu Provocarea, cu Moartea, suntem capabili sa taiem radacina raului, sa ne rastignim cu adevarat viciile si din lemnul masiv si greu al copacului Mandriei sa ne facem o cruce mare, si smeriti sa urcam Golgota noastra, pentru a ne uni cu Intregul? Pana cand ne vom lasa inselati de ego? Oare de ce, daca nasii nostri la botez ne-au “lepadat de Satana si ne-au unit cu Hristos”, noi inca nu am reusit sa spunem ca Sf. Pavel: “acum nu eu vorbesc, ci Hristos vorbeste in mine”, pentru ca mai apoi sa zambim in taina stiind ca si noi cu Tatal, una suntem?!

Taina ispitirii

“Cobora un sol pe unde stam, cu semnul biruintii-ncununat. El lua ca sine umbra lui Adam, pe Moise-l lua, cu legea lui cinstita, il lua pe Abel, Noe, si-Abraham”.
Dante Aligheri : Divina Comedie

Atat de mult isi iubeste Domnul Creatiile incat accepta ca din infinit sa ajunga om, sa patimeasca si sa ne arate Calea Reintegrarii. Hristosul, in cele patruzeci de zile petrecute in pustiu, sta de vorba, calm, dar vigilant cu Satan si ii raspunde atat de simplu si frumos, provocarilor. Printul acestei lumi, ii cere Fiului Omului si al lui Dumnezeu, sa transforme pietrele in paine, cand ii este foame, dar El ii raspunde ca omul nu se hraneste doar cu paine ci cu orice cuvant al Domnului. E primul semn ca Spiritul invinge Materia. Mai tarziu, liber si neconstrans de nimeni, Mantuitorul inmulteste painile si pestii hranind noroadele, apoi, Acuzatorul il urca pe Templul din Iersualim si il ispiteste sa se arunce: “Caci scris este: ingerilor Sai va porunci pentru Tine ca sa te pazeasca…”Hristos nu plonjeaza in Abis, ci se Inalta din Mormant primind cheile Imparatiei, si fiind ales sa judece vii si mortii. A treia incercare a Leviatanului a fost sa-l corupa oferindu-I toate bogatiile acestei lumi, dar Mesia ii raspunde: “Este scris sa te temi de Domnul Dumnezeuul Tau si numai lui sa-I slujesti”. Apoi, le spune fariseilor si saducheilor ca Regatul Sau nu este din lumea aceasta.!
Observam, asadar ce miza importanta este omul, daca este disputat, deopotriva intre Lumina si Intuneric!

Armele Luminii

Motto: „ Cel mai iscusit viclesug al diavolului este sa ne convinga ca nu exista”

Charles Baudelaire

De diavol sa nu ne temem, sa nu –i ne inchinam, ci daca suntem intelepti, sa-l cunoastem, ca sa ne putem feri de urzelile si sireteniile sale! Atat crestinii, iudeii,cat si musulmanii cred in dihotomia Bine-Rau! Pentru ei exista cinci acte ale Marii Piese, si aici se afla taina penatagramei cu varful in jos. Misterul lui Adam Kadmon cazut cu capul spre occident (vest) acolo unde apune Soarele. Evreii il numes Satan, crestinii Satana care se traduce prin Adversar, iar arabii il numesc Sheitan care se ticluieste Acuzatorul, grecii ii zic Daimon, tradus prin diavol si care inseamna Defaimatorul.

I. Satana se revolta impotriva Creatorului.

II. Satana este judecat, pedepsit si aruncat in Abis.

III. In cautarea razbunarii el il ispiteste pe Om si il subjuga.

IV. Tatal isi trimite Preaiubitul sau Fiu care se intrupeaza si il surpa de diavol aratandu-ne Calea si dandu-ne armele de lumina prin care sa-l invingem. Si cea mai puternica, este Iubirea.

V. La sfarsitul timpurilor, Satana isi chema intraga armata, condusa de Antichrist, pentru lupta finala.

Suntem la sfarsitul actului al IV-lea.Oare cand va incepe ultimul? Sau o fi inceput deja? Cine stie?

De ce sa ne temem, daca suntem in Iubire?

Cateva cugetari asupra Divinului Sapte

Omul nu incepe de la talpile picioarelor si se termina in crestetul capului.Ar fi bine sa intelegem ca nu suntem de loc o creatie mica, limitata ci dimpotriva, pornind de la premisa ca suntem zamisliti dupa chipul si asemanarea Domnului, putem afirma ca si noi ne intindem de la minus la plus infinit. Astfel, stiintele spirituale, coroborate cu descoperirile din domeniul cuanticii ne prezinta la alta scara, paradoxala pentru unii, aberanta pentru cativa, dar intarita de profeti, prooroci si maestri spirituali. Iata cum se prezinta tabloul marit al fiintei umane: avem sapte corpuri energetice, guvernate de sapte arhangheli, care se exprima prin sapte frecvente cerebrale.

Chakra	Arhanghel	Frecventa neuronala
Sahasrara	Zadkiel	Beta suprainalte ( 35-150Hz)
Ajna	Uriel	Complexul K (33-35 Hz)
Vishuda	Rafael	Beta inalte (16-32 Hz)
Anahata	Gabriel	Beta (12-16 Hz)-
Manipura	Chamuel	Alfa (8-12 Hz)
Swadhistana	Jophiel	Theta(4-8 Hz)-
Muladhara	Michael	Delta(0,5-4 Hz)

Si iata, in sfarsit, din Pildele lui Solomon, aflam ca:1. Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi, 2. A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa. 3. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii: 4. "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice: 5. "Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. 6. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!" 7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. 8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. 9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. 10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. 11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă. 12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. 13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. 14. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, 15. Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: 16. "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: 17. "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun". 18. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).

“Cine are ochi sa vada! Cine are urechi s-auda! Si cine are minte sa priceapa!”

Treptele suferintei si gasirea Fericirilor

1. Stupoarea: Trecerea brusca de la o stare de maxima fericire la cea mai cumplita si profunda nefericire. Aceasta rasturnare tragica de situatie este cunoscuta de greci, datorita lui Aristotel ca fiind katastrophe. Exemplul cel mai graitor este a lui Iov, din Vechiul Testament, care intr-o singura zi ajunge de la cel mai bogat, drept si respectat, intr-o stare de degradare teribila. Isi pierde intreaga familie, averile si sanatatea.
2. Angoasa: Suferinta este traita in spaime si nelinisti.
3. Constanta: Disperarea, deznadejdea si depresia par ca nu au ragaz, nu exista speranta si nici liman. Nici macar moartea nu se grabeste...
4. Amintirea: In aceasta stare perplexa de suferinta generalizata se proiecteaza fericirea trecuta, imaginea prosperitatii si a demnitatii pierdute.
5. Condamnarea: Oprobiul public, plecarea prietenilor, solitudinea impusa. Dupa caderea sociala, dupa pierderea tuturor valorilor individul ramane exasperat, plictisit si nemangaiat.
6. Revolta: Lupta cu destinul, invinovatirea Providentei, negasirea nici unui sens pentru suferinta. Si aici exemplul lui Iov ramane ca un reper: un om care se chinuie, cazut in cenusa si noroi, cuprins de lepra, cu fata plina de lacrimi.

Ei bine, pe aceasta scara care coboara in abisurile intunecate ale meandrelor sufletesti, se afla, fara ca macar sa stie, cei care trebuie sa invete marea lectie oferita personal (prin Intrupare) de catre Marele Nostru Creator, si anume aceea ca Spiritul invinge materia, Iubirea risipeste nefericirea, iar non atasamanetul fata de valorile trecatoare iti garanteaza linistea si fericirea! Cand nu ai nimic de pierdut, de ce sa te mai temi? Aici este taina Mantuitorului care spune: „Regatul meu nu este din lumea aceasta...”

Stiinta si Religie

Spre sfarsitul sec. al XVI-lea, se credea ca omul este creat din sangele menstrei.Un secol mai tarziu, savantii postulau ca viata apare din capul spermatozoidului. Disputele aveau sa se incinga in sec. al XVIII-lea cand cercetatorii universitatilor din Germania, Franta si Anglia rosteau la unison ca omul este creat in intregime din ovulul femeii.

Observati ceva interesant pana acum?

Stiinta facea absolutamente abstractie de Dumnezeu...cat despre spirit, suflet...nici un cuvintel scris in tratatele oficiale.De-abia spre a doua jumatate a sec. al XIX-lea, s-a afirmat ca embrionul este format din asocierea unui cromozom masculin cu unul feminin, in faze succesive si nu o singura data.

Daca acei oameni de stiinta ar fi citit Coranul, ar fi aflat, inca din sec. al VII-lea ce spune despre nastere Allah Preainaltul: „Ce este cu voi ca nu va rugati lui Allah, asa cum se cuvine, dupa ce el v-a creat pe voi in mai multe faze? El va creeaza in pantecele mamelor voastre, faptura dupa faptura, in trei intunecimi” (39:6)

Si mai spun unii, ca religia este obscurantism si indobitocire...

Este evident ca toata stiinta descoperita, si inca neaflata, se afla intre paginile cartilor sfinte. Trebuie doar citite si cautate...”trei intunecimi”, iata tripartitia: minte-suflet-trup!

Sallam Malekum, Shalom, Pace tie…

Dumnezeu Unicul, tatal intregii sale creatii, a fost atat de generos cu omul, incat nu l-a lasat sa se calauzeasca in aceasta viata numai cu ajutorul naturii perfecte, cu care l-a inzestrat, ci i-a trimis in fiecare generatie, cate un profet care sa-i aduca mesajul sau de Pace si de Incurajare in cunoastere, intelegere si armonie. Toate neamurile au cartea lor sfanta scrisa si gandita de Insusi EL, dar revelata oamenilor, pentru a se implini prorocirea: “Si Dumnezeu se descopera pe Sine Insusi in Creatia lui!”!
Asadar gasim unicitate in diversitatea traditiilor si culturilor de la Vede, la Biblie si de la Tao te king la Coran! In toate straluceste splendoarea aceluia care este Calea, Adevarul si Viata!

O…menire

Omul este o creatie de lumina, foc, aer, apa si pamant. Cand duhul (spiritul) nostru paraseste spatiul tridimensional in care isi traieste experienta vietii persoana, oasele si carnea noastra se intorc in sanul Maicii Geea, sangele ne este preluat de suvoiul apelor, mintea devine aer, sufletul se intoarce prin foc purificandu-se!
Cartile sfinte, dar cu predilectie Coranul ne invata cum se comporta stihiile invizibile, djinii vazduhurilor, ingerii si arhanghelii, dar si demonii, cu aceasta creatie inalta, zamislita dupa chipul si asemanarea Elohimilor. Asadar, nu suntem niciodata singuri, pe poteca noastra ingusta care ne conduce spre Casa, sau ne rataceste si mai tare, in functie de gandurile, vorbele si faptele noastre. Sa ne intoarcem pentru o clipa privile spre interior si sa meditam la esenta noastra spirituala!
Dupa acest exercitiu minunat, vom stii ce avem de facut pentru a ne duce la bun sfarsit menirea!

Sfarsitul, ca fericit pretext pentru un alt Inceput!

Iata cat de minunat se exprima Unicul in marea Sa diversitate:

„ Fiintele spirituale vor ramane pentru a crea o lume si o natiune sub o singura putere, cea a Creatorului”

Profetie Hopi.

„ Si am vazut, iar, un tron mare alb si pe Cel ce sedea pe el”

Apocalipsa Sf.Ioan Teologul 20:11

„ Din nou, cum veti ajunge sa intelegeti ce reprezinta Ziua Judecatii de Apoi? Ziua in care nici un suflet nu va mai controla nimic pentru un alt suflet si controlul va fi in intregime al lui Allah”.

Sura 82:17-19, Coran.

Am scris acest articol pentru revista Tango, dar intru-cat difuzarea ne joaca uneori feste (n-am gasit-o pe nicaieri...)m-am hotarat sa va ofer, dragii mei prieteni, aceasta scurta, dar intensa povestioara...

Sentiment si sexualitate in Evul Mediu.

Motto: „Iubirea nu inseamna doar trup, din moment ce are in vedere sentimentul, si nu este doar spirit, din moment ce se consuma intre doua trupuri”.

Maurice Merleau-Ponty (Elogiul filozofiei si alte eseuri)

Nu ne putem cenzura o intrebare fireasca, dupa ce citim Cantarea Cantarilor, bijuteria atat de fina si stralucitoare a Vechiului Testament, si mai ales dupa ce studiem istoria erotismului in epoca medievala. Diferenta dintre textul mustind de sentiment si pasiune si sensurile alegorice, transfigurate, reci din secolele al X –lea, pana in secolul al XIV-lea, este atat de evidenta, incat, ne vedem nevoiti sa plonjam, plini de curiozitate, in laboaratoarele minitilor puternice generatoare ale Inchizitiei. Insa, inainte de calatoria in timp sa ne inmiresmam putin:

„...In finic sui-m-as-ziceam eu-si de-ale lui crengi m-as apuca, sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere. Sarutarea ta mai dulce ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre al tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind”. Iar iubita ii raspunde mirelui: „ Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta! Hai iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem!”

Observam, lesne cum erotismul razbate si se confunda cu insasi natura, caci reducerea cea mai simpla a creatiei este cuplul: albina care polenizeaza floarea, cerul care fertilizeza pamantul si omul care-si regaseste unitatea prin taina cununiei. In mod, oarecum paradoxal, aceste trimiteri la originea lumilor create din impreunarea energiilor complementare este descifrata altfel in Evul Mediu. El interpreateaza perinita de mirt a iubitului care se ascunde intre sanii iubitei ca fiind comunitatea credinciosilor asezata intre cele doua surse de hrana: spirituala si lumeasca, astfel stanul sang aduce miere, iar cel drept lapte. Termenul atat de simplu, pat apare in evul mediu ca „ linistea cenobitilor”, „constiinta fiecaruia”, „tihna contemplarii sfinte”, dar sensul propriu lipseste cu desavarsire.

Pentru Biserica evului intuncat, dragostea nu putea fi eros ci agape , sau altfel spus destinul omului este de a se uni cu Dumnezeu, nefiindu-i de trebuinta sentimente si relatii cu parteneri de sex opus. Nu gasim in nici un text, din prima perioada medievala,termenul de amor. Pacatul originar, transforma relatia sexuala care devine ambigua si uneori stricata, desi ea ramane fundamentala. Pildele lui Solomon intaresc acest punct de vedere in iudeo-crestinism: „Sa te mangai cu femeia ta din tinerete”, sau apocrifa Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: „ Soarele cand rasare intre cele inalte ale Domnului si frumusetea femeii celei bune, podoaba este casei sale.” In zorii aparitiei sale, crestinismul se subordoneaza viziunii Mantuitorului care spune despre casatorie: „ Asa inacat nu mai sunt doi, ci un trup” (Matei 19,6). Pentru apostolul Pavel, casatoria este taina prin sexualitatea se sacaralizeaza: „ Celor necasatoriti si vaduvelor, le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca mine, daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasac, decat sa arda”, iar Ioan se concentreaza asupra spiritului, si mai putin asupra trupului zicand: „...dorinta carnii este moarte, dar dorinta Duhului este viata si pace; fiindac dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu si nici nu poate. Iar cei ce sunt in carne nu pot sa-i pllaca lui Dumnezeu.”

Deci, sexualitatea incepe sa fie privita ca pe o necesitate intre soti, insa ea trebuie sa fie rationala sa cum sta scris in Epistola intai catre Tesaloniceni 4, 4): „Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapaneasca vasul sau in sfintenie si cinste”. Daca adugam aici, si ce credeau Parintii Bisericii despre „trupul putrezitor care ingreuneaza sufletul”, putem sa ne facem o impresie de asamblu asupra sexualitatii in dinamica Evului Mediu. Pentru ei, si mai ales pentru sfantul Augustin, curatenia cuplului este corupta de desfranare: „Cu osebire in clipa actului infam inima devine cu adevarat, intru totul, sclava trupului.” Asadar, pentru aceasta perioada istorica, lunga de aproape un mileniu,pana la Renastere, nu prea exista pasiune intre sexe, ci doar respect,prietenie si respectarea invataturii lui Iisus: „ cresteti si inmultiti-va!”

A fost nevoie de un salt istoric, de la rigiditatea medievala la umanismul exacerbat al Renasterii, ca Iubirea sa innobileze relatiile din cuplu. Odata cu venirea trubadurilor, apare pentru prima oara si conceptul de „amor primus” sau dragoste la prima vedere.

Atributele Omului Luminii

Pentru a cunoaste lumea si pentru a o simti cu acuratete si profunzime, trebuie sa ne incredem in simturile noastre: vazul, auzul, pipaitul, mirosul si gustul, insa pentru a intelege Universul cu toate legile, principiile si actiunile sale, este de la sine inteles ca avem nevoie de studiul filosofiei, religiei, al stiintelor si artelor. Din ele se naste Credinta, Speranta si Caritatea. Apoi, pentru a putea intelege esenta umanitatii, este necesara aplecarea asupra gramaticii, retoricii, logicii, matamaticii, astrologiei si nu in cele din urma a muzicii.

Asadar, pentru a putea progresa in desavrsirea noastra de oameni ai luminii, avem cu totii nevoie de CUNOASTERE!

Calea Bucuriei

Noi credem intr-un Dumnezeu al Bucuriei, asa ne-a invatat Mantuitorul. Sigur, mai sunt printre crestini, unii care vor Crucea si Sangele, insa in simplitatea noastra pastorala, noi il preferam pe cel care rade cu vamesii, care le ridica poverile celor intunecati, care vindeca leprosii si iarta pacatosii, dupa ce se smeresc. Parintele David, dansa gol prin ploaie, Cantarea Cantarilor inmiresmeaza planurile culturale si spirituale, Psalmii sunt nectarul eternei primaveri. Crucea noastra este de lemn si goala, caci pe ea, noi trebuie sa ne rastignim viciile. Cel in care credem este Calea, Adevarul si Viata! Asadar noi celebram viata in toata splendoarea si simplitatea sa.

Sa traim in convergenta, armonie si pace. Unitate in diversitate! Tristetea poate fi o dulceata de ciresi amare, doar daca, se naste din dragoste, altminteri...mai bine renuntam la ea!

Binecuvantarea sfintilor, balsamul oamenilor

Fie ca Intelepciunea sa ne guverneze mintile!

Fie ca Iubirea sa ne guverneze sufletele!

Fie ca Temperanta sa ne guverneze trupurile!

1. Intelepciunea este templul unde salasluieste Creatorul nostru, Primul Logos. El a gandit Lumea si vazand ca este Buna, a innobilat-o cu libertate si inteligenta! Asadar putem gasi si aici o trinitate: Liberate(-) –Inteligenta (+) –Intelepciune(n)
2. Iubirea este templul unde salasluieste Fiul Omului si al Domnului, al doilea Logos.El a iubit Lumea si a Iertat-o pentru toate greselile facute din libertate, lipsa de inteligenta si intelepciune. Si aici gasim o trinitate: Dreptate(-) – Bunatate (+) – Iubire (n).
3. Temperanta este templul unde salasluieste Sf.Duf, al treilea Logos. El a echilibrat energiile Lumii aducand sanatate, putere si fericire. In sfarsit trinitatea de aici se poate traduce asa: Armonie (-) – Pace (+) – Cumpatare (n)!

Sa opunem fricii iubirea!

Spre sfarsitul timpului aceste civilizatii inechitabile se va accentua foarte mult urmatorul soc planetar. Nu este vorba despre vreo dezvaluire teribila, sau descoperire medicala epocala, ori o inovatie tehnologica ci ne vom confrunta cu Frica! Teama de boala, de moarte, de terorism, de catastrofe, cataclisme, incalzire globala, singuratate, saracie, si lista poate continua la nesfarsit. Tuturor care vor sa iasa din aceasta angoasa sterila si chinuitoare le propun sa mediteze asupra celei mai vechi revelatii din Viziunea lui Enoh:

„ Dumnezeu asa vorbeste omului:

Iti spun: Fii linistit, sa stii ca Eu sunt Dumnezeu, ti-am vorbit cand te-ai nascut, la prima ta vedere, la prima ta vorba rostita, la primul tau gand, la prima ta iubire, la primul tau cantec. Iti vorbesc prin iarba pasunilor, prin arborii padurii, prin vai si dealuri, prin muntii sfinti,prin ploaie si zapada, prin valurile marii, prin roua diminetii si prin pacea serii, prin splendoare soarelui, prin stelele stralucitoare, prin furtuna si nori, prin tunet si fulger. Iti voi vorbi cand vei fi singur, prin intelepciunea Parintilor, la sfarsitul timpului, cand tu vei fi vazut ingerii Mei, in toata eternitatea. Ieri, Astazi si Maine nu uita: Fii linistit sa stii ca Eu sunt Dumnezeu!”

Mentalitatea fricii dupa ce devine dominanta si te invadeaza, te transforma in sclav. Daca vrei sa te eliberezi, cauta Adevarul, dupa pilda si povata Maestrului Universal, Fiul Omului si al Domnului, Iisus Hristos. Iar Adevarul are un sinonim: IUBIREA!