Principiile guvernantei:

Ce invata si cum aplica cei care ne conduc?

Ne vom concentra atentia asupra planului orizontal al existentei. Intr-o paradigma spirituala, asadar verticala, puterea se defineste ca uniunea absoluta dintre persoana si fiinta: "Eu si Tatal Unu suntem!" In logica sociala, moderna si desacralizata puterea este definita ca "posibilitatea ca un actor dintr-o relatie politica, economica, sociala sau militara sa se afle in postura de a-si indeplini vointa in ciuda oricarei impotriviri" (Ashley si Ornestein). Uneori progresul social este direct proportional cu vointa de putere, care ne indeamna sa iesim din comoditate si confort pentru a ne impinge limitele, granitele, sa cautam puterea launtrica, apoi puterea asupra celorlalti si chiar a universului. Prabusirea Turnului Babel este suficienta pentru a intelege ca uneori setea de putere nu poate fi "indulcita" decat prin dezbinare sau moarte! Puterea omului actual este mica, intru-cat, el isi foloseste constient doar 10 la suta din potentialul neuronal, dar au existat vremuri in care cunoasterea de sine si asupra mediului inconjurator impungeau limitele puterii dincolo de ceea ce numim obisnuinta. Un exeget al superioritatii umane, care a murit, insa singur si nebun, Nietzche era convins ca intre putere si placere exista un raport direct. Setea de putere este strans legata de expresiile placerii. Aici betia este sinonima cu orgasmul puterii! Pentru cei mai multi dintre noi, rezervorul puterii este respectul de sine, increderea si credinta ca actiunile noastre se supun unei vointe superioare. Sa nu uitam ca inaintea marilor si sangeroaselor batalii, de multe ori, chiar inutile, comandantii beligerantilor se rugau la acelasi Dumnezeu pentru victorie! In ori ce forma de razboi, strategul trebuie sa raspunda la intrebarea: "unde se ascunde dusmanul cand se simte lipsit de putere?" In functie de raspuns, vine si planul cuceririi lui. De regula, atunci cand ne simtim vulnerabili, slabi sau nesiguri pe actiunile noastre, pendulam intre cartile sfinte si sticla de alcool, iar cand temelia puterii noastre este amenintata "ne grabim sa luam pistolul sau s-o luam la sanatoasa..." (Dr.Haha Lung - Controlul mintii). Asadar putem simplifica observand ca exista doua tipologii distincte atunci cand vine vorba despre pierderea puterii: activul (care se va lupta pana la capat pentru a-si apara privilegiul) si pasivul (care va fi invins inaintea dusmanului, chiar de propria lui lipsa de incredere). Sun Tzu ne acorda o maxima ce poate rodi in orice generatie: "Ceea ce omul inferior cauta in altii, omul superior cauta in sine insusi". Este foarte valabila directia atunci cand vorbim despre putere! Dr. Haha Lung identifica cinci tipuri fundamentale de exercitare a puterii:

 1. Prin iubire si respect.

Tipul acesta de putere depinde de gradul in care ceilalti te plac si te respecta. Machiavelli in Principele gaseste si un alt termen: temut, care nu inseamna detestat ci, mai degraba, ultra-apreciat. Sprijinul aliatilor este autentic si este nascut din loialitate. Daca reusesti sa-ti convingi aliatii de profesionalism, eficienta si generozitate, vei fi urmat indeaproape si te vei bucura de respect. Oamenii iubesc liderii puternici si darzi. Orice ezitare, poate deranja fundamentul acestui tip de putere. Deci, pentru a domina prin iubire si respect, trebuie sa devi un lider just, generos si mai ales capabil sa faca diferenta dintre "soldatul credincios" si cel care te pupa in fund de frica sau pentru a se umple de privilegii.

2. Puterea recompensei.

Mai este cunoscuta ca si puterea "bomboanei". Este domeniul preferat al manipulatorului, care identifica "bomboana" la care tanjeste victima si i-o ofera in cel mai dragut si frumos ambalaj. Impartind recompense, dar controland "bomboana" capeti putere. Sectele opereaza, de regula in acest mod oferind dragoste si "o familie" celor care tanjesc dupa acestea.

 3. Puterea corectiei, sau a "batului"

Vine din posibilitatea de a-i ameninta si pedepsi pe ceilalti. Regimurile totalitare, sectele, sau unitatile militare recurg adeseori la aceasta exercitare a puterii. Daca nu indeplinesti sarcinile esti pedepsit. Victima va actiona din teama si mai ales din instinctul supravietuirii si al confortului. Aceasta filosofie seamana destul de mult cu dresajul!

4. Puterea expertului.

Dominarea este garantata de priceperea, competentele, talentul sau analizarea informatiei unui lider care ia masuri corecte intr-un moment dificil sau haotic, reinstaurand ordinea. Un agent de bursa sau un spion, daca isi vor folosi capacitatile de analiza a informatiei pe care o detin obtinand rezultate notabile, vor intra automat in aceasta categorie. Uneori aceasta putere se muta "in spatele tronului". In timpuri medievale, bufonul, care era cea mai informata persoana de la curte, devenea cea mai de incredere prezenta din preajma suveranului. Astazi sunt cazuri in care consilierii au mai multa putere decat presedintii.

5. Puterea functiei.

 Dr. Haha Lung o defineste asa: "puterea functiei deriva din dreptul recunoscut si acceptat al unei persoane de a da ordine si a adresa cerinte altor oameni". Un presedinte de tara are dreptul si puterea de a declara razboi, un politist in uniforma are dreptul de a aresta, iar un invatator il poate trimite la coltul clasei pe elevul indisciplinat...Puterea functiei depinde intotdeauna de altii, mai ales de aceia care te investesc cu aceasta autoritate in fata careia consimt sa se supuna neconditionat: "A zis seful!" Ar trebui sa impartim domeniul in doua:

a) Puterea legitima a functiei (atunci cand ea deriva din normalitatea obtinerii functiei, fie prin alegeri, pregatire, avansare in grad).

b) Puterea falsa a functiei (atunci cand se face abuz de uniforma, stampila, sortuletul de la masonerie, sau centura de la kimono)

Tehnocalips: seductia fatala a second life-ului

Partea noastra divina, luminoasa si calda este bine structurata in structura ADN-ului si poarta denumirea de “duh al lui Dumnezeu”. Postarea de fata isi propune sa cartografieze mai profund “duhul lumii”, in abisul caruia salasluiesc cei mai teribili si abominabili demoni, aceia pe care-i descrie Dostoiveski, dar si Olimpian Ungherea. Fara sa ne lasam cuprinsi de depresie sau de temeri, pentru a putea impinge actul cunoasterii pana la limita eliberarii de iluzie si preconceptii am putea constata ca tehnologia se modifica in fiecare generatie, dar oamenii au ramas la fel de usor de influentat! Cel mai bine surprinde acest adevar, marele spadasin medieval japonez Miyamoto Musashi: “ omul poate spori de o mie de ori taria sabiei sale, dar propria tarie fragila ramane vesnic cel mai mare dusman de moarte!” Stiind adevarul, ca oamenii sunt dominati intotdeauna de aceleasi patimi, manipulatorii, indiferent de natura au stiut, stiu, si vor stii intotdeauna cum sa speculeze si cum sa profite de pe urma slabiciunilor si nesigurantelor noastre. In epoca moderna, se intampla o bizarerie. Exista o tehnologie de control care substituie experimetarea vietii cu plonjarea intr-un univers virtual. Socrate spunea: “O viata necercetata nu merita traita!”, sfintii si maestrii spirituali vorbesc despre experimentare. “Cercetati totul si pastrati-va cele de trebuinta!” (Pavel). Astazi, in tarile hiperdezvoltate, traiul a fost inlocuit cu jocul. In fata computerului, individul devine un erou indraznet, asemeni unui semi zeu, posesor al mai multor vieti. Pana sa se dezmeticeasca din lumea iluzorie in care a ramas captiv, deja e prea tarziu. Tanarul si flexibilul luptator din Mortal Kombat, dupa ce da turn off calculatorului, abia isi ridica fundul obez din scaun, trage de usa frigiderului, pe la trei dimineata, infuleca hamesit niste prefabricate, dupa care adoarme greu din cauza celor 17o de kilograme. Viseaza spectaculos, iar a doua zi se anunta frumoasa. Jocul continua cu next level…Suntem bombardati cu informatii diverse, derulate intr-un mod cat mai rapid, astfel incat filtrul nostru rational sa se “murdareasca” cat mai repede si noi, lipsiti de analiza sa decidem fara sa judeam. Taoistii isi invata discipolii: “Ceea ce prostul cauta la altii, inteleptul gaseste in sine insusi!”

Revolutionara putere a lui Aici si Acum

Traim, zilele acestea, vremuri interesante, cu accente revolutionare, menite sa schimbe vechile paradigme, cu unele noi, eficiente si necorupte. Mediul social joaca un rol consistent in raport cu existenta si devenirea oricaruia dintre noi. Apelez la un proverb romanesc: “Branza buna in burduf de caine”, care subliniaza interactiunea dintre individ si colectivitate. Pe cei mai multi ii traieste viata, in loc sa fie invers, si atunci cei, carora “mintea nu le tace nici macar cand dorm”, trec pe langa lume fara s-o vada, aud, fara sa asculte si clipesc fara sa inteleaga. Singurul timp de putere adevarata este: ACUM, iar singurul spatiu in care se exprima aceasta energie superioara este: AICI .Din totdeauana, inteleptii lumii au stiut ca Dumnezeu se exprima in Creatia sa: aici si acum! In functie de cum ne descurcam in situatiile limita, ne putem incadra intr-una dintre cele cinci ipostaze arhetipale:

I. Neajutoratii

In momentul confrunatrii raman paralizati, incapabili de decizie, coplesiti si lipsiti de solutii.

II. Lasii

Cei care sunt gata sa fuga sau sa se predea imediat cand situatia le-a devenit nefavorabila.

III. Agitatii

Persoane haotice, care reactioneaza orbeste si care isi consuma intreaga energie cu lovituri de maini si de picioare, fara sens.

IV. Luptatorii

Rezolva problemele, pe masura ce apar, se apara reactionand corect, dar au dezavantajul “ramanerii in urma”, caci ei reactioneaza dupa ce inamicul a actionat deja!

V. Liderii

Acestia rezolva problemele mici inainte ca acestea sa devina mari. Sunt pregatiti sa reactioneze imediat, au cunostinte de psihologie cat sa poata previziona tehnologia de atac a inamicului. Deci, uneori, liderii stiu ca “cea mai buna aparare este atacul!”
Bun, intelegem de aici, ca ne regasim fiecare intr-una dintre ipostaze si ar fi bine sa mai stim ca in functie de amenintarea fizica, psihica sau mentala reactionam prin patru forme :

Retragere

In fata pericolului ne comportam fie ca testoasa care se retrage in carapace, unde este protejata impotriva atacurilor decisive, fie ca strutul. Insa inainte de a lua decizia “strutului” ar fi bine sa reflectam la cugetarea lui Carolyn Shumway din Stiinta neagra: “Chiar daca iti ingropi capul in nisip, tot vei avea fundul tabacit!”

Supunere

Daca nu putem fugi de pericol, capitulam. Acceptam autoritatea dusmanului, ne facem mici si incepem sa cautam zona cea mai sensibila a fundului pe care dorim sa-l pupam!

Cautarea puterii

Suntem in cautarea acesteia de cand ne nastem. Ne luptam sa mergem, sa invatam, sa devenim. “Adapteaza-te sau mori!” este indemnul luptatoprului ninju-tsu! Cea mai mare putere pe care o putem obtine este “gandirea libera”. Cand ne filtram rational informatiile nu mai avem nevoie sa gandeasca altii pentru noi si atunci devenim cu adevarat liberi!

Cautarea iubirii

Cea mai grea alegere! Crestinii autentici stiu ca Iubirea este suportul Vietii si ca acest sentiment se deplaseaza in Univers cu o viteza infint mai mare decat lumina. Intr-un mod ideal cand iubesti cu adevarat si neconditionat, nu mai ai dusmani!

2012: anul in care lupta dintre iluzie si adevar se va duce unu la unu

La inceputul secolului al XX-lea, ocultistul englez Aleister Crowley, expert in magie sexuala si un pasionat al substantelor psiho-active se intreba redundant: “Tot ce vedem depinde de simturile noastre; si daca ele ne inseala?” Daca adaugam aici si predicatele minunatei carti a lui Anatol Basarab, Viata care ne traieste, din care aflam cat de usor ne lasam pacaliti de minte , am intelege ca omul modern traieste, practic suspendat intre universal vizibil decriptibil cu ajutorul celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust si simt tactil) si cel invizibil masurabil ci ajutorul intuitiei si al imaginatiei. Si intrucat, parintii nostri primordiali, au hotarat sa experimenteze cunoastrea binelui si a raului, ne vedem pusi, individual sau colectiv, in fata oglinzii, pe luciul careia vedem, ca intr-un revelator cine ne “populeaza” Hristos sau Satan. La botezul ortodox, nasul rosteste in numele copilului: “M-am lepadat de Satan, m-am unit cu Hristos…” Este limpede, pentru orice observator atent ca exista doua extreme in comportamentul si atitudinea oamenilor in fata vietii. Am sa apelez, din nou la Carl Gustav Jung: “ …multi oameni inteligenti si complet treji traiesc de parca n-ar fi invatat niciodata sa-si foloseasca organele de simt: nu vad lucrurile din fata ochilor, nu aud cuvintele care le suna in urechi, nu observa lucrurile pe care le ating sau le gusta. Unii traiesc fara a fi constienti de starea propriului corp. Sunt altii care pot sa traiasca in cea mai ciudata stare de constiinta, de parca starea la care au ajuns azi este definitiva, fara posibilitatea schimbarii, sau ca si acum lumea si psihicul ar fi statice si asa ar ramane pe vecie.” Aceasta a doua categorie de indivizi isi suprima facultatile interioare, imaginatia si intuitia, se bazeaza exclusiv pe sensorial.Pentru ei, viitorul nu poate fi decat o repetare a trecutului. Pai si atunci unde este prezentul? Foarte putina lume stie ca adevaratul timp este “aici si acum”!Informatia pura este pe de-o parte virusata de educatie, religie, societate, modele si pe de alta parte de catre fisierul personal cu experiente si amintiri. Anul acesta, in care tocmai am intrat ne va pune fata catre fata cu propriul adevar! Cu totii vom fi nevoiti sa intelegem conceptul: dupa fapta si rasplata! Cine are minte sa priceapa!

Cunoasterea eliberatoare vs. inteligenta iadului

Lumea este desenata de intentiile noastre. Putem intelege asta, urmarind un exercitiu de imaginatie. Avem un cutit foarte ascutit in mijlocul drumului, un obiect neutru care-si asteapta intrebuintarea. In mana unui chirurg el poate deveni un instrument de salvat vieti, intre degetele unui psihopat, acesta va deveni o arma a crimei, apucat de un tampitel, direct de lama, acesta s-ar transforma intr-un obiect periculos. Ce vina sau ce merit are cutitul? Ei bine, dar daca inlocuim cutitul cu un domeniu si mai periculos: cunoasterea? In mainile unui om spiritual, induhovnicit cunoasterea inseamna drumul catre sine si promisiunea mantuirii. Cunoasterea confiscata de indivizi fara caracter si morala se poate transforma intr-un arsenal diabolic. Asadar, cunoasterea poate fi eliberatoare sau diabolica. Sunt absolut convins ca in lipsa hristosului launtric, care inseamna iubire universala, cunoasterea devine atributul stapanitorului in fata sclavului. Prin manipulare, dezinformare si atacuri energoinformationale, cunoscatorii fara suflet au creat acest sistem piramidal, in care cativa profita de truda si energia celor aflati in ignoranta! "Cunoastrea inseamna putere!" Dar sa nu uitam ca "puterea corupe, puterea absoluta corupe absolut!" In lumea noastra, desacralizata, pierduta printre iluzii desarte si mai ales in dimensiunea politico-militara se poate defini usor conceptul de putere laica: "...cu cat stii mai multe, cu cat aduni mai multe informatii despre tine insuti si despre dusmanul tau, cu atat ai sanse mai mari, intai sa supravietuiesti si apoi sa prosperi intr-o lume in care meniul zilei este tot mai des, mancatoria reciproca" ( Dr.Haha Lung- Controlul mintii). In paradigma hristica nu exista competitie. Iubirea ne face sa intelegem libertatea, iar aceasta, dublata de intelepciune, ne confera o altfel de putere! Uneori uitam ca avem un timp limitat pe pamant. Oricat de iscusiti am fi in timpul vietii, ce se intampla cu sufletele noastre dupa moarte trupului? Omul este din pamant si in pamant se va intoarce, dar prin Hristos noi ne putem naste in Cer, ca sa revenim la Viata vejnica dupa acest somn cu vise, numit si experienta in trup. Manipularea functioneaza infailibil, intrucat credem ca ea nu ne poate afecta personal...exact ca cea mai mare smecherie a diavolului: sa ne convinga ca nu exista! Ne aflam cu totii, intr-un razboi nevazut, purtat pe campurile de lupta mental si afectiv! Invinge cine stie sa iubeasca. Restul sunt capcanele intinse de intuneric pentru a ne parbusi!

Cunoasterea ca miza eterna intre Artele Intunecate si Caile Luminii

Sufletul nostru are doua naturi, una verticala, caci este zamislit de catre Creator si-l inapoiem, cu ultima suflare si una orizontala care se numeste duhul lumii. Iisus a lamurit bipartitia prin indemnul: "Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i a Lui Dumnezeu!". Prin crestere si inmultire, in fiecare generatie, omul divizat in barbat si femeie, caci sufletul unic este impartit in animus si anima, este chemat sa-si raspunda cu privire la originea si sensul sau existential. Inevitabil, omul are o dubla indatorire, fata de planul divin, dar si fata de societate, in tiparul careia isi desfasoara timpul vietii. In ciuda unicitatii noastre ca persoane, ne incadram cu totii in scenariul naturii umane, care este repetitv in fiecare generatie. Timpul schimba doar decorul povestii numita viata, esenta acestei aventuri fiind mereu aceeasi. Cu multa vreme inaintea noastra, doua personalitati uriase si profund diferite au studiat si inteles conditia umana, generand pana astazi doua tipare existentiale. Sunt Tzu, un veteran al armatei chineze, preocupat sa inteleaga resorturile comportamentului uman, individual si colectiv a scris Arta Razboiului, care este si astazi Lexiconul artei manipularii. Abilitatea lui de a analiza si coordona nu doar indivizi ci si armate l-au ridicat repede pe Sun Tzu la statul de cel mai mare strateg militar al tuturor timpurilor. Al doilea "gigant preocupat de natura umana, printul indian Siddharta, dezamagit de ciclicitatea iluzorie in care omul isi iroseste timpul, s-a rupt de traditia brahmanica, si-a schimbat numele in Buddha, a meditat asupra raportului cauza-efect si a ajuns la concluzia ca sufletul poate iesi din Roata Vietii care genereaza reincarnarea karmica, prin centrare si constientizarea naturii superioare a sufletului in fata materiei. Sun Tzu a lasat lumii invataturile pentru a se descurca in planul orizontal, acolo unde exista interese si dusmani, iar Buddha a lasat mostenire Calea trezirii prin controlul dorintelor si detasarea fata de tot ce este trecator, iar viata ne domonstreaza ca nimic nu rezista Timpului! Astazi, intreaga umanitate se zbate intre cele doua paradigme ale cunoasterii. Politica moderna, desacralizata si golita de sensuri spirituale este mult mai atrasa de pragmatismul lui Sun Tzu decat de predicatele eliberarii buddhiste. Asadar, este bine sa nu obosim niciodata pe drumul cunoasterii. Hristos ne indeamna sa cautam, in permanenta adevarul, caci doar el ne poate scoate din robie! Este foarte bine sa stim, dar ceea ce ne defineste este ce facem cu ce stim!

-va urma-

Ignoranta, Abuzul si Coruptia cele trei iele negre ale Crizei

Intotdeauna, iesirea dintr-o criza se face, inevitabil prin cunoastere. Anticii postulau in fiecare initiere, conceptul: "cunoaste-te pe tine insuti, si vei deveni asemeni zeilor: liber!". Mantuitorul ne indeamna in fiecare generatie: "Cautati adevarul si el va va face liberi!" Societatea noastra este, in primul rand, bolnava de ignoranta. Din acest intuneric mental si sufletesc izvorasc toate viciile si plagile omenesti. Trebuie sa intelegem ca exista grupuri de stapanitori, cunoscuti fie ca faraoni, regi, presedinti, oligarhi, moguli etc , care se folosesc de tehnici subtile de manipulare psihotronica pentru a tine "oile in turma" prin teama, soc si starnirea nevoilor primare, dar si fraternitati umane care s-au hotarat, inca din negura istoriei sa opuna abuzului, violentei si decadentei valori spirituale precum: cunoasterea, iubirea si armonizarea. Lucrarea lui Dumezeu pe pamant se va implini, abia atunci cand stiinta si religia vor funiza intr-un singur domeniu, iar omul va deveni constient ca trupul sau este trecator si supus evolutiei materiei si ca sufletul sau este cel chemat la recunoasterea Binelui prin refuzarea Raului! Un manifest vechi, rosicrucian profeteste: "Dumnezeu este Unul singur si se reveleaza omului prin Stiinta si Credinta. El a facut lumea, pentru ca ea sa traiasca in Paradis. A facut-o libera, tocmai pentru ca-i seamana!". Timpurile si-au terminat misiunea. Omul are de ales: se intoarce in pamant sau porneste intr-o alta mare aventura: viata cosmica?